Plângere împotriva ordonanţelor de scoatere de sub urmărire penală. Redeschiderea urmăririi penale

Plângere împotriva ordonanţelor de scoatere de sub urmărire penală. Redeschiderea urmăririi penale.

 Nu poate fi primită susţinerea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, cu motivarea că paguba poate fi recuperată prin plata către societatea comercială deţinută de inculpat a datoriilor de către furnizori.

Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. pen., sent. nr. 9/F/9 februarie 2011

Prin plângerea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub numărul de mai sus, Banca Comercială S.A. Bucureşti a solicitat infirmarea Ordonanţelor din 14.06.2010 şi respectiv 4.05.2010 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, emise în dosarul de urmărire penală nr.225/P/2007, prin care  s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor IOD şi PAC, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în temeiul art.249 alin.1 rap.la art.11 pct.1 lit.”b” şi art. 10 lit.”b/1” Cod procedură penală cu aplic.art.18/1 Cod penal, apreciindu-se că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, aplicându-li-se acestora câte o amenda administrativă (1.000 lei pentru IOD şi 800 lei pentru PAC).

Analizându-se actele şi lucrările dosarului, precum şi susţinerile părţilor, instanţa a constatat faptul că, cu ocazia desfăşurării cercetărilor penale, a fost omisă luarea poziţiei procesuale a Băncii Comerciale Române Bucureşti, a Băncii Comerciale Române-Agenţia Beclean, privitoare la latura penală şi cea civilă a cauzei, precum şi audierea numitelor MM şi L (L) C (reprezentantele băncii la încheierea contractelor de creditare), care au repurtat discuţii cu intimaţii şi au reprezentat banca la încheierea contractelor.

S-a apreciat că pentru justa soluţionare a cauzei mai ales în ceea ce priveşte latura subiectivă a infracţiunii de înşelăciune se impunea efectuarea actelor menţionate şi stabilirea cu acurateţe a împrejurărilor în care au putut fi contractate creditele respective, dacă reprezentanţii băncii sau alte persoane din cadrul instituţiei respective au avut cunoştinţă despre comiterea vreunei fapte penale cu ocazia încheierii contractelor respective, precum şi stabilirea destinaţiei sumelor obţinute ca urmare a încheierii contractelor de creditare.

 Pe de altă parte, instanţa a considerat că, în situaţia în care starea de fapt rămâne neschimbată, nu poate fi primită susţinerea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, cu motivarea că paguba poate fi recuperată prin plata către societatea comercială deţinută de inculpat a datoriilor de către furnizori.

Recuperarea pagubei, ulterior comiterii faptei, nu afectează existenţa acesteia din urmă, şi în plus, actele şi lucrările dosarului nu conţin date în acest sens, intimatul IOD însuşi invocând dificultăţi financiare, în contextul crizei economice. Împrejurarea că intimatul ar intenţiona recuperarea pagubei este irelevantă, din moment ce a obţinut-o prin inducerea în eroare a băncii (în acest sens Decizia penală nr.478/1970 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, publicată în „Repertoriu alfabetic de practică judiciară în materie penală pe anii 1969-1975”- autori Vasile Papadopol şi Mihai Popovici, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977).

Astfel, s-a considerat de asemenea că, atâta vreme cât intimatul IOD nu a întrunit condiţiile legale pentru a obţine creditul bancar dorit, faptul că a uzat de mijloace ilicite pentru obţinerea sumelor respective, chiar dacă intenţiona restituirea sumelor, nu anulează semnificaţia  expresiei de folos injust. De altfel, termenul injust semnifică „nedrept”, respectiv ceva la care nu ai dreptul.

Păgubirea societăţii bancare a avut loc, organele de urmărire penală însele consemnând acest lucru, paguba putând fi privită sub dublu aspect: patrimonial, reprezentat de sumele  datorate băncii, dar şi sub aspectul sustragerii posibilităţii unui alt client bancar, îndreptăţit, de a obţine sume de bani în baza unui contract de creditare, încheiat potrivit legii, de la societatea bancară respectivă (în acest sens Decizia penală nr.164/1975 a Tribunalului Mehedinţi, publicată în „Repertoriu alfabetic de practică judiciară în materie penală pe anii 1969-1975”-autori Vasile Papadopol şi Mihai Popovici, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977). 

Dacă ar fi privită într-o altă modalitate această chestiune, s-ar încuraja utilizarea de mijloace frauduloase pentru obţinerea de credite bancare în mod injust, ceea ce nu este permis.

Pentru aceste considerente, în baza art.278/1 lit.b Cod procedură penală va fi admisă plângerea formulată de petenta Banca Comercială Română SA Bucureşti împotriva Ordonanţei procurorului din data de 4.05.2005, dată în dosarul nr. 225/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, menţinută prin Ordonanţa din data de 14.06.2010, dată în dosarul nr. 189/II/2/2010, pe care le desfiinţează şi trimite cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale.

Cu prilejul instrumentării cauzei, va fi luată poziţia procesuală a Băncii Comerciale Române-Bucureşti- aceasta având personalitate juridică, a Băncii Comerciale Române-Agenţia Beclean, privitoare la latura penală şi cea civilă a cauzei, vor fi audiate numitele MM şi L (L) C (reprezentantele băncii la încheierea contractelor de creditare), care au repurtat discuţii cu intimaţii şi au reprezentat banca la încheierea contractelor, vor fi audiate şi alte persoane ce vor fi identificate ca având cunoştinţă despre împrejurările comiterii faptelor pentru care s-au efectuat cercetări, va fi verificată destinaţia creditelor obţinute, se va verifica cuantumul prejudiciului pretins cauzat, şi vor fi administrate orice fel de probe ce se vor dovedi ca utile pentru justa soluţionare a cauzei.

Conform art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

În baza art.193 Cod procedură penală fiecare intimat va fi obligat să plătească petentei Banca Comercială Română SA Bucureşti suma de 43,97 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând cheltuieli de transport.

De asemenea, în baza art.193 Cod procedură penală, cererile de cheltuieli de judecată formulate de intimaţi vor fi respinse ca fiind neîntemeiate.

Domenii speta

Spete similare