Plangere contraventionala

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei T, petenţii K. G.I şi SC ALT  CONS SRL au solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimaţii Inspectoratul de Poliţie Judeţean C şi Inspectoratul  Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare C– N ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea procesului verbal întocmit de Inspectoratul de Poliţie C – Postul de Poliţie S si a procesului verbal de confiscare a materialului lemnos seria CBR nr. 0079511/01.05.2013 întocmit de I.T.R.S.V. C– N, restituirea către SC ALT CONS SRL a materialului lemnos confiscat prin procesul-verbal CBR nr.0079511/ 01.05.2013 în baza art.31 alin.1 din Legea nr. 171/2001, precum şi obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea plângerii contravenţionale formulate s-a arătat că petenta S.C ALT CONS S.R.L. a încheiat cu Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva, Direcţia Silvica C, în urma negocierii în conformitate cu Legea 193/ 2000 şi a stabilirii preţului de adjudecare in şedinţa de licitaţie din 11.03.2013, Contractul nr. 85/11.03.2013 de furnizare masă lemnoasă pe picior, înregistrat sub nr. 10402 din 11.03.2013, obiectul contractului constând în livrarea de masă lemnoasă pe picior din cadrul Ocolului Silvic S.R partida 371 CĂPRIŢA în volum total inclusiv coaja de 65 mc, partida 402 CĂPRIŢA în volum total inclusiv coaja de 215 mc, ambele cu o valoare totală de 27490 lei.

S-a precizat că furnizorul Direcţia Silvica C a emis, în executarea  contractului, autorizaţia de exploatare nr. 600265 din 15.03.2013 şi actul de punere în valoare nr. 401 emis de Ocolul Silvic S R. La momentul efectuării transportului materialului lemnos şi anume în data de 01.05.2013, ora 14.00, petenta a emis avizul de însoţire primar seria ML nr. 2822515, din cuprinsul căruia rezultă cantitatea şi grupele de specii de material lemnos şi a închiriat autoutilitara marca Scania cu nr. de înmatriculare xx- 06- DFA si a remorcii cu nr. de înmatriculare xx-06-ZWL, şoferul autoutilitarei fiind petentul K.G.I.

S-a mai afirmat că şoferul utilitarei a fost oprit în trafic, pe drumul judeţean 107 M în data de 01.05.2013 în localitatea S de către lucrătorii ITRSV C-N şi de agentul constatator al procesului-verbal de contravenţie din cadrul Postului de Politie S, care, în urma verificărilor şi în temeiul art.19 litera n) au procedat la confiscarea materialului lemnos – obiect al contractului anterior identificat şi darea în custodia d-lui R.R care are funcţia de pădurar,  la domiciliul acestuia din N nr. 70, judeţul Cluj.

S-a menţionat în acest context că petentul K.G.I şoferul autoutilitarei cu care a fost transportat materialul lemnos, a semnat procesul verbal de contravenţie şi procesul verbal de confiscare a materialului lemnos pentru că a fost ameninţat de către agentul de poliţie că în caz contrar se va aplica o amendă mult mai mare.

Petenţii au considerat ca procesul verbal de contravenţie întocmit de Inspectoratul de Poliţie C – Postul de Poliţie S este nelegal având în vedere că lipsesc din cuprinsului actului de constatare menţiunile privind ocupaţia şi locul de muncă al contravenientului şi agentul constatator nu şi-a îndeplinit obligaţia legală imperativă de a încunoştinţa persoana sancţională despre dreptul de a formula obiecţiuni cu privire la conţinutul procesului-verbal respectiv, precum şi de a consemna în procesul-verbal acest aspect.

De asemenea, s-a considerat că  se impune anularea procesului-verbal prin care s-a aplicat sancţiunea întrucât în cuprinsul acestuia agentul constatator nu a realizat o descriere suficientă a faptelor pe care susţine că petentul le-ar fi săvârşit şi nu a realizat nici o menţiune referitoare la împrejurările în care fapta a fost săvârşită.

În acest context, s-a subliniat că obligaţia petentului K.G.I, în calitate de şofer a fost de a transporta materialul lemnos cu respectarea regulilor de circulaţie şi nu să indice pe avizul de însoţire speciile şi firele de arbori, aşa cum agentul constatator descrie fapta săvârşită în procesul verbal de contravenţie

Petenţii au mai susţinut că art. 19 alin.l lit.n din Legea nr.171/2000,  în temeiul căruia agentul constatator şi reprezentanţii ITSVR îşi întemeiază în drept procesul verbal de contravenţie şi procesul verbal de confiscare a materialului lemnos cuprinde menţiunea „transportul materialelor lemnoase care nu corespund din punct de vedere cantitativ şi/sau calitativ ori din punctul de vedere al speciei cu datele înscrise în avizul de însoţire”, însă petentul K.G.I a prezentat atât reprezentanţilor ITRSV C-N cât şi agentului de politie, pe lângă documentele de provenienţă a mărfii şi avizul de însoţire a mărfii unde este menţionată cantitatea şi grupa de specii de arbori.

S-a mai afirmat că agentul constatator nu descrie în procesul verbal de contravenţie datele de identificare a proprietarului mărfii, nu precizează motivul pentru care identificarea nu a fost posibilă, aşa cum prevede art. 25 alin. 2 din Legea nr.171/2000 şi nu face menţiuniile prevăzute imperativ prin art. 25 alin. 2 din Legea nr.171/2000 .

Cu privire la procesul verbal de confiscare a materialului lemnos seria CBR nr.0079511 din 01.05.2013 emis de ITRSV C-N s-a arătat că agentul constatator avea obligaţia de a comunica procesul verbal de confiscare părţii vătămate, în speţă petentei SC ALT  CONS SRL, care este proprietarul materialului lemnos, potrivit art. 27 alin.l din Legea nr.171/2001.

De asemenea, potrivit susţinerilor petenţilor, agentul constatator avea obligaţia ca materialul lemnos confiscat să fie pus la dispoziţia proprietarului, deoarece SC ALT CONST SRL nu are calitatea de contravenient, însă materialul lemnos a fost dat în custodia şi la domiciliul numitului R.R.

S-a mai învederat că procesul verbal de confiscare a mateialului lemnos a fost emis şi întocmit de reprezentanţii ai ITRSV C-N, iar în cuprinsul acestuia se menţionează că măsura confiscarea a fost luată de agentul de poliţie. Totodată, potrivit punctului 8. din procesul verbal de confiscare, obiecţiunile contravenientului şi a părţii vătămate lipsesc cu desăvârşire, iar la punctul 10 se dă termen de 1 una) zi de la data întocmirii procesului verbal de contravenţie pentru prezentarea actelor doveditoare, deşi procesele verbale nu au fost comunicate societăţii petente şi confiscarea a fost efectuată în data de 01.05.2013.

Referitor la lipsa de temeinicie a procesului-verbal, s-a mai menţionat că un proces-verbal de constatare şi de sancţionare a contravenţiei nu poate face, prin el însuşi, dovada existenţei faptei, a autorului acesteia şi a vinovăţiei, acest proces-verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârşirea contravenţiei.

S-a subliniat că temeiul de drept invederat atât în procesul verbal de contravenţie cât şi în procesul verbal de confiscare a materialului lemnos nu corespunde cu descrierea faptei contravenţionale şi, ca o consecinţă a aplicării în cauză a dispoziţiilor art. 6 din Convenţie CEDO, trebuie recunoscute în cauză şi garanţiile specifice în materie penală din art. 6 al Convenţiei, printre care şi prezumţia de nevinovăţie

În drept, s-au invocat prevederile O.G. nr. 2/2001, Legea nr. 171/200

Intimatul Inspectoratul  Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare C a depus întâmpinare  prin care a solicitat respingerea plângerii susţinând legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenţiei .

Intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean C a depus întâmpinare , prin care a solicitat respingerea plângerii susţinând legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenţiei.

La termenul de judecată din xx noiembrie 2013 s-a administrat proba testimonială, fiind audiat martorul G.Ş.A .

A fost audiat în temeiul art. 33 alin.1 din OG nr.2/2001 martorul asistent R.R.G.

Analizand actele si lucrarile dosarului, in raport de sustinerile partilor, de probele administrate in cauza, precum si de dispozitiile legale incidente, instanta retine urmatoarea stare de fapt şi de drept:

Prin procesul-verbal  întocmit de Inspectoratul de Poliţie C – Postul de Poliţie S a fost sancţionat petentul K.G.Imre întrucât la data de 01.05.2013 a condus autoutilitara cu nr. de înmatriculare XX- 06- DFA si remorca cu nr. de înmatriculare XX-06-ZWL, transportând material lemnos conform avizului de însoţiere primar seria ML nr. X822515 în cantitate de 31,91 mc, fără a fi precizate speciile de arbori, iar în urma controlului a rezultat o cantitate de 26,318 mc de material lemnos care nu era marcat cu amprenta dreptunghiulară prevăzută de normele legale. Pentru săvârşirea contravenţiilor s-au aplicat sancţiuni constând în amenzi contravenţionale în cuantum de 3.000 lei şi, respectiv 5.000 lei în temeiul art.19 alin.1 lit. n  şi art. 21 lit.i din Legea nr.171/2010.

Consecutiv, s-a dispus confiscarea cantităţii de 26,318 mc de material lemnos, indicată în procesul verbal seria CBR nr. 0079511/01.05.2013 întocmit de I.T.R.S.V. Cluj – Napoca, în baza art. 25 alin.1 din Legea nr. 171/2010.

În soluţionarea plângerii contravenţionale trebuie observate prevederile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor, potrivit cărora instanţa sesizată cu soluţionarea unei plângeri contravenţionale verifică legalitatea şi temeinicia procesului-verbal, scop în care ascultă pe cel care a făcut plângerea contravenţională şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat şi administrează orice alte probe prevăzute de lege.

Cercetând procesul-verbal de constatare a contravenţiei sub aspectul  legalităţii întocmirii şi observând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanţa constată că, în speţă, procesul-verbal  cuprinde formal toate menţiunile prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancţiunea nulităţii absolute.

Referitor la menţiunile privind ocupaţia şi locul de muncă al contravenientului, instanţa va avea în vedere că situaţiile în care nerespectarea anumitor cerinţe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenţiei sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr.2/2001.

În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenţiei se ia în considerare şi din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerinţelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenţiei să nu poate fi constatată  decât dacă s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.

În spetă, omisiunea din cuprinsul actului de constatare atacat a elementelor indicate de petenţi  nu este de natură să atragă nulitatea procesului-verbal, cât timp petenţi nu au dovedit producerea unei vătămări ca efect al omisiunii.

Faţă de considerentele de drept anterior enunţate instanţa va înlătura şi  susţinerile petenţilor referitoare la omisiunea agentului constatator de a aduce la cunoştinţă persoanei sancţionate dreptul de a formula obiecţiuni şi de a consemna pretinsele obiecţiuni, întrucât acest fapt nu a fost dovedit în cauză, sarcina probei sub acest aspect revenind petentului şi, de asemenea, nu s-a dovedit existenţa unei vătămări prin presupusa omisiune a agentului constatator, petentul având posibilitatea de a invoca orice obiecţiuni înaintea instanţei de judecată.

În ceea ce priveşte susţinerile privitoare la descrierea faptei contravenţionale în cuprinsul procesului-verbal, trebuie reţinut că, din interpretarea dispoziţiilor art. 16 alin. 1 din O.G. nr.2/2001, rezultă cerinţa ca agentul constatator să realizeze o descriere in concret a contravenţiei, cu specificarea acţiunii sau inacţiunii autorului şi a tuturor circumstanţelor de natură a imprima faptei acestuia caracter contravenţional. Cerinţa este imperativă întrucât raţiunea instituirii este aceea de a permite instanţei cercetarea legalităţii actului constatator prin stabilirea faptelor materiale şi verificare încadrării juridice pe care acestea au primit-o.

Totuşi, în aplicarea acestor dispoziţii trebuie să se ţină seama de natura contravenţiei sancţionate şi, în consecinţă, se va considera că respectă exigenţele textului legal actul constatator al contravenţiei care cuprinde o descriere succintă a faptei, fiind reţinute elementele esenţiale ale acesteia, astfel încât instanţa de judecată să poată verifica temeinicia întocmirii procesului-verbal.

Examinând procesul-verbal, instanţa constată că faptele contravenţionale au fost descrise într-o măsură suficientă, fiind reţinute informaţiile esenţiale cu privire la această faptă, motiv pentru care va considera motivul de nelegalitate formulat de petenţi ca neîntemeiat.

În acest context, instanţa mai constată că agentul constatator  a consemant în procesul verbal de contravenţie datele de identificare ale proprietarului materialului lemnos confiscat, fiind , prin urmare, îndeplinite obligaţiile prevăzute în cuprinsul  art. 25 alin. 2 din Legea nr.171/2000 .

Cercetând temeinicia procesului-verbal contestat, instanţa va avea în vedere că prin decizia pronunţată în cauza Anghel c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a înlăturat prezumţia deplină, absolută, irefragrabilă de legalitate a unui proces verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei şi  pentru a acorda în mod real, efectiv petentului dreptul la un proces echitabil instanţa apreciază că se pot administra probe în înţelesul dispoziţiilor Codului de procedură civilă, pentru a exista posibilitatea părţilor litigante de a dovedi pe de o parte că starea de fapt este alta decât cea reţinută în procesul verbal atacat, în cazul petentului contravenient, respectiv că starea de fapt este cea reţinută de agentul constatator, în cazul intimatului.

De asemenea, în acord cu jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg în privinţa prezumţiilor şi a limitei rezonabile în care acestea trebuie folosite, trebuie reţinut că una din limitele până la care funcţionează prezumţia de temeinicie a procesului verbal trebuie sa fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situaţia în care fapta este constatata personal, procesul verbal, legal întocmit, se va bucura de prezumţia de temeinicie şi, în absenţa altor probe, propuse de către petent pentru răsturnarea acesteia, plângerea va fi respinsă.

Potrivit art. 19 alin.1 lit n din Legea nr. 171/2010,  constituie contravenţie silvice şi se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei până la 5.000 lei şi confiscarea materialelor lemnoase în cauză transportul materialelor lemnoase care nu corespund din punct de vedere cantitativ şi/sau calitativ ori din punctul de vedere al speciei cu datele înscrise în avizul de însoţire.

Conform art. 21 alin. 1 lit.i din acelaşi act normativ,  se sancţionează cu amendă contravenţională de la 1.000 lei la 5.000 lei, următoarea faptă: transportul de la locul de recoltare a materialelor lemnoase nemarcate cu amprenta dispozitivului dreptunghiular prevăzut de normele privind circulaţia materialelor lemnoase în vigoare.

În prezenta cauză, instanţa reţine că avizul de însoţiere primar seria ML nr. 2822515, de care se prevalează petenţii, atestă transportul unei cantităţi de 31,91 mc, material lemnos, iar în urma controlului a rezultat o cantitate de 26,318 mc de material lemnos care nu era marcat cu amprenta dreptunghiulară prevăzută de normele legale.

Diferenţa cantitativa intre materialul lemnos transportat şi cel indicat în avizul de însoţire este evidentă, iar petenţii nu au dovedit o altă stare de fapt, în sensul că materialul lemnos transportat corespunde cantitativ cu valoarea indicată în aviz şi nu au oferit o argumentaţie rezonabilă pentru neconcordanţa constatată.

Instanţa mai constată că în cuprinsul avizului de însoţire nu sunt inserate menţiuni referitoare la specia şi sortimentul materialului lemnos transportat, fiind astfel imposibilă verificarea sub aspect calitativ a materialului lemnos transportat, împrejurare care este însă imputabilă petenţilor, care aveau obligaţia de a întocmi documentul de însoţire a materialului lemnos în conformitate cu prevederile H.G. nr. 996/2008 pentru aprobarea Normelor referitoare la provenienţa, circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spaţiilor de depozitare a materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrat lemn rotund.

Instanţa mai constată că din probatoriul administrat nu rezultă că materialul lemnos transportat cu autoutilitara cu nr. de înmatriculare XX- 06- DFA si remorca cu nr. de înmatriculare XX-06-ZWL purta marca dreptunghiulară prevăzută de normele privind circulaţia materialelor lemnoase în vigoare.

Având în vedere faptul că starea de fapt consemnată în cuprinsul procesului-verbal este confirmată de probele administrate în cauză, iar petenţii nu au administrat probe care să răstoarne prezumţia de temeinicie a procesului verbal şi nici din alte elemente nu a rezultat o altă situaţie de fapt sau, cel puţin un dubiu privitor la aceasta, instanţa reţine că situaţia de fapt reţinută de către agentul constatator corespunde adevărului.

În acest context, mai trebuie subliniat faptul că deţinerea unor documente de natură să justifice exploatarea şi valorificarea masei lemnoase, cum ar fi  autorizaţia de exploatare, actul de punere în valoare ori contractul de furnizare masă lemnoasă pe picior nu exonerează de răspundere contravenţională, daca sunt întrunite elementele constitutive ale unor contravenţii prevăzute de Legea nr. 171/2010.

Având în vedere că fapta săvârşită de petentul K.G.I, constând în transportul materialelor lemnoase care nu corespund din punct de vedere cantitativ şi/sau calitativ ori din punctul de vedere al speciei cu datele înscrise în avizul de însoţire întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei reglementate de art. 19 lit. n din Legea nr.171/2010, instanţa constată că  în mod corect s-a  întocmit şi procesul verbal de confiscare a materialului lemnos seria CBR nr. 0079511/01.05.2013 întocmit de I.T.R.S.V. C – N, având în vedere că sancţiunea confiscării este expres prevăzută de norma legală.

 Instanţa nu va reţine susţinerilor petenţilor privind  la lipsa comunicării procesului verbal de confiscare a materialului lemnos, având in vedere că prevederile art. 27 alin. 1 din Legea nr. 171/2010 se referă la procesul-verbal de constatare a contraventiei silvice, iar nu la  procesul - verbal de confiscare şi, mai mult, pretinsa încălcare a prevederilor art. 27 alin. 1 din Legea nr. 171/2010 nu este de natură să afecteze valabilitatea procesului – verbal, ci eventual să amâne momentul producerii efectelor.Prin urmare, instanţa constată plângerea contravenţională ca fiind neîntemeiată şi, în consecinţă, în temeiul art. 34 din OG 2/2001, în temeiul art. 34 din OG 2/2001 instanţa va respinge plângerea contravenţională formulată de petenţii K.G.Işi SC A  CONS SRL

Domenii speta

Spete similare