Plangere contraventionala

Sentinţă civilă 49 din 06.08.2014


Prin plângerea contravenţională înregistrată sub numărul de dosar de mai sus, petentul B, în contradictoriu cu intimatul Serviciul Public Poliţia Locală T, a solicitat instanţei anularea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria AA nr. 1xx96/10.10.2013.

În motivare, petentul arată în esenţă că încă din data de 10.01.2004 a înstrăinat numitului B E autoturismul în cauză, dar că acesta din urmă a omis să îl înmatriculeze până în prezent pe numele său. Petentul arată că a şi încercat în acest sens să îl contacteze pe cumpărător, dar nu a mai reuşit.

Intimatul  Serviciul Public Poliţia Locală Turda a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria AA nr. 15xx96/10.10.2013, petentul B a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 200 lei, reţinându-se în sarcina sa faptul că în data de 18.09.2013, ora 9.34, în loc. Turda, str. baladei, nr.4, a staţionat cu autoturismul marca Dacia pe trotuarul din faţa blocului din str. B nr. 4, blocând circulaţia pietonală.

Plângerea împotriva procesului verbal a fost formulată în termenul legal prevăzut de art.31 din OG nr.2/2001.

În cauză, instanţa, procedând potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001 la verificarea legalităţii procesului-verbal de constatare a contravenţiei, constată că întocmirea acestuia s-a făcut cu respectarea tuturor condiţiilor de formă prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sancţiunea nulităţii.

Instanţa reţine, sub aspectul textelor legale incidente, că, potrivit art. 11, ind. 2, lit.c din HCL Turda nr.212/2005, constituie contravenţie staţionarea cu autovehiculele pe trotuare. Sancţiunea aplicată de către agentul constatator apare ca fiind corect individualizată prin raportare la prevederile HCL Turda nr.212/2005, petentului fiindu-i aplicat minimul special

Mai reţine instanţa că fapta reţinută ca şi contravenţie este probată cu ajutorul procesului-verbal de constatare a contravenţiei, proces verbal care se bucură de prezumţia de legalitate şi de prezumţia de veridicitate,  care, deşi nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină, cât şi de practica judiciară, putând fi considerate  prezumţii legale. Este adevărat că niciuna din aceste prezumţii nu este irefragabilă, putând fi răsturnată de către petent prin proba contrară. Este de asemenea adevărat că prezumţiile respective pot fi reţinute atunci când agentul constatator a perceput prin propriile simţuri fapta calificată drept contravenţie, ceea ce în cauza de faţă nu s-a întâmplat.

Raportat la cele de mai sus, rămâne în sarcina instanţei să stabilească starea de fapt pe baza probelor administrate în cauză.

În concret, instanţa reţine că petentul a vândut autoturismul în cauză încă de la data de 10.01.2004, aş cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare depus în probaţiune. Fiind un contract consensual neafectat de modalităţi, respectivul contract de vânzare-cumpărare a avut ca efect juridic transferul dreptului de proprietate asupra autoturismului în cauză la data realizării acordului de voinţă, respectiv la data de 10.01.2004. Astfel, în considerarea art. 1295 şi urm. în vigoare illo tempore, tot de la acea dată petentul nu mai este proprietarul autoturismului  cu număr de înmatriculare CJ xx Bxx.

Prin înscrierea operaţiunii de vânzare-cumpărare în evidenţele administraţiei locale, transferul de proprietate asupra autoturismului în cauză a dobândit şi dată certă.

Menţiune în acest sens s-a făcut şi în registrul naţional de evidenţă a vehiculelor înmatriculate, fapt atestat prin adeverinţa emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor.

Faţă de cele de mai sus, atâta timp cât reţinerea calităţii de subiect activ al contravenţiei în sarcina petentului este o prezumţie simplă trasă din faptul că în baza de date MAI figura la data de  18.09.2013 petentul  instanţa reţine că înscrisurile mai sus amintite sunt probe judiciare care răstoarnă prezumţia simplă a agentului constatator şi, implicit, răstoarnă prezumţia de veridicitate a procesului verbal dedus judecăţii în prezentul dosar.

Pe cale de consecinţă, instanţa urmează a admite plângerea contravenţională şi a anula procesul verbal potrivit dispozitivului prezentei hotărâri.