Ordonanţă preşedinţială. Stabilire domiciliu minor.

Ordonanţă preşedinţială.

Stabilire domiciliu minor.

Existenţa acţiunii în paternitate aflată pe rolul instanţei.

Dosar nr. ../318/2015

Cod operator 2443/2442

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia nr.1047

Şedinţa publică de la 10 Septembrie 2015

Completul constituit  din:

Preşedinte….

Judecător ……

Grefier …….

Pe rol se află judecarea apelului civil declarat de apelantul reclamant P.S.C. împotriva sentinţei civile nr.5044/22.07.2015 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr…./318/2015 şi în contradictoriu cu intimaţii pârâţi  Ş.G.D. şi  Ş.V.F, având ca obiect ordonanţă preşedinţială.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns avocat M.I. pentru apelantul reclamant şi intimaţii pârâţi personal şi asistaţi de avocat B.N. în baza împuternicirii avocaţiale nr.57/10.05.2015 pe care o depune la dosar, lipsă fiind apelantul reclamant .

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei că prin serviciul registratură, la data de 07.09.2015 intimaţii pârâţi  au depus la dosar note de şedinţă însoţite de copia cererilor de chemare în judecată formulate  de numiţii P.I.-R.  şi Ş.G.D.,  precum şi ancheta psihosocială privind pe numitul Ş.N.-A. cu adresa de înaintare către DGASPC Gorj, precum şi extras dintr-o publicaţie locală.

Avocat M.I pentru apelantul reclamant depune la dosar chitanţa privind plata taxei judiciare de timbru, după care arată că nu mai insistă  în administrarea probei testimoniale solicită prin motivele de apel.

Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat se constată apelului în stare de judecată şi se acordă cuvântul.

Avocat M.I. pentru apelantul reclamant solicită admiterea apelului , schimbarea sentinţei în sensul admiterii cererii de ordonanţă preşedinţială, fără cheltuieli de judecată. A susţinut motivele de apel expuse în scris şi a arătat în esenţă că apelantul apare la rubrica tată în certificatul de naştere al minorului, că în urma declaraţiei de recunoaştere a paternităţii s-a emis un nou certificat de naştere. A susţinut că dispoziţiile Legii 272/2004 nu acordă dreptul de a exercita autoritatea părintească de către bunici, în timp ce trăieşte unul dintre părinţi, astfel că se impune stabilirea provizorie a locuinţei minorului la tată, având în vedere interesul superior al copilului.

Avocat B.N. pentru intimaţii pârâţi solicită respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca temeinică şi legală, arătând că niciunul dintre cei doi bărbaţi care solicită recunoaşterea paternităţii nu au fost căsătoriţi cu mama minorului, acesta fiind din afara căsătoriei. Susţine că declaraţia notarială de recunoaştere a paternităţii a fost făcută după decesul mamei minorului, deşi avea posibilitatea să solicite aceasta şi anterior acestui moment. Precizează că bunicii materni au crescut copilul încă de la naştere astfel că până la soluţionarea celorlalte cauze aflate pe rolul instanţelor se impune menţinerea domiciliului copilului la aceştia.

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de faţă:

 Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu sub nr…/318/2015, reclamantul P.S.C. în contradictoriu cu pârâţii Ş.G.D. şi Ş.V.F. a solicitat instanței ca pe calea ordonanţei preşedinţiale să dispună stabilirea locuinţei minorului S.N.-A,  la domiciliul său situat în Târgu Jiu,  str. … nr…, judeţul Gorj.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că printr-o declaraţie autentică  a recunoscut  că este tatăl minorului S.N.A,  asa cum prevede art.415 cod civil, fiind emis un nou certificat de naştere  pe numele minorului, înregistrat sub  nr.093493/18.06.2015, unde reclamantul figurează la rubrica tatălui, în vechiul certificat de naştere, minorul  apărând cu tată necunoscut.

A mai arătat reclamantul că în acest fel a fost stabilită şi filiaţia faţă de tată a minorului, iar el a intrat în mod legal în îndatorirea sa de a-şi îndeplini drepturile si obligaţiile părinteşti, aparenta dreptului fiind astfel de partea sa si dovedită cu acest înscris.

A invocat reclamantul că minorul a rezultat în urma relaţiei pe care a avut-o cu mama minorului, numita S.D., reclamantul păstrând  legătura mereu cu aceasta în toata aceasta perioadă, până  la data de  11.06.2015 când mama minorului  a decedat la vârsta de 26 de ani, astfel ca minorul a rămas la locuinţa bunicilor materni, pârâţii  din prezenta cauză, acolo unde mama locuia în mod statornic.

S-a mai arătat că art. 495 N.C.C. prevde ca părintele are dreptul sa ceară înapoierea copilui de la oricine îl deţine fara drept, iar art. 507 NCC prevede că autoritatea părintească asupra minorului,  în cazul când unul dintre părinţi este decedat, se exercită în mod exlcusiv de celalalt părinte.

Reclamantul a precizat că atâta timp cât el nu este pus sub interdicţie si nu este decăzut din drepturile părinteşti si doreşte să aibă grija de copilul său, conţinutul autorităţii părinteşti atribuit exclusiv lui (ca unic părinte în viata) nu poate fi exercitat decât daca minorul este alături de el  şi în îngirijirea sa efectiva, la locuinţa sa.

Apreciază reclamantul că măsura solicitată este una vremelnica (provizorie), întrucât a introdus recent o acţiune prin care doreşte stabilirea locuinţei minorului la domiciliul său (dos…/318/2015), astfel ca prin această ordonanţa nu se prejudecă fondul.

De asemenea, a invocat reclamantul că este îndeplinita si condiţia urgentei, pentru ca interesele minorului sunt clar păgubite ca si drepturile acestuia, acelea de a creste alături de părintele sau, el fiind în acest moment lipsit de orice ocrotirea părinteasca.

S-a mai arătat că pârâţilor le-a fost respinsa recent cererea de instituire a tutelei (dos. …./318/2015), fiind admisă cererea sa de intervenţie, aceştia solicitând o tutelă generală, pe considerentul că acest copil ar fi în situaţia unui copil fara părinţi.

S-a mai susţinut de reclamant că are bănuiala pe care o va dovedi ca băiatul său nu are condiţii prielnice unei dezvoltări proprice, nefiind pregătit nici psihologic de bunicii sai, dupa acest eveniment nedorit (moartea mamei sale). Aceste bănuieli privind traiul efectiv neadecvat în acest mediu si alături de bunicii materni i-au fost confirmate chiar de mamă în timpul vieţii, iar bunicii nu pot suplinii afecţiunea si grija unui părinte fata de copilul sau.

In drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 996, 919 CPC si legea 272/2004

În dovedirea cererii reclamantul aa depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri în copie: cartera  de identitate, certificatul de naştere al minorului, copie de pe acţiunea civilă de stabilire domiciliu minor, extras portal cu privire la dosarele nr. …./318/2015, …/318/2015, cererea de chemare în judecată  având ca obiect  exercitare autoritate părintească,  stabilire locuinţă minor.

Prin sentinţa civilă nr.5044/22.07.2015 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr…/318/2015 a fost respinsă cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul P.S.C. în contradictoriu cu pârâţii S.G.D. si S.I.F.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că minorul Ş.N.-A s-a născut la data de 23.03.2013, iar la data de 18.06.2015 în favoarea acestuia s-a eliberat un nou certificat de naştere, ca urmare a stabilirii paternităţii faţă de tatăl său, reclamantul din prezenta cauză, pe calea recunoaşterii realiazate de reclamant prin declaraţie autentică, aşa cum susţine acesta în cuprinsul cererii ce face obiectul cauzei de faţă. Totodata, din susţinerile reclamantului realizate în cuprinsul cererii de investire a instanţei (fără a se depune la dosar vreun înscris doveditor în acest sens) şi din considerentele sentinţei civile nr. 2236/09.07.2015 pronunţată de Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr. …/318/2015, rezultă că mama minorului, numita Ş.D. a decedat la data de 11.06.2015, dată de la care minorul a rămas în grija bunicilor materni, cu care a locuit şi în timpul vieţii mamei sale, dar, cu care locuieşte şi după decesul acesteia, aşa cum susţine reclamantul în cererea de chemare în judecată.

Din ansamblul materialului probator existent la dosarul cauzei, s-a reţinut că cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, este neîntemeiată şi, în consecinţă, a fost respinsă, cu motivarea că dispozițiile art.996 C.pr.civ., reglementează o procedură specială pentru admisibilitatea căreia trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii şi anume: aparenţa dreptului, caracterul provizoriu al măsurii, existenţa unor cazuri grabnice şi neprejudicierea fondului dreptului.

Pe calea ordonanţei preşedinţiale se pot lua doar măsuri provizorii, vremelnice, grabnice, necesare pentru păstrarea unui drept sau pentru prevenirea unei pagube iminente care nu poate fi înlăturată în alt mod.

Prin prezenta cerere de  ordonanţă preşedinţială,  reclamantul P.S.C  a solicitat  stabilirea locuinţei minorului S.N.-A, născut la data de 23.03.2013,  la domiciliul său situat în Târgu Jiu,  str…. nr…, judeţul Gorj.

Instanţa a reţinut că potrivit disp. art.2 alin.4. din Legea 272/2007 principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.

Verificând aplicaţia Ecris a Judecătoriei Târgu-Jiu, instanţa a constatat că la data de 08.07.2015 pe rolul acestei instanţe a fost înregistrat dosarul nr…./318/2015, având ca obiect stabilire paternitate faţă de minorul S.N.- Andrei, născut la data de 23.03.2013,  acţiune formulată de reclamantul P.I.-R în contradictoriu cu reclamantul din cauza de faţă,  P.S.C. şi cu bunicii materni ai minorului.

În atare situaţie, instanţa a constatat că, pe de o parte paternitatea minorului S.N.-A, născut la data de 23.03.2013, a fost stabilită prin declaraţia autentică de recunoaştere în favoarea reclamantului din cauza de faţă, însă şi numitul P.I.R. a solicitat instanţei să-i recunoască paternitatea faţă de acelaşi minor, astfel că în prezent există două persoane de sex masculin care susţin că minorul este fiul lor.

Faţă de acest aspect, instanţa a apreciat că până la stabilirea cu certitudine a paternității minorului, măsura solicitată de reclamant pe cale de ordonanţă preşedinţială, respectiv stabilirea locuinţei minorului la domiciliul reclamantului nu se impune, avându-se în vedere şi vârsta fragedă a minorului, care de la naşterea sa a locuit împreună cu mama şi cu bunicii materni, aşa cum susţine chiar reclamantul în cererea de chemare în judecată.

S-a reţinut că este adevărat că paternitatea minorului față de reclamant a fost stabilită, prin declaraţie autentică de recunoaştere, aspect ce demonstrează că până la o eventuală hotărâre judecătorească definită de tăgadă paternitate, că reclamantul este tatăl minorului S.N.- A., născut la data de 23.03.2013,  calitate care-i dă dreptul reclamantului să aibă legături personale cu minorul.

Cu toate acestea, instanţa a apreciat, dată fiind şi acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu sub nr. …/318/2015 formulată de reclamantul P.I.-R, precum şi vârsta fragedă a minorului, (care a locuit de la naştere împreună cu bunicii materni, aşa cum susţine reclamantul) că tatăl reclamant până la stabilirea certă a paternității minorului poate să-şi exercite în altă modalitate dreptul său de-a avea legături personale cu minorul, şi anume prin vizitarea copilului la locuinţa unde se află în prezent sau prin stabilirea uni program de vizitare chiar şi la domiciliul reclamantului sau în alte locuri destinate agrementului minorilor.

Instanţa a mai reţinut că deşi minorul s-a născut la data de 23.03.2013, reclamantul nu l-a recunoscut pe acesta decât după decesul mamei minorului, în luna iunie 2015, aspect ce nu a format convingerea instanţei că între minor şi tatăl reclamant se află o puternică legătură afectivă, astfel că, instanţa apreciază că pentru soluţionarea cererii de stabilire a locuinţei minorului la domiciliul tatălui reclamant trebuie administrate probe suplimentare respectiv proba testimonială şi realizarea unui referat de anchetă socială.

De asemenea, instanţa a apreciat că aceste probe trebuie dezbătute în contradictoriu şi cu bunicii materni cu care minorul locuieşte în prezent de la decesul mamei sale, iar administrarea acestor probe necesită parcurgerea unei proceduri de drept comun şi nu în cadrul procedurii speciale alese de reclamant pe calea ordonanţei preşedinţiale.

Este adevărat că reclamantul a promovat pe rolul instanţei o astfel de acţiune înregistrată sub nr…/318/2015, însă, în opinia instanţei în prezenta cauză, reclamantul  nu a dovedit că se impune a se lua pe cale de ordonanţă preşedinţială măsura stabilirii locuinţei minorului la domiciliul său, în sensul că reclamantul nu a depus la dosarul cauzei dovezi din care să rezulte că bunicii materni nu se ocupă de creşterea minorului, sau că aceştia ar avea o influență negativă asupra minorului.

Faţă de aceste aspecte, instanţa a apreciat că până la stabilirea cu certitudine a paternității minorului şi până la soluţionarea definitivă a dosarului de drept comun înregistrat pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu sub nr. …/318/2015, având ca obiect stabilire locuinţă minor, reclamantul care a recunoscut personal că este tatăl minorului poate să-şi exercite dreptul de-a avea legături personale cu acesta prin stabilirea unui program de vizitare, în ipoteza în care bunici materni ar refuza ca acesta să aibă legături personale cu fiul său.

Pentru considerentele expuse, instanţa a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada urgenţei măsurii pe care o solicită pe cale de ordonanţă preşedinţială şi nici dovada faptului că măsura solicitată este necesară pentru păstrarea unui drept sau pentru prevenirea unei pagube iminente care nu poate fi înlăturată în alt mod, motiv pentru care a fost respinsă cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de  reclamantul P.S.C., având ca obeict stabilirea locuineţi minorului S.N.-A, născut la data de 23.03.2013,  la domiciliul său.

Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat apel reclamantul P.S.C. solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinţei şi pe fond  admiterea ordonanţei  preşedinţiale.

A susţinut apelantul că instanţa de fond în mod eronat a apreciat că  nu este îndeplinită  condiţia urgenţei şi că nu poate fi vorba de un drept  al minorului  care poate fi păgubit prin întârziere. Totodată, instanţa a interpretat în mod greşit situaţia de fapt  şi de drept, fiindcă acţiunea introdusă  de  numitul P. nu poate  avea nicio  legătură cu paternitatea  deja stabilită faţă de minor pentru că acesta nici nu a recunoscut minorul potrivit procedurii  oferite de art.415 şi următoarele Cod civil şi nici nu locuieşte efectiv cu copilul pentru a se ocupa efectiv de el.

A apreciat apelantul reclamant că moartea mamei copilului  coroborată cu  faptul că minorul  nu mai locuieşte şi nu este alături  de celălalt părinte reprezintă un caz de urgenţă ce impune luarea  unei astfel de măsuri provizorii, pentru că  în prezent faptul că minorul se află  în grija  bunicilor materni este ca şi cum acesta ar fi încredinţat spre creştere  şi educare acestora, ceea ce  contravine art.30 din Legea nr.272/2004 ce stabileşte că minorul  are nevoie de tatăl sau şi are dreptul să crească alături  de părintele său.

Totodată, a fost criticată sentinţa în sensul că  instanţa de fond nu a analizat  nici argumentele şi temeiurile de drept  invocate de acesta în ce priveşte locuinţa minorului care trebuie să fie, în mod obligatoriu  la unul dintre părinţi, iar în condiţiile  în care un părinte nu mai există  este firesc ca locuinţa copilului  să fie la celălalt părinte, iar acest părinte are dreptul să ceară copilul de la oricine îl deţine fără drept, deci şi de la bunicii pârâţi.

Totodată, a invocat prevederile art.507 Cod civil.

A mai arătat că instanţa a judecat pricina  fără citarea părţilor, deşi era în interesul minorului să fie audiate părţile pentru a forma o imagine asupra situaţiei, astfel că judecata fără citarea  părţilor nu a fost oportună.

A apreciat apelantul că în mod greşit  a reţinut instanţa, sub forma unei prezumţii  că între acesta şi minor nu ar fi o  puternică legătură afectivă, doar pentru faptul că a recunoscut minorul după decesul mamei. Codul civil permite recunoaşterea  unui copil chiar şi prin testament, iar astfel de recunoaşteri târzii nu atrag în mod automat ideea că până  la momentul recunoaşterii tatăl nu poate avea  legături  afective cu copilul său.

În drept, apelantul a invocat prevederile art.996, 919, 466 şi următoarele Cod civil, precum şi Legea nr.272/2004.

Conform rezoluţiei din data de 05.08.2015 a fost comunicată cererea de apel, iar la data de 11.08.2015 intimaţii pârâţi au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea  apelului ca neîntemeiat.

Au susţinut pârâţii că numitul P. a fost persoana care  s-a ocupat  cel mai mult după bunici  de creşterea  şi asigurarea celor necesare  minorului, iar nerecunoaşterea de către acesta a minorului la naştere s-a datorat faptului că mama minorului nu a dorit acest lucru.

Totodată s-a arătat că în situaţia în care se va demonstra  care este adevăratul tată biologic,  intimaţii pârâţi se vor supune legislaţiei în vigoare. Referitor la  probatoriul solicitat  de către apelantul reclamant au considerat intimaţii pârâţi că acesta nu se impune  deoarece aceasta ar antama fondul cauzei, or pe calea ordonanţei  preşedinţiale nu se fac probatorii  şi nu se dezbate fondul cauzei, cu atât mai mult cu cât pe rolul instanţei de judecată sunt mai multe cauze cu acest obiect.

Întâmpinarea formulată de intimaţi a fost comunicată  apelantului reclamant, însă acesta nu a înţeles să formuleze răspuns la întâmpinare.

Reanalizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarele ,

Prin cererea dedusă judecăţii , reclamantul P.S.C. în contradictoriu cu pârâţii Ş.G.D. şi Ş.V.F. a solicitat instanței ca pe calea ordonanţei preşedinţiale să dispună stabilirea locuinţei minorului S.N.-A., la domiciliul său situat în Târgu-Jiu, str. .. nr. … judeţul Gorj.

Instanţa de fond a respins cererea de ordonanţă preşedinţială reţinând că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art.996 C.pr.civ., reclamantul nefăcând dovada urgenţei măsurii solicitate pe cale de ordonanţă preşedinţială şi nici a faptului că măsura solicitată este necesară pentru păstrarea unui drept sau pentru prevenirea unei pagube iminente care nu poate fi înlăturată în alt mod.

Criticile formulate de apelant nu sunt fondate, motiv pentru care apelul va fi respins pentru următoarele considerente,

Cu privire la motivul de apel invocat de apelant, respectiv critica adusă sentinţei în sensul că  în mod greşit instanţa de fond a reţinut că în cauză nu ar fi îndeplinită condiţia urgenţei, tribunalul constată că acesta nu este fondat.

Astfel, se constată că între condiţiile care se cer a fi îndeplinite în mod cumulativ pentru admisibilitatea unei cereri de ordonanţă peşedinţială, se numără şi condiţia urgenţei, dispoziţţile art. 996 c.pr.civ arătând că se vor putea lua măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept sau pevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara.

Se apreciază că în mod corect instanţa de fond a reţinut că până la stabilirea cu certitudine a paternității minorului şi până la soluţionarea definitivă a dosarului de drept comun înregistrat pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu sub nr. ../318/2015, având ca obiect stabilire locuinţă minor formulată de reclamant, care a recunoscut personal că este tatăl minorului, acesta are posibilitatea să-şi exercite dreptul de-a avea legături personale cu minorul prin stabilirea unui program de vizitare.

De asemenea, corect s-a reţinut că nu se impune luarea de urgenţă a măsurii solicitate, cu atât mai mult cu cât minorul, care are o vârstă foarte fragedă, de doi ani şi jumătate, a fost crescut de bunicii materni încă de la naştere.

Tribunalul reţine, în aceeaşi ordine de idei, că luarea minorului din mediul în care a trăit şi despărţirea de persoanele alături de care şi-a petrecut primii ani de viaţă şi faţă de care este ataşat, ar putea avea consecinţe grave în ceea ce priveşte dezvoltarea psihică a sa.

Într-o asemenea speţă, condiţia urgenţei rezulta din nevoia de stabilitate a minorului, în vederea asigurării unui trai decent şi a unei educaţii şi supravegheri corespunzătoare, or, dimpotrivă, prin lipsa acestei stabilităţi, s-ar putea cauza minorului un prejudiciu ce nu ar mai putea fi reparat, fiindu-i pusă în pericol sănătatea, educaţia şi dezvoltarea armonioasă.

Această convingere este formată cu atât mai mult cu cât, pe rolul instanţei se află în curs de judecată şi cauza înregistrat sub nr…./318/2015 având ca obiect stabilire paternitate faţă de acelaşi minor, cerere formulată de reclamantul P.I.R, existând posibilitatea ca situaţia de fapt în ceea ce-l priveşte pe minor să se poată schimba, urmare a unei posibile soluţii de admitere a cererii sus menţionate.

În aprecierea situaţiei de fapt, în mod corect instanţa de fond a avut în vedere că, până la soluţionarea cererilor aflate pe rolul instanțelor de judecată referitoare la stabilirea paternităţii, în interesul superior al minorului este să rămână în domiciliul bunicilor materni.

Nici susţinerile apelantului în sensul că instanţa de fond a interpretat în mod greşit situaţia de fapt şi de drept existentă în cauză, că nu a analizat argumentele şi temeiurile de drept invocate în ceea ce priveşte locuinţa minorului, nu pot fi reţinute, având în vedere cele expuse mai sus.

Se constată că instanţa de fond a apreciat corect situaţia de fapt, prin raportare la dispoziţiile legale incidente, a căror aplicare a dispus-o în cauză dar şi la interesul superior al minorului.

Soluţia instanţei de fond este apreciată ca fiind temeinică şi legală şi prin raportare la întreaga situaţie de fapt din prezenta cauză, în sensul că reclamantul nu a solicitat recunoaşterea minorului născut la data de 23.03.2013 decât după decesul mamei acestuia, deces ce a avut loc în luna iulie 2015, aspect ce nu a putut contribui la formarea convingerea instanţei că între tată şi minor s-a putut crea o relaţie afectivă într-o perioadă relativ scurtă.

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 480 alin. 1 C.pr.civ, constatând caracterul nefundat al criticilor formulate, apelul va fi respins, cu consecinţa menţinerii ca temeinică şi legală a sentinţei instanţei de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul civil declarat de apelantul reclamant P.S.C., domiciliat în Tg-Jiu, str. .., nr…. judeţul Gorj, având CNP ….. împotriva sentinţei civile nr.5044/22.07.2015 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr…/318/2015 şi în contradictoriu cu intimaţii pârâţi  Ş.G.D., având CNP ..şi  Ş.V.F., având CNP …, ambii domiciliaţi în Tg-Jiu, str. …, bl…, sc…, ap…, judeţul Gorj, având ca obiect ordonanţă preşedinţială.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 10 Septembrie 2015, la Tribunalul Gorj.

Preşedinte, Judecător,

Grefier,

Red.R.T./Tehnored.

Jud. fond M.S

4ex/ 14 Septembrie 2015

Domenii speta

Spete similare