Plangere contraventionala

Prin  plângerea la contravenţie formulată, petentul SG, în contradictoriu cu intimatul IPJ Cluj, a solicitat anularea Procesului verbal din  data de 22.04.2013.

În motivare, se arată că toate cele arătate în procesul verbal nu sunt adevărate, petentul fiind acolo unde se arată, dar nefăcând nici un fel de scandal. Menţionează că numitul P V este proprietar de turma de oi, iar acesta în nenumărate rânduri lasă oile la păscut  pe păşunea vacilor din Sector Poiana unde petentul este îndreptăţit să-şi păşuneze animalele. Petentul în nenumărate rânduri i-a spus numitului P Ve să nu mai vină cu oile la păscut pe acest teren, dar pe acesta nu-l interesa absolut deloc ceea ce i se spunea.

La data de  2 iulie 2013, intimata Inspectoratul de Poliţie Judeţean C a formulat şi depus la dosar întâmpinare, solicitând instanţei, ca în baza probelor ce se vor administra în cauză, să dispună prin sentinţa ce o va pronunţa, respingerea plângerii contravenţionale

În temeiul art. 258 NCPC, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri, proba cu declaraţiile martorilor.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria PA nr.1343014/22.04.2013, petentul a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum total de 200 lei, reţinându-se în sarcina sa faptul că în data de 10.04.2013, ora 19.33, pe str. Ri din mun. Turda a avut o altercaţie cu numitul P V pe care l-a bruscat trăgându-l de reverul hainei, pe motiv că animalele acestuia au intrat pe păşunea sa.

În drept, fapta reţinută în sarcina petentului a fost încadrată la prevederile art. 2, pct.24 din Legea nr.61/1991, republicată. Potrivit art. 3, pct.24, nicidecum art. 2, pct. 24 cum greşit a reţinut agentul constatator raportat la forma în care era în vigoare Legea nr. 61/1991 la data săvârşirii faptei, constituie contravenţie provocarea ori participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice. Sancţiunea aplicată a fost corect individualizată de către agentul constatator, petentului fiindu-i aplicat minimul special conform art. 4, lit. b din Legea nr. 61/1991.

Plângerea împotriva procesului verbal a fost formulată în termenul legal prevăzut de art.31 din OG nr.2/2001.

În cauză, instanţa, procedând potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001 la verificarea legalităţii procesului-verbal de constatare a contravenţiei, constată că întocmirea acestuia s-a făcut cu respectarea tuturor condiţiilor de formă prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 sub sancţiunea nulităţii.

Mai reţine instanţa că fapta reţinută ca şi contravenţie este probată cu ajutorul procesului-verbal de constatare a contravenţiei, proces verbal care se bucură de prezumţia de legalitate şi de prezumţia de veridicitate,  care, deşi nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină, cât şi de practica judiciară, putând fi considerate  prezumţii legale. Este adevărat că niciuna din aceste prezumţii nu este irefragabilă, putând fi răsturnată de către petent prin proba contrară.

În cauza de faţă, instanţa reţine că starea de fapt nu a fost constatată de agentul constatator prin propriile simţuri, contrar a ceea ce se arată în cuprinsul întâmpinării. Acest aspect rezultă cu claritate din raportul agentului constatator depus la fila 18 dos. – se arată astfel că agentul constatator a ajuns la faţa locului după consumarea presupusei altercaţii, despre această presupusă altercaţie primind informaţii de la numitul P V.

Astfel fiind, instanţa apreciază că prezumţiile de care se bucură procesul verbal de contravenţie şi care decurg tocmai din faptul că respectiva contravenţie este constatată ca stare de fapt ex propriis sensibus de către agentul constatator nu pot primi eficienţă în cauza de faţă. Pe cale de consecinţă, cade în sarcina instanţei să verifice starea de fapt pe baza probelor administrate în cauză.

În concret, martorii arată că au fost de faţă la presupusa altercaţie, dar că petentul nu a provocat scandal, ci practic doar l-a îndepărtat pe numitul P V din calea animalelor sale pe care făcuse un obicei de a le paşte într-o zonă de păşune ce nu le era destinată. Declaraţiile celor doi martori se coroborează între ele, infirmând stare de fapt reţinută în procesul verbal contestat.

Este adevărat că martorul P V relatează o stare de fapt conformă cu procesul verbal, dar este de reţinut, aşa cum s-a arătat mai sus şi cum rezultă şi din raportul agentului constatator, că însuşi procesul verbal s-a întocmit pe baza alegaţiilor numitului P V. Mai trebuie avut în vedere că numitul P V este cel care susţine că a fost agresat de către petent, prin urmare obiectivitatea relatărilor sale este discutabilă.

În privinţa martorului BL instanţa reţine că acesta nu a putut să furnizeze informaţii despre starea de fapt.

Pe cale de consecinţă, faţă de probele administrate în cauză, instanţa apreciază răsturnată prezumţia de veridicitate de care se bucură procesul verbal de constravenţie şi pe cale de consecinţă va admite plângerea

Domenii speta

Spete similare