Divort cu minori

Tip speta -Sentinta  Civila NR. 342/17.05.2012

Domeniu-divort cu minori

Deliberând asupra cauzei de fata, constata urmatoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Macin sub nr.832/253/2011, modificata, reclamanta G. J. G. a chemat în judecata pârâtul G. V., solicitând instantei ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna desfacerea casatoriei lor prin acordul partilor, revenirea la numele purtat anterior casatoriei, respectiv C., exercitarea autoritatii parintesti de catre reclamanta cu privire la minora G. D. A.,  stabilirea locuintei minorei la mama reclamanta, precum si obligarea pârâtului la plata pensiei de întretinere.

În motivarea în fapt a cererii se arata ca reclamanta este strâns legata afectiv de minora si beneficiaza de conditii optime pentru cresterea, îngrijirea si educarea ei.

În drept cererea a fost întemeiata pe disp. art.38, art.40 alin.3, art.42, art.94 Cod fam. si art.274 Cod proc.civ.

În dovedirea cererii reclamanta a atasat certificatul de casatorie în original, copia certificatului de nastere al minorei, copia livretului de familie.

Pârâtul, legal citat, a formulat întâmpinare si cerere reconventionala (filele 25-26, 41-42), modificata, prin care a solicitat desfacerea casatoriei prin acordul partilor, revenirea reclamantei la numele purtat anterior casatoriei, exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti în ceea ce priveste minora G.D. A., stabilirea locuintei acesteia la mama reclamanta, obligarea reclamantei la plata unei contributii lunare în cuantum de 1/4 din venitul net realizat, precum si instituirea unui program de vizitare a minorei. S-a mai solicitat si obligarea reclamantei la plata sumei de 15000 euro cu titlu de despagubiri pentru prejudiciul suferit prin desfacerea casatoriei, capat de cerere la care pârâtul a renuntat ulterior.

În drept, cererile au fost întemeiata pe disp. art.115-120 Cod proc.civ., art.373-404 Cod civil.

Instanta a încuviintat si a administrat la solicitarea partilor proba testimoniala cu câte 2 martori, declaratiile acestora fiind consemnate la filele 59-62 din dosar, si proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar certificatul de casatorie în original, certificatul de nastere al minorei în copie, adeverinte de salariu, referatul de ancheta sociala din 24.04.2012 (filele 51-52) efectuat la domiciliile partilor, minora fiind ascultata de instanta.

Analizând materialul probator administrat în cauza, instanta retine urmatoarele:

Partile s-au casatorit la data de 23.11.1988, conform certificatului de casatorie seria CE nr.829984 (fila 4). Din casatoria partilor au rezultat  doi copii, dintre care minora G. D. A.,  nascuta la data de 15.11.1999 (certificat de nastere fila 7).

Potrivit dispozitiilor art.374 din Codul civil divortul prin acordul sotilor poate fi pronuntat indiferent de durata casatoriei si indiferent daca exista sau nu copii minori rezultati din casatorie.

Raportând cererea partilor la prevederile art.374 Cod civil, instanta constata ca actiunea este întemeiata, astfel ca o va admite si va dispune desfacerea casatoriei  prin acordul partilor.

În baza art.383 alin.3 Cod civil, instanta va dispune revenirea reclamantei la numele purtat anterior casatoriei, respectiv C.

Conform dispozitiilor art.396 C.civ. instanta de tutela hotaraste, odata cu pronuntarea divortului, asupra raporturilor dintre parintii divortati si copiii lor minori, tinând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de ancheta psihosociala, precum si, daca este cazul, de învoiala parintilor, pe care îi asculta, iar, potrivit art.263 C.civ., în toate masurile care privesc copiii trebuie sa prevaleze interesul superior al copilului.

Probele administrate, respective înscrisurile constând în concluziile raportului de ancheta psihosociala-filele 51-52, adeverinta de salariu-fila 47, precum si declaratiile martorilor audiati în cauza-filele 59-62, dovedesc implicarea ambilor parinti, dar cu preponderenta a mamei, în cresterea si educarea minorei, precum si conditiile materiale de care aceasta dispune.

Instanta apreciaza ca stabilitatea emotionala a minorei reclama mentinerea climatului familial actual de care se bucura aceasta, mai ales ca profesia pârâtului nu îi permite exercitarea în mod direct si continuu a autoritatii parintesti asupra minorei, ci eventual prin persoane interpuse (aspect relevat de  martorul T. G.e-declaratie fila 62).

Coroborând aceste aspecte si având în vedere vârsta minorei, optiunea manifestata în fata instantei cu ocazia ascultarii acesteia, precum si împrejurarea ca aceasta a dezvoltat în mod firesc puternice sentimente de atasament fata de mama, cu care locuieste în prezent, instanta apreciaza ca exista motive întemeiate ca exercitarea autoritatii parintesti sa revina exclusiv reclamantei, aceasta prezentând suficiente garantii morale si materiale pentru a asigura minorei si pe viitor o dezvoltare armonioasa. Instanta are în vedere în acest sens, ca, pentru exercitarea efectiva a autoritatii parintesti se impune efectuarea în mod permanent si continuu de acte privitoare la minor (altele decât cele curente), acte care pot pricinui prejudicii minorului în masura în care sunt efectuate cu întârziere. Or, în cazul de fata, instanta constata ca sotii nu au manifestat o atitudine concilianta, astfel încât sa existe premisele unei bune întelegeri în viitor în scopul îndeplinirii în timp util a actelor privitoare la minor. Dimpotriva, instanta apreciaza ca din circumstantele spetei se naste prezumtia ca în viitor exercitarea în comun a autoritatii parintesti va fi o sursa continua de litigii, o sursa care în concret va fi de natura sa aduca atingere interesului superior al minorului.

În acest sens, instanta retine incidenta în cauza a dispozitiilor art.398 C.civ. daca exista motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanta hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata numai de catre unul dintre parinti.

În raport de dispozitiile art.400 C.civ. care prevad în lipsa întelegerii dintre parinti sau daca aceasta este contrara interesului superior al copilului, instanta de tutela stabileste, odata cu pronuntarea divortului, locuinta copilului minor la parintele cu care locuieste în mod statornic, instanta stabileste locuinta minorei la mama reclamanta.

Potrivit dispozitiilor art.402 Cod civil instanta de tutela, prin hotarârea de divort, stabileste contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, învatatura si pregatire profesionala a copiilor.

Totodata, art.499 C.civ. prevede ca tatal si mama sunt obligati, în solidar, sa dea întretinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum si educatia, învatatura si pregatirea sa profesionala, iar potrivit art.529 din acelasi act normativ întretinerea este datorata în functie de nevoia celui care o cere si de mijloacele celui ce urmeaza a o plati.

În plus, art.525 C.civ. statueaza ca minorul care cere întretinere de la parintii sai se afla în nevoie daca nu se poate întretine din munca sa, chiar daca ar avea bunuri.

Având în vedere ca locuinta minorei va fi stabilita la mama reclamanta, care va exercita exclusiv autoritatea parinteasca, iar acesta îsi va îndeplini în natura obligatia de întretinere fata de copil, instanta constata ca sunt întrunite conditiile legale pentru obligarea  tatalui  pârât la plata pensiei de întretinere în favoarea minorei G. D. A..

Pe cale de consecinta, în conformitate cu dispozitiile art.529 alin.2 coroborat cu art.530 alin.3 C.civ., pârâtul  va fi obligat sa plateasca în favoarea minorei, începând cu data introducerii actiunii, respectiv 19.07.2011 si pâna la majoratul acesteia, o pensie lunara de întretinere în cota de 25% din venitul net efectiv realizat, dar nu mai putin decât salariul minim net pe economie. 

În acest sens, având în vedere principiile care statueaza preeminenta interesului superior al minorului si ca hotarârea judecatoreasca îsi produce efectele pentru viitor, instanta apreciaza ca dispozitia data în sensul raportarii la venitul efectiv realizat, este de natura sa produca cele mai eficiente efecte practice, întrucât suma urmeaza a fi individualizata la momentul punerii în executare, fapt ce scuteste partea de necesitatea efectuarii de noi demersuri în justitie ori de câte ori se schimba cuantumul veniturilor realizate.

De asemenea în masura în care partea obligata nu realizeaza venituri, atât interesul minorului cât si al debitorului sunt puse la adapost prin faptul ca minimul de întretinere este asigurat prin raportare la salariul minim pe economie.

Cu privire la cererea reconventionala formulata de pârât privind stabilirea unui program de vizitare a minorei, instanta va avea în vedere dispozitiile art.401 C.civ., conform carora parintele divortat separat de copilul sau, are dreptul de avea legaturi personale cu acesta. În caz de neîntelegere între parinti, instanta de tutela decide cu privire la modalitatea de exercitare a acestui drept.

La alegerea modalitatii concrete de exercitare a acestui drept, in conformitate cu prevederile art. art.263 C.civ., conform carora în toate masurile care privesc copiii precum trebuie sa prevaleze interesul superior al copilului, instanta urmeaza sa tina cont doar de interesul minorului, respectiv de necesitatea ca parintele sa îl poata vedea si sa tina  personal legatura cu el, pentru a se putea realiza o apropiere sufleteasca fireasca între copil si parintele respectiv.

Totodata, instanta retine ca în cauza nu s-a facut dovada existentei unor motive temeinice pentru limitarea dreptului pârâtului de a avea legaturi personale cu minorul.

În acest context, tinând cont si de pozitia procesuala a reclamantei, care a fost de acord cu privire la acest program, instanta va stabili programul de vizitare, dupa cum urmeaza:

- în prima si a treia saptamâna din luna - de vineri ora 18,00 pâna duminica ora 18,00;

- a doua zi de Paste si a doua zi de Craciun între orele 10,00-19,00;

- luna august din vacanta de vara;

- a doua saptamâna din vacanta de iarna.

Programul de vizita include posibilitatea pârâtului de a lua minora de la domiciliul mamei, însa cu obligatia de a o readuce la domiciliul sau la sfârsitul programului.

In temeiul dispozitiilor art. 246 Cod proc.civ., instanta va lua act de renuntarea la judecata cererii pârâtului privind obligarea reclamantei la plata sumei de 15000 euro cu titlu de despagubiri.

Cu privire la cheltuielile de judecata solicitate în cauza de catre reclamanta, raportat la disp.art.274 C.proc.civ. si la solutia ce se va da în cauza, instanta va obliga pârâtul la plata catre reclamanta a sumei de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat (chitanta fila 63).

Red.Jud.FMI

1

Domenii speta

Spete similare