13. Ordonanţă de plată - oug 119/2007 / art.1013 cpc . Respingere .

Prin cererea înregistrată , creditoarea, ACR, a solicitat, pe calea ordonantei de plată, obligarea debitoarei, S.C. G S.R.L., la plata sumei de 22.184,51 lei, contravalaore facturi neachitate, precum si penalitati de intarziere conform contractului de inchiriere, in cuantum de 23.275 lei, cu cheltuieli de judecata.

 În motivarea cererii, creditoarea a arătat că la data de 30.11.2011, intre parti s-a incheiat Contractul de inchiriere , avand ca obiect inchirierea unei suprafete de 2382 mp., situata in T, , iar debitoarea nu si-a respectat obligatia de plata la termenele stipulate in contract in capitolul IV si capitolul VI, desi creditoarea a emis facturi fiscale, suma totala restanta fiind de 45.459,51 lei.

Creditoarea apreciaza ca detine o creanta certa, lichida si exigibila atat in ceea ce priveste debitul principal cat si cel accesoriu constand in penalitatile de intarziere pretinse.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1013-1024 NCPC.

În dovedirea cererii, creditoarea a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri .

Deşi legal citata, debitoarea nu a formulat întâmpinare.

În cauză a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar de către creditoare.

Examinând cauza pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, instanţa constata ca, intre parti s-au desfasurat relatii contractuale potrivit Contractul de inchiriere, incheiat pe perioada determinata 01.12.2011 – 30.11.2016, (art. 3 contract) stipulandu-se o chirie de 1250 euro (art. 4 contract), care se va achita lunar in termen de 3 zile de la data primirii facturii (art. 6 contract).

In baza contractului, creditoarea a emis facturi fiscale.

În ce priveşte caracterul cert al acestor creanţelor cuprinse in facturile fiscale, instanţa nu reţine îndeplinită această cerinţă. Creanţa este certa atunci când existenta ei este determinată prin însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte emanate de la debitor sau recunoscute de acesta.

Or, actele depuse de creditoare, respectiv facturile fiscale, nu sunt recunoscute sau acceptate de debitoare, nefiind semnate de aceasta, astfel încât nu este posibilă determinarea, respectiv confirmarea, existentei creanţei in baza acestora, iar din cuprinsul contractului incheiat intre parti nu rezulta cu certitudine daca chiria stipulata de 1250 euro (art. 4 contract)se aplica intregii perioade contractuale determinate 01.12.2011 – 30.11.2016, (art. 3 contract) sau este o chirie lunara.

Nefiind îndeplinită condiţia existenţei unei creanţe certe, instanţa va respinge cererea creditoarei cu privire la acestea, ca fiind neîntemeiată.

Faţă de aceste considerente, instanţa apreciaza că nu există nicio probă din care să rezulte dincolo de orice dubiu că pârâta şi-a asumat o obligaţie de plată a sumelor aferente facturilor indicate.

Prin urmare, instanţa va respinge cererea creditoarei, ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare