Fara titlu

Dosar nr. 3564/257/2007

R O M Â N I A

JUDECATORIA MEDIAS

SECTIE GENERALA

SENTINTA  PENALA Nr. 333

Sedinta publica de la 13 Noiembrie 2008

Constata ca prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Medias din data de  2 noiembrie 2007, a fost trimisa în judecata inculpata F.  M.- G., pentru savârsirea infractiunii de folosirea bunurilor societatii comerciale în scop personal, prev. de art. 272 pct.2 din Legea 31/1990 republicata; a infractiunii de fals în contabilitate prev. de art. 47 din Legea 82/1991; a infractiunilor de evaziune fiscala în calificarea prev. de art. 9 alin.1 lit. b din Legea 241/2005  si de art.6 din Legea 241/2005, cu aplicatiunea art. 33 lit.a C. penal, aratându-se ca inculpata în calitate de administrator al firmei SC D. SRL Axente-Sever a folosit în interes propriu suma totala de 451.575 lei, obtinuta  în urma încheierii de catre societate a  unor contracte de împrumut cu diferite persoane fizice ; a omis sa înregistreze în evidenta contabila aceste sume de bani primite de societate cu titlu de împrumut , precum  si debitele pentru sumele datorate bugetului consolidat al statului , cu titlu de TVA, impozit pe profit, cu scopul de a nu plati statului anumite sume de bani ; de asemenea, se retine ca  nu a virat la bugetul statului sumele datorate pentru impozitul de profit si TVA precum si sumele retinute angajatilor pentru fondurile speciale, pentru perioada mai; septembrie – octombrie 2005.

Inculpata , desi citata legal, nu s-a prezentat la judecata. În cursul urmaririi penale de asemenea nu a fost audiata, iar prin nota explicativa data de aceasta cu ocazia inspectiei fiscale – fila 84 dosar, a mentionat ca începând cu data de 13.10.2006 pleaca cu contract de munca în strainatate ,  precizând ca adresa ei de contact ramâne cea de la domiciliul sau din Medias, str. Dupa-Zid. Fiul acesteia, numitul F. P., în declaratia sa de la fila 167 dosar mentioneaza ca inculpata a plecat în Germania  din luna septembrie 2006, dar pretinde ca nu-i cunoaste adresa si nici datele ei de contact din strainatate.

În cursul cercetarii judecatoresti, inculpata a avut un avocat ales, fapt ce presupune ca a avut cunostinta de proces, de stadiul acestuia, întelegând sa ascunda locul unde se afla , fapt ce prezuma ca a renuntat la dreptul de a comparea personal în instanta. Angajamentul avocatului ales se poate face numai de persoana care îl alege si prin urmare pe calea unei prezumtii simple, exista dovada indubitabila ca aceasta stie de proces, finalitate pentru care este instituita procedura citarii. De altfel, mandatarul inculpatei a propus probe în aparare, probe ce au fost încuviintate si administrate, constând în audierea martorului L. M., ale caruia declaratii se afla în dosar la 284-286 dosar precum si efectuarea unei expertize contabile, aflata în dosar la fila 342-358 dosar.

Asadar, examinând actele si lucrarile dosarului prin prisma faptelor pentru care a fost trimisa în judecata inculpata, a încadrarii juridice , a probelor acuzarii si apararii, instanta retine urmatoarele :

Inculpata  F. M. – G. a fost asociat al unei societatii comerciale denumite SC „D ” Axente-Sever. Pe baza unei procuri de administrare , din 25 ianuarie 2002, data de ceilalti doi asociati ai firmei, numitii H. M. si P. T., inculpata s-a ocupat efectiv de administrarea si conducerea activitatii societatii comerciale. Aceste împrejurari rezulta din înscrisurile aflate în copie la filele 76 si 170 dosar.

Determinat de faptul ca în perioada iulie - octombrie 2005, întreg patrimoniul firmei a fost vândut la licitatie pentru recuperarea creantelor diversilor creditori , persoane fizice, iar societatea figura cu datorii fiscale restante catre bugetul de stat , organele inspectiei fiscale au procedat la efectuarea unui control în perioada 07.09.2006- 19.10.2006 asupra modului în care a fost administrata firma si conduse evidentele contabile.  De pe urma acestui control, s-a facut o sesizare penala care  a fost si actul pe baza caruia a fost declansata , începuta urmarirea penala si apoi ,  pusa în miscare actiunea penala , inculpata fiind trimisa în judecata pentru comiterea infractiunilor mentionate.

Asa dupa cum se retine în actul de acuzare, organul de inspectie fiscala  în raportul întocmit sub nr. 5902 din 19.10.2006 a mentionat ca în perioada

iulie - octombrie 2005 au fost valorificate toate activele patrimoniale ale firmei administrate de inculpata , terenuri, cladiri, mijloace fixe . Valorificarea  s-a facut prin intermediul executorului judecatoresc Simion Rotaru în vederea  executarii Ordonantei civile nr . 554/21 februarie 2005 a Judecatoriei Medias pentru plata creantelor creditorilor care, se spune, au acordat sume de bani cu împrumut societatii administrate de catre inculpata. În acest context se arata ca, la data de 30.09.2005 societatea comerciala a înregistrat un sold final creditor al contului 4551 „ asociati , conturi-curente”, în suma de 8.243 lei  , bani lasati de asociatii H. M. si F. G., nefiind înregistrate alte datorii fata de persoane fizice, soldul final creditor al contului 462 „creditori diversi ” , fiind zero. La înregistrarea vânzarii efectuate de catre executorul judecatoresc, firma a înregistrat un sold creditor final al contului 4551, la data de 31 octombrie 2005, în suma de 443.441 lei. Prin urmare, se retine ca inculpata F. M. – G. nu a înregistrat în contabilitate datoriile contractate de ea în numele societatii fata de diverse persoane fizice  în suma de 451.575 lei, reflectate în contracte de împrumut si implicit sumele de bani aferente. La data de 31 decembrie 2005, conform balantei de verificare întocmita la data respectiva, soldul final creditor al contului 4551

 „ asociati, conturi-curente” este în suma de 447, 331,13 lei reprezentând suma împrumuturilor contractate de inculpata si care nu se regaseau în evidenta contabila. Se conchide ca inspectia fiscala a relevat folosirea cu rea-credinta a creditului de care se bucura societatea comerciala, într-un scop contrar intereselor acesteia sau folosirea în nume propriu prin neînregistrarea în contabilitate a sumelor primite pe baza de contract de  la creditori. În acest sens, inculpata este acuzata ca a folosit în interes propriu suma de 451.575 lei luata cu împrumut de la acele persoane fizice, fapt pentru care a fost trimisa în judecata pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 272 pct. 2 din Legea 31/1990.

Potrivit art. 272 alin.1 pct. 2 din Legea 31/1990, se pedepseste cu închisoare de la 1-3 ani, fondatorul , administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societatii care  foloseste cu rea-credinta, bunuri sau creditul de care se bucura societatea  într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o alta societate în care are interese direct sau indirect.

Actul normativ enuntat a suferit numeroase modificari , dar  textul de lege amintit nu a fost modificat în esenta, în ceea ce priveste infractiunea mentionata.

În legatura cu aceasta fapta este de relevat ca probele cauzei atesta în mod indubitabil ca în perioada februarie 2004- septembrie 2005, inculpata F.

 M. – G.  în baza mandatului de reprezentare dat de ceilalti doi asociati a contractat o serie de împrumuturi în valuta de la diferite persoane fizice pentru care au fost întocmite înscrisuri în forma autentica fie la aceeasi data cu cea a contractarii împrumutului  fie la o data ulterioara . Astfel din înscrisurile de la filele 173- 182 dosar, rezulta ca inculpata a luat cu împrumut suma totala de 7700 Euro de la martorul C. D., primita în transe în data de  10.05.2005; 29.04.2005 ; 04.04.2005; 03.03.2005 ; 19.02.2005; 20.04.2004 ; 16.07.2004 – filele 161,177 dosar. De la martorul  P. T., a primit în total suma de 8800 euro , prima data suma de 5300 euro în 07.04.2004 si apoi 3500 euro în data de 24.08.2005- conf. filei 164,175 dosar. De la martorul R. –R., a primit suma de 5000 euro în data de 31.08.2005 – filele 165,174 dosar; de la martorul F. P.-O. – suma de 7000 euro primita în data de 12.01.2005 , contractul fiind  încheiat ulterior în 30.08.2005 – conform filei 166-173 dosar: De la martorul P. F. a primit suma de 4000 euro, potrivit filei 168,242 dosar ; de la martora M. E., suma de 13.100 Euro  primita în data de 17.09.2005; de la martorul Z. D. – suma de 6.000 Euro – fila 180 dosar; de la martorul P. F. – suma de 4.000 euro primita în transe în data de 12.02.2004, 03.09.2004, 18.01.2005, 04.02.2005 – conform filei 181 dosar si de la martorul B. A. a primit suma de 6500 euro , în data de 31.08.2005 conform filei 182 dosar. Sumele sunt importante , iar inculpata este acuzata ca a folosit acesti bani în interesul sau propriu întrucât sumele de bani împrumutate nu au fost evidentiate în scriptele contabile decât numai dupa ce martorii enuntati si-au recuperat creantele din pretul obtinut de pe urma vânzarii la licitatie a activelor patrimoniului societatii. În aceasta privinta este de precizat ca  nici o proba nu ofera un indiciu precum ca acesti bani ar fi fost folositi în interesul propriu al inculpatei, în vreuna din modalitatile concrete care sa ateste o astfel de destinatie. Acuzarea atunci când afirma acest fapt, se bazeaza practic pe o prezumtie dedusa din împrejurarea simpla ca împrumuturile nu figureaza ca fiind înregistrate în bilantul din 30.09.2005 si în conturile în care ar fi trebuit sa se reflecte aceste operatiuni contabile; nefiind înregistrate se considera ca banii ar fi fost folositi de catre inculpata în scop personal. Aceasta deductie însa nu se certifica a fi conforma cu realitatea , probele cauzei dovedind contrariul unei astfel de situatii.

Martora David Maria, care a fost contabila unitatii în perioada 05.08.2000 pâna în 30.06.2005 , având competente în conducerea operativa si primara a contabilitatii firmei, relateaza în declaratia sa de la fila 240-241 dosar , precum ca a avut cunostinta despre împrumuturile pe care obisnuia sa le contracteze inculpata . Dar, tot martora afirma ca banii erau depusi la casieria unitatii si operati de ea însasi în jurnalul de casa fiind folositi pentru plata muncitorilor si a furnizorilor întrucât beneficiarul produselor finite pe care le exportau în Germania , nu platea la timp pretul produselor livrate si facturate, acest beneficiar fiind de fapt o alta firma proprie a aceluiasi asociat H. M. care detinea majoritatea partilor sociale si în societatea SC „D” SRL Axente – Sever.

 Asa dupa cum s-a mentionat, împrumuturile enuntate, privesc sume de bani primite si în aceasta perioada cât martora a fost contabila , pentru unele dintre ele forma autentica fiind dobândita ulterior datei efective a contractarii împrumutului fapt ce rezulta în mod expres din cuprinsul acelor contracte.

Tot martora spune ca inculpata a recurs la aceste împrumuturi întrucât patronul firmei, adica asociatul H., nu-i dadea nici un ban inculpatei pentru a se putea administra , iar marfa desi livrata în mod continuu , încasarile se faceau cu întârziere sau plata nu se facea deloc.

Aceasta declaratie se coroboreaza si cu cea a martorului P. F., care la fila 242 dosar, arata ca desi actele de împrumut au fost întocmite cu numita F. M. – G. pentru ca aceasta era administratorul firmei, pentru perfectarea si acordarea împrumutului a fost contactat de catre acelasi asociat H.,  caruia i-a remis de fapt si cei 4000 euro. Mai mult, martorul C. D., în declaratia de la fila 256 dosar, sustine ca într-o împrejurare a asistat la un moment când inculpata vorbea la telefon cu acelasi H., plângea spunându-i ca nu are cu ce plati muncitorii, la care asociatul majoritar i-a spus sa ia bani cu împrumut promitându-i ca îi va trimite el ulterior banii necesari sa-i restituie. Mai precizeaza martorul ca banii pe care el i-a dat inculpatei au fost pentru plata salariilor muncitorilor,iar acesti bani au fost depozitati într-un seif din biroul firmei. Or, toate aceste împrejurari enunta ca de fapt banii împrumutati au fost folositi pentru administrarea firmei,  întrucât beneficiarul marfurilor produse care era si asociatul societatii administrate de catre inculpata, nu efectua plata marfurilor primite. Nu exista nici un indiciu , cât de mic, asupra faptului ca inculpata si-ar fi însusit acesti bani în scop personal. O astfel de ipoteza chiar nu se sustine  în conditiile în care, însusi fiul acesteia i-a dat cu împrumut de 7.000 euro, ca si celalalt asociat , martorul P. care a dat cu împrumut suma de 8.800 euro. Este de la sine înteles ca inculpata nu avea de ce sa contracteze în numele societatii un împrumut cu propriul fiu si cu celalalt asociat care ar fi trebuit sa cunoasca situatia firmei, pentru ca apoi sa foloseasca banii în scopul si interesul sau personal. Decât, daca  uzând de anumite practici nelegale, la mijloc ar fi existat o întelegere prealabila între toti asociatii de a preconstitui împrumuturi fictive pentru a aduce societatea în stare de faliment si a se îndestula ei în primul rând din valorificarea si lichidarea patrimoniului. Aceasta ipoteza însa, nu se sustine, întrucât martorul H. nu a acordat bani împrumut firmei în conditii similare cu ceilalti împrumutatori, iar majoritatea creditorilor au fost persoane fizice, care nu s-au dovedit a fi implicate în afacerea administrata de inculpata, iar contractele fiind întocmite în forma înscrisului autentic fac dovada autenticitatii lor pâna la înscrierea în fals.

Împrejurarile de fapt enuntate coroborate cu mentiunea din raportul inspectiei fiscale anume ca societatea si-a încetat activitatea numai începând cu data de 01.11.2005, deci la o data ulterioara ultimului împrumut contractat,  denunta existenta unor indicii asupra faptului ca banii împrumutati desi nu au fost evidentiati în bilantul de la sfârsitul trimestrului III al anului 2005, au fost folositi în fapt în interesul societatii, neexistând nici cea mai mica dovada ca inculpata ar fi folosit acesti bani în interesul sau personal. De altfel , jurnalul de casa este tot un document de evidenta contabila, iar faptul ca inculpata a depus sume de bani împrumutate, chiar înainte de fi întocmite actele în forma autentica, sustin buna sa credinta si nicidecum reaua-credinta la care face referire textul legal care incrimineaza fapta respectiva ca fiind infractiune. Mai mult, în masura în care într-adevar inculpata ar fi folosit cu rea-credinta acesti bani în scop contrar societatii pe care o administra, primii prejudiciati ar fi fost ceilalti doi asociati , dar cu toate acestea niciunul dintre ei nu au reclamat o astfel de situatie, sesizarea fiind facuta si depusa  de catre organele fiscale.

Prin urmare, fapta în concretetea ei , atât sub aspect obiectiv cât si subiectiv, nu întruneste elementele constitutive ale infractiunii prev. de art.272 alin.2 pct.2 din Legea 31/1990 si în consecinta, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C. pr. penala, inculpata va fi achitata.

În ceea ce priveste cel de-al doilea capat de acuzare,  rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Medias, enunta faptul ca inculpata se face vinovata de infractiunea de fals în contabilitate prev. de art. 43 din Legea 82/1991 prin aceea ca nu a înregistrat în evidentele contabile  sumele primite în urma încheierii acelor contracte de împrumut , debitele pentru sume datorate bugetului consolidat al statului , de a nu evidentia TVA si impozit pe profit , în scopul de a nu plati anumite sume de bani datorate statului. În ceea ce priveste sumele împrumutate s-a mentionat deja ca o perioada ele au fost evidentiate în jurnalul de casa , document ce este tot un act contabil , iar intentia de fraudare a statului nu subzista câta vreme nu exista un prejudiciu dedus din neînregistrarea lor. Mai mult, faptul ca în balanta de la 31.12.2005 este mentionata aceasta datorie, denota ca omisiunea înregistrarii contractelor nu este consecinta intentiei ci eventual a unei neglijente or, textul legal folosind termenul „ cu stiinta” se refera numai la faptele savârsite cu intentie.

Referitor la omisiunea  evidentierii TVA – ului si a impozitului pe profit, rezulta din actul de acuzare ca  inspectia fiscala a mai relevat faptul ca în perioada verificata SC „D ” SRL Axente - Sever nu a virat bugetului consolidat al statului , la termenele legale, impozitul de profit si TVA- ul , inculpata fiind acuzata  atât de savârsirea infractiunii de fals în contabilitate cât si de evaziune fiscala în calificarea  prev. de art. 9 alin.1 lit. b din Legea 241/2005.

Potrivit acestei dispozitii legale, constituie infractiunea de evaziune fiscala si se pedepseste cu închisoare de la 2 ani la 8 ani închisoare si interzicerea unor drepturi , omisiunea , în tot sau în parte, a evidentierii , în actele contabile ori în alte documente legale, a operatiunilor efectuate sau a veniturilor realizate.

Din raportul inspectiei fiscale la care se face trimitere în rechizitoriu, rezulta însa ca de fapt, sumele retinute în plus de catre organele fiscale ca fiind datorate de societatea  administrata de inculpata sunt consecinta unor recalculari efectuate de inspectie. Se retine astfel faptul ca firma în conducerea contabilitatii, nu a declarat care dintre  metode , dintre cele  agreate de lege , a fost utilizata în determinarea veniturilor si  cheltuielilor înregistrate într-o anumita perioada de timp. Respectiv ca nu este mentionata metoda FIFO , LIFO sau CMP. Aceste prescurtari enunta trei modalitati de determinare a valorii gestiunii, respectiv FIFO ca valoric se considera ca ies primele produse intrate, la pretul acestora din urma ; LIFO  ca ultimul intrat ca si valoare iese primul , iar CMP ca se face o medie a preturilor. Inspectia financiara a procedat la interogarea inculpatei care în nota explicativa  de la filele 77- 84 dosar, a precizat ca în principal a folosit metoda FIFO dar ca o perioada au mers si pe determinarea stocului functie de metoda mediei preturilor. Cu toate acestea, organele fiscale au determinat valoarea consumurilor înregistrate strict pe baza metodei FIFO ,  ajungându-se la concluzia ca  , consumurile înregistrate , pentru care inculpata a fost cea care a întocmit bonurile de consum , sunt mult prea mari si nu justifica productia finita. Urmare a acestei recalculari pe baza utilizarii strict a metodei FIFO, organele inspectiei fiscale au  ajuns la concluzia ca anumite cheltuieli cu materiile prime nu erau deductibile si prin urmare pentru perioada  anilor 01.01.2004- 31.12.2005 s-a stabilit un impozit pe profit suplimentar în suma de 49.304 lei – fila 45 dosar. Aceleasi determinari au condus si la recalcularea  TVA –ului.

Daca în mod obisnuit, încarcarea intentionata a consumurilor poate fi socotita ca un mijloc de fraudare a impozitului datorat statului, profitul fiind expresia diferentei între veniturile realizate si cheltuielile înregistrate, în cazul de fata, împrejurarea enuntata  aceea ca inculpata a fost persoana care a întocmit bonurile de consum pe baza carora se înregistrau cheltuielile efectuate, nu exclude posibilitatea unei evaziuni, dar pentru aceasta, trebuie sa existe si intentia de fraudare  ea neputând fi prezumata. Or, tot inspectia fiscala în raportul sau de la fila 42 dosar, paragraful 3 mentioneaza ca pentru anul 2002, societatea ar fi fost îndreptatita sa înregistreze pe cheltuielile de exploatare , consumuri de materii prime mai mari cu 47.160.337 lei rol, pentru care  organul de control mentioneaza ca  a dat drept de deducere suplimentara pentru anul 2002. Asadar, daca pentru o anumita perioada din cea supusa controlului s-au înregistrat depasiri ale consumului,  pentru anul 2002 chiar organele inspectiei fiscale au constatat ca consumurile înregistrate erau cu mult mai mici fata de cele pe care  societatea ar fi fost îndreptatita sa le înregistreze în raport productia finita obtinuta. Acest fapt, ca într-un an consumurile au înregistrat chiar valori mai mici decât cele la care ar fi fost îndreptatita , denota lipsa oricarei intentii de fraudare, aceste diferente în plus sau minus înregistrate la consumuri, prefigurându-se  ca fiind rezultatul unor greseli sau deficiente în gestionarea bunurilor,  asimilate neglijentei.

Ceea ce este caracteristic infractiunilor la regimul fiscal si în special a celei de evaziune fiscala, este faptul ca autorul are reprezentarea ca actiunile sau inactiunile sale au aptitudinea de a frauda fiscal statul, ori ca prin acestea chiar îl fraudeaza si urmareste sau accepta producerea acestui rezultat.

În cazul în speta, aceste  diferente au rezultat de pe urma aplicarii riguroase a unei  anumite metode contabile si de calcul matematic, fara nici un corespondent în realitatea obiectiva a gestiunii firmei, întrucât , asa dupa cum se mentioneaza în preambulul raportului, controlul nu s-a mai desfasurat la sediul societatii , cu  verificari asupra stocului real din  gestiune, ci  la sediul organului fiscal, fapt ce  lipseste acest rezultat de conexiunea cu o posibila intentie de fraudare a drepturilor statului. Iar, în ceea ce priveste veniturile realizate si celelalte operatiuni comerciale, inspectia fiscala retine la fila 40, paragraf 2  ca societatea a înregistrat integral în contabilitate veniturile realizate conform facturilor emise, astfel ca nu au fost produse livrate pentru care sa nu se înregistreze venituri. Prin urmare singura deficienta retinuta este numai în ceea ce priveste consumurile, nefiind constatate situatii de ascundere a unor venituri sau omisiuni în înregistrarea lor si reflectarea acestora în documentele contabile.

În consecinta, retinând ca  diferenta de impozit pe profit în suma de 35.419 lei  aferenta perioadei 01.01.2004- 31.12.2005 si a celei privind TVA-ul  , în suma de 26.119 lei, aferenta perioadei 01.01.2001 – 31.07.2006 provine exclusiv din efectuarea unor operatiuni de recalculare a bazei de impunere, prin reaprecierea  unor cheltuieli ca nefiind deductibile, în conditiile în care toate veniturile firmei au fost evidentiate contabil, înseamna ca aceste diferente nu sunt consecinta vreunei intentii de fraudare care sa provina de la inculpata  si care sa se  concretizeze în vreuna dintre formele prevazute de lege, respectiv ,  ascunderea unor venituri , a unor bunuri sau efectuarea unor operatiuni fictive , menite a conduce la diminuarea rezultatelor financiare ale firmei pe care a administrat-o, cu scopul de a plati taxele cuvenite statului. 

Cât priveste celelalte  sume evidentiate în tabelul centralizator –filele 62,63 dosar, despre care se face vorbire si în continutul raportului fiscal, acestea nu reprezinta altceva decât accesorii constând în penalitati, majorari si dobânzi la sumele calculate suplimentar.

Lipsind intentia, fapta enuntata nu constituie infractiune si ca atare, în temeiul art. 11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. d Cpr.penala, se va dispune achitarea inculpatei , atât în ceea ce  priveste infractiunea de evaziune fiscala prev. de art. 9 alin.1 lit.b din Legea 241/2005 cât si pentru cea de fals în contabilitate prev. de art. 43 din Legea 82/1991 rap. la art. 289 C .penal.

Referitor la cel  de-al patrulea capat de acuzare expus în rechizitoriu ,  se retine ca inculpata este acuzata de savârsirea infractiunii de evaziune fiscala prin stopaj la sursa, prev. de art. 6 din Legea 241/2005, pentru ca nu a efectuat viramentul la bugetul consolidat al statului a sumelor retinute din salariile angajatilor pentru fondurile speciale, respectiv suma totala de 3.755 lei.

Din acelasi raport al inspectiei fiscale rezulta ca societatea administrata de inculpata nu a efectuat varsamintele acestor taxe speciale astfel : la impozitul pe salarii, nu a virat suma de 104 lei, retinuta pentru lunile mai si septembrie 2005 ; la contributia de asigurari pentru accidente de munca – suma de 126 lei, aferenta lunilor mai, septembrie, octombrie 2005 ; contributia de asigurari sociale datorata de angajator – suma de 367 lei, pentru lunile mai,septembrie si octombrie 2005 ; contributia pentru pensie – suma de 751 lei , pentru perioada mai-septembrie , octombrie 2005 ; contributia la fondul de somaj datorata de angajator – suma 237 lei, perioada mai, septembrie , octombrie 2005; contributia individuala de somaj – suma de 89 lei, pentru lunile mai,septembrie , octombrie 2005. Valoarea acestor taxe este de 1.674 lei. La toate aceste taxe s-au calculat dobânzile si penalitatile aferente , acestea însumând o valoare totala de 644 lei. În acelasi act de control se mai precizeaza ca la aceste sume se adauga si cele retinute cu ocazia unui control anterior, respectiv suma de 552 lei , contributie pentru asigurari sociale de sanatate datorata de angajator aferenta lunilor mai,septembrie si octombrie 2005 si suma de 514 lei, aferenta aceleasi perioade, cu titlu de contributie individuala de asigurari sociale de sanatate, debite pentru care valoarea însumata a accesoriilor este de 421 lei – conform filelor 59,60 dosar. Celelalte dobânzi, majorari sau penalitati de întârziere calculate de organul fiscal pe fiecare subcapitol de taxe, privesc accesorii determinate de efectuarea cu întârziere a viramentelor deci nu pot fi luate în calcul ca fiind taxe pentru care nu s-au efectuat operatiuni de varsare la bugetul consolidat al statului.

Legea 241/2005 incrimineaza la art. 6, ca fiind infractiune, retinerea si nevarsarea cu intentie , în cel mult 30 zile de la scadenta , a sumelor reprezentând impozite sau contributii cu retinere la sursa, cum sunt cele enuntate mai sus. Dar, acest act normativ a intrat în vigoare numai la data de 26.08.2005 ( 30 zile de la publicare conf. art. 15 din lege). Anterior, actele de evaziune fiscala erau definite si reglementate de Legea 87/1994, act normativ unde aceasta fapta de neretinere si nevarsare a taxelor era socotita însa ca fiind contraventie – art. 13 lit. e .

Prin urmare, faptul de a nu fi efectuat viramentul acestor taxe aferente lunii mai 2005 , nu intra sub incidenta Legii 241/2005 si cum în legea anterioara a evaziunii fiscale , pentru ca inculpata a fost acuzata de evaziune fiscala si nu de o alta infractiune, o astfel de fapta putea fi socotita cel mult contraventie, ea nu poate intra în compunerea laturii obiective a unei evaziuni fiscale.

Pentru celelalte perioade , într-adevar nu s-au facut varsamintele legale desi contributiile au fost retinute de catre angajator. În perioada septembrie - octombrie 2005, firma era înca în activitate, administrarea si conducerea evidentelor contabile s-a facut exclusiv de catre inculpata, societatea nemaiavând angajat contabil sau o firma specializata de audit. Faptul ca la sursa au fost retinute contributiile aferente , operatiune efectuata de catre inculpata, dar ca concomitent nu a procedat la varsarea acestora la bugetul statului în conditiile în care nu exista nici un impediment care în mod obiectiv sa fi putut împiedica efectuarea varsamântului sumelor deja retinute, înseamna ca inculpata se face vinovata de savârsirea infractiunii de evaziune fiscala prin stopaj la sursa, prev. de art.6 din Legea 241/2005 , pentru savârsirea careia, va fi condamnata la pedeapsa amenzii de  1.000 lei.

Sub aspectul laturii subiective , inculpata a actionat cu intentie indirecta întrucât  a avut sau trebuia sa aiba reprezentarea faptului ca nevirarea sumelor deja retinute salariatilor era apta de a conduce la fraudarea fiscala a statului  si desi nu a urmarit în mod direct acest lucru a acceptat producerea acestui rezultat câta vreme acesti bani nu au fost depusi nici în termenul legale de 30 zile de la scadenta viramentului.

La încadrarea în drept a faptei, stabilirea , dozarea si individualizarea pedepsei s-au avut în vedere :

- continutul faptei ;

-  împrejurarea ca inculpata nu poseda antecedente penale precum si valoarea prejudiciului care este modica ;

-  celelalte criterii prev.de art. 72 C.penal.

 Având în vedere ca sanctiunea aplicata inculpatei este amenda, urmeaza ca la punerea în executare a acestei hotarâri, sa i se atraga acesteia atentia asupra dispozitiilor art. 63 ind.1 C. penal, referitoare la înlocuirea amenzii cu închisoarea în cazul în care se sustrage cu rea-credinta de la plata acesteia.

Cât priveste latura civila a actiunii, în cauza, s-a constituit parte civila , în mod exclusiv, A. N. de A. F. –prin Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului Sibiu. Potrivit cererii sale de la fila 221 dosar, valoarea totala a prejudiciului reclamat de aceasta parte , în suma de 151.907 lei , se compune din sumele urmatoare: 35.419 lei, impozit pe profit ; 13.885 lei, accesorii impozit pe profit ; 104 lei - impozit pe venit din salarii; 44 lei - accesorii impozit pe venit din salarii; 26.119 lei TVA ; 20.434 lei, accesorii TVA; 126 lei – contributie de asigurare accidente munca; 149 lei, accesorii la aceasta contributie; 367 lei -  CAS datorat de angajator ; 24.103 lei, accesorii la CAS datorat de angajator; 751 lei - CAS individuala ; 7.075 lei – accesorii la contributia individuala; 3.313 lei, penalitati de întârziere pentru impozitele cu retinere la sursa; 237 lei, contributia angajatorului la fondul de somaj; 3.882 lei, accesorii la aceasta contributie; 89 lei - contributia individuala la fondul de somaj; 267 lei – accesorii la contributia individuala; 173 lei – penalitati de întârziere pentru impozitele cu retinere la sursa; 2.772 lei – contributia de asigurari sociale de sanatate datorata de angajator ; 3.760 lei – accesorii la contributia de sanatate ; 4.269 lei – contributia de sanatate datorata de angajati; 3.658 lei – accesorii pentru aceasta contributie ; 911 lei – penalitati de întârziere pentru impozitele cu retinere la sursa.

Aceasta valoare a prejudiciului a fost conformata si de expertul contabil în lucrarea efectuata în acest sens si aflata în dosar la fila 342-357 dosar.

Instanta va retine însa ca inculpata datoreaza partii civile , numai prejudiciul rezultat de pe urma infractiunii de care aceasta se face vinovata, respectiv evaziunea fiscala prin stopaj la sursa, aferenta  lunilor septembrie, octombrie 2005. Obligatia preconizata se întemeiaza pe dispozitiile  art. 14 C.pr.penala rap.la art.998 C.civil, conform carora autorul faptei prejudiciale este obligat la repararea prejudiciului determinat de acesta. Valoarea acestui prejudiciu , dedus din evidenta acestor datorii conform filelor 89,93,94,100,103,106, 108 si 110 dosar, este în suma totala de 860 lei si se compune din : suma de 9 lei – impozit pe venituri din salarii pentru luna septembrie 2005; suma de 26 lei – contributie de asigurari pentru accidente de munca  aferente lunilor septembrie, octombrie 2005; suma de 367 lei CAS – pentru lunile septembrie, octombrie 2005; suma de 159 lei - contributie pensie pentru luna septembrie 2005; suma de 50 lei – asigurare de somaj datorata de angajator ; 24 lei - contributie individuala la fondul de somaj ; 116 lei – CAS stabilit la control anterior, pentru lunile septembrie - octombrie 2005 ; 109 lei  - CAS individual, pentru lunile septembrie , octombrie 2005. La aceste sume se vor percepe dobânzile si penalitatile legale calculate de la data scadentei lor si pâna la stingerea datoriei prin plata, aceasta ca si o reparatie integrala a prejudiciului determinat de neplata lor în termenul legal prevazut de legislatia fiscala.

În privinta celorlalte pretentii banesti, instanta se va pronunta în sensul respingerii lor, întrucât neexistând vinovatia inculpatei pentru faptele care au condus la acest prejudiciu nu opereaza nici raspunderea ei sub aspectul raspunderii civile.

Consecinta a condamnarii, inculpata va fi obligata în temeiul art. 191 C.pr.penala sa plateasca statului, cheltuielile judiciare avansate de stat în suma de 800 lei.

Domenii speta

Spete similare