Conflict negativ de competenţă

Conflict negativ de competenţă. Greşita sesizare a Tribunalului cu soluţionarea sesizării Procurorului pentru a se lua măsura internării medicale faţă de o persoană bolnavă mintal faţă de care s-a dispus clasarea cauzei. Potrivit art. 315 alin. 2 C. pr. pen. lit. e  C. pr. pen., în caz declasare a cauzei Procurorul sesizează  instanţa competentă potrivit dispoziţiilor legii speciale în materia sănătăţii mintale, în vederea dispunerii internării nevoluntare. Conform art.  art. 61 alin 6 din Legea menţionată, Decizia de internare nevoluntară a comisiei prevăzute  de lege va fi înaintată de către conducerea unităţii medicale, în termen de 24 de ore, judecătoriei în a cărei circumscripţie se află unitatea medicală,  ( deci, instanţa civilă conform legii speciale).

Prin sentinţa penală nr. 23 din 25 februarie 2015 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. 1115/288/2015,

În baza art. 47 alin.4 rap. la art. 50 Cod procedură penală;

S-a dispus  declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind  pe intimata Ş. E.  în favoarea Judecătoriei Rm.Valcea.

În baza art. 51 alin. 1 Cod procedură penală;

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Vâlcea şi Judecătoria Rm.Valcea .

În baza art. 51 alin. 2 Cod procedură penală

A fost sesizată Curtea de Apel Piteşti în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În motivare, s-a reţinut următoarele:

La data de 5 februarie 2015 a fost înaintată Tribunalului Valcea adresa Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea nr. 1/P/2015 din 04.02.2015, în conformitate cu prevederile art. 245, 247 şi urm. C. proc. pen., împreună cu dosarul cauzei, propunerea de luare a măsurii de siguranţă a internării medicale provizorii prevăzută de art. 110 C. pen., faţă de intimata Ş. E., internată la Secţia de Psihiatrie din cadrul Spitalului Judeţean Vâlcea.

Prin adresa Tribunalului Vâlcea nr. 12/A/2015 din 05.02.2015, în conformitate cu art. 315 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. şi al Legii nr. 487/2002, s-a înaintat Judecătoriei Rm. Vâlcea dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea nr. 1/P/2015 privind pe suspecta Ş.E. spre competentă soluţionare.

Pe rolul Judecătoriei Rm. Vâlcea – Secţia penală, cauza a fost înregistrată  la data de 05.02.2015, sub numărul unic 1115/288/2015, în care la data de 11 februarie 2015 s-a pronunţat încheierea penală nr. 38, prin care a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe intimata Ş.E. în favoarea Tribunalului Vâlcea, căruia i-a fost înaintat dosarul.

În motivare, instanţa iniţial investită a constatat  că, obiectul sesizării îl constituie luarea unei măsuri de siguranţă cu caracter medical – internarea medicală, la care se referă dispoziţiile art. 110 C. pen., consecutiv dispunerii unei soluţii de netrimitere în judecată adoptată faţă de suspecta-intimată Ş. E.  pe motivul stării de iresponsabilitate constatată medico-legal.

Sesizarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 245, 247 şi urm. C. proc. pen. care prevăd că judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară, pe durata procedurii de cameră preliminară, sau instanţa, în cursul judecăţii, poate dispune internarea medicală provizorie a suspectului sau inculpatului care este bolnav mintal ori consumator cronic de substanţe psihoactive, dacă luarea măsurii este necesară pentru înlăturarea unui pericol concret şi actual pentru siguranţa publică.

Potrivit art. 110 C. pen., când făptuitorul este bolnav psihic, consumator cronic de substanţe psihoactive sau suferă de o boală infectocontagioasă şi prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării într-o unitate sanitară de specialitate, până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol. În acelaşi sens erau şi dispoziţiile art. 114 din Codul penal din 1969 care prevedeau acelaşi condiţii generale în care se putea dispune măsura de siguranţă a internării medicale.

Măsura constă în internarea medicală nevoluntară a suspectului sau inculpatului într-o unitate specializată de asistenţă medicală, până la însănătoşire sau până la ameliorarea care înlătură starea de pericol ce a determinat luarea măsurii.

Potrivit art. 107 Cod penal, măsurile de siguranţă au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală.

Măsurile de siguranţă sunt sancţiuni de drept penal, preventive, menite să lărgească gama de sancţiuni necesare prevenirii fenomenului infracţional, care se iau împotriva persoanelor care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală pentru a înlătura o stare de pericol generatoare de noi fapte prevăzute de legea penală.

Prin urmare, dat fiind caracterul lor de instituţii de drept penal, măsurile de siguranţă pot fi luate numai de organele judiciare prevăzute la art. 30 lit. c) – d) din Codul de procedură penală (judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă).

 În acest sens, Codul de procedură penală (art. 248 C. proc. pen.) prevede că în cursul urmăririi penale sau al procedurii de cameră preliminară, dacă apreciază că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, procurorul înaintează judecătorului de drepturi şi libertăţi sau judecătorului de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă o propunere motivată, însoţită de acte medicale concludente sau de expertiza medico-legală psihiatrică, de luare faţă de suspect sau inculpat a măsurii internării medicale provizorii.

 Având în vedere că, în cauză, menţiunilor exprese din cuprinsul ordonanţei de clasare date de procuror şi adresei înaintate de prim-procuror, obiectul sesizării îl constituie luarea unei măsuri de siguranţă cu caracter medical – internarea medicală, la care se referă dispoziţiile art. 110 C. pen. iar infracţiunea pentru care a fost cercetată intimata-suspectă Ş. E. – tentativă de omor săvârşită asupra unui membru de familie, prevăzută  de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 C. pen. şi  art. 199 C. pen. se judecă în primă instanţă de tribunal, conform art. 28 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în conformitate cu dispoziţiile art. 50 C. proc. pen. judecătoria a  declinat competenţa în favoarea Tribunalului Vâlcea, căruia i-ar fi revenit competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Urmare declinării dispuse de Judecătoria Rm.Valcea, cauza a fost înregistrată la data de 18.02.2015 pe rolul Tribunalului Valcea, păstrându-se numărul de dosar 1115/288/2015.

Tribunalul, la primul termen de judecată pune în discuţia părţilor competenţa de soluţionare a cauzei privind internarea medicală a intimatei Ştefu Elena şi constată următoarele:

Prin ordonanţa din data de 04.02.2015, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, în baza art. 315 C. proc. pen., dată în dosarul nr. 1/P/2015,  a dispus clasarea cauzei privind pe suspecta Ş. E.  sub aspectul infracţiunii de tentativă de omor săvârşită asupra unui membru de familie, prevăzută  de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 C. pen. şi  art. 199 C. pen., fiind aplicabile prevederile art. 16 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. rap. la aart. 28 C. pen., întrucât există o cauză de neimputabilitate – iresponsabilitatea suspectei.

Totodată, în temeiul art. 245, 247 şi urm. C. proc. pen. s-a dispus sesizarea instanţei de judecată pentru a dispune cu privire la luarea măsurii de siguranţă a internării medicale, prevăzută de art. 110 C. pen.

Clasarea cauzei este prevăzută în mod expres de dispoziţiile art. 315 C. pr. pen.

Potrivit textului de lege menţionat mai sus, clasarea se dispune când:

a) nu se poate începe urmărirea penală, întrucât nu sunt întrunite condiţiile de fond şi formă esenţiale ale sesizării;

b) există unul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1).

(2) Ordonanţa de clasare cuprinde menţiunile prevăzute la art. 286 alin. (2), precum şi dispoziţii privind:

a) ridicarea sau menţinerea măsurilor asigurătorii; aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiune în faţa instanţei civile, în termen de 30 de zile de la comunicarea soluţiei;

b) restituirea bunurilor ridicate sau a cauţiunii;

c) sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de luare a măsurii de siguranţă a confiscării speciale;

d) sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de desfiinţare totală sau parţială a unui înscris;

e) sesizarea instanţei competente potrivit dispoziţiilor legii speciale în materia sănătăţii mintale, în vederea dispunerii internării nevoluntare;

f) cheltuielile judiciare.

(3) Dacă în cursul urmăririi penale s-a luat una dintre măsurile de siguranţă prevăzute de lege, se va face menţiune despre aceasta.

(4) În ordonanţă se va face menţiune şi cu privire la încetarea de drept a măsurii preventive dispuse în cauză.

(5) Menţionarea motivelor de fapt şi de drept este obligatorie numai dacă procurorul nu îşi însuşeşte argumentele cuprinse în propunerea organului de cercetare penală ori dacă în cursul urmăririi penale suspectului i-a fost adusă la cunoştinţă această calitate, potrivit art. 307.

Pe cale de consecinţă, apreciem că în mod greşit Procurorul a sesizat instanţa penală în vederea internării nevoluntare a intimatei, legea penală face trimitere la o procedură reglementată de o lege specială, pentru cele ce urmează în continuare:

Aspectele legate de art. 315 alin. 2 lit. e cu privire la competenţa specială vor fi analizate la lit. B din prezenta hotărâre.

A. Constatăm că, în cursul procesului penal, atribuţii în domeniul internării medicale revin: Judecătorului de drepturi şi libertăţi în cursul urmăririi penale; judecătorului de Cameră preliminară, în Procedura Camerei Preliminare sau în condiţiile în care o parte interesată formulează plângere împotriva soluţiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale sau netrimitere în judecată si instanţei în faza urmăririi penale.

Potrivit art. 247 alin. 1 C. pr. pen., Judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară, pe durata procedurii de cameră preliminară, sau instanţa, în cursul judecăţii, poate dispune internarea medicală provizorie a suspectului sau inculpatului care este bolnav mintal ori consumator cronic de substanţe psihoactive, dacă luarea măsurii este necesară pentru înlăturarea unui pericol concret şi actual pentru siguranţa publică.

Conform art. 248 alin. 1 din acelaşi cod, în cursul urmăririi penale sau al procedurii de cameră preliminară, dacă apreciază că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, procurorul înaintează judecătorului de drepturi şi libertăţi sau judecătorului de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă o propunere motivată de luare faţă de suspect sau inculpat a măsurii internării medicale provizorii.

a. În legătură cu competenţa Judecătorului de drepturi şi libertăţi în soluţionarea unei asemenea cereri, observăm că activitatea acestuia se desfăşoară în faza urmăririi penale şi  începe de la data existenţei unei acuzaţii în materie penale şi până la data pronunţării unei soluţii de către procuror.

Se observă că soluţiile pe care le poate da procurorul, şi prin aceasta încetează faza urmăririi penale sunt: clasarea cauzei şi renunţarea la urmărire penală, pentru motivele arătate în art. 16 ,  în condiţiile art. 315 şi urm. şi 318 C. pr. pen., precum şi art. 17 din acelaşi cod: trimiterea în judecată a inculpatului prin Rechizitoriu, în condiţiile art. 327 şi urm. C. pr. pen.

Se observă că Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, prin Ordonanţa de mai sus şi-a încetat activitatea prin pronunţarea unei soluţii de clasarea faţă de intimată, fapt ce exclude soluţionarea sesizării de internare a medicale a intimatei de către Judecătorul de  drepturi şi libertăţi, acesta nu mai este competent, activitatea acestuia fiind strict de faza urmăririi penale, fază care a încetat prin pronunţarea unei soluţii dată de procuror.

Raportat la dispoziţiile art. 247 , 248 C. pr. pen., faţă de cele expuse mai sus, se exclude competenţa Judecătorului de Drepturi şi Libertăţi din cadrul Tribunalului în soluţionarea sesizării Parchetului pentru a dispune internarea medicală a intimatei.

b. În legătură cu competenţa Judecătorul de Cameră Preliminară, observăm că competenţa acestuia este strict reglementată de dispoziţiile art. 341 C. pr. pen. potrivit căruia, persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare sau renunţare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

De asemenea, observăm că Judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului Vâlcea  nu are competenţa de soluţionare a sesizării Parchetului privind internarea intimatei,  în cadrul  Procedurii  Camerei Preliminare, conform art. 342 – 348 C. pr. pen.

Ori, din actele depuse la dosar rezultă că nicio persoană nu a formulat plângere împotriva soluţiei de clasare  dată  de procuror, astfel că, este exclusă competenţa de soluţionare a sesizării Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea de către Judecătorul de Cameră Preliminară deoarece activitatea acestuia este declanşată de o plângere în condiţiile art. 340 din Cod.

Totodată, observăm că intimata nu a fost trimisă în judecată astfel încât să declanşată activitatea Judecătorului de Cameră Preliminară în condiţiile art. 342 – 348 C. pr. pen.

Raportat la dispoziţiile art. 247 , 248 C. pr. pen., faţă de cele expuse mai sus, se exclude competenţa Judecătorului de Cameră Preliminară în soluţionarea sesizării Parchetului pentru a dispune internarea medicală a intimatei.

c. În ce priveşte competenţa  Tribunalului de soluţionare a sesizării Parchetului pentru a se dispune internarea medicală a bolnavei, observăm că intimata nu a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, deci, nu ne aflăm în procedura judecării cauzei reglementate de art. 349 şi urm. C. pr. pen., şi nici a procedurii prevăzută de art. 478 şi urm. C. pr. pen., privind acordul de recunoaştere a vinovăţiei, astfel încât să declanşeze activitatea instanţei.

Pe cale de consecinţă şi raportat la dispoziţiile art. 247 , 248 C. pr. pen., faţă de cele expuse mai sus, se exclude competenţa Tribunalului cu soluţionarea sesizării Parchetului pentru a dispune internarea medicală a intimatei.

d. Întrucât Judecătorul de drepturi şi libertăţi, Judecătorul de Cameră preliminară sau instanţa de judecată din cadrul Tribunalului nu sunt competente să soluţioneze sesizarea Parchetului privind internarea medicală a intimatei, art. 315 alin. 2 C. pr. pen., prevede conţinutul Ordonanţei procurorului prin care se dispune clasarea cauzei.

Potrivit art. 315 alin. 2 lit. e C. pr. pen., în caz de clasare a cauzei, prin Ordonanţă procurorul sesizeză instanţa competentă potrivit dispoziţiilor legii speciale în materia sănătăţii mintale, în vederea dispunerii internării nevoluntare;

B.  În ce priveşte legea specială în materia sănătăţii,  se observă că Legea nr. 487 din 11 iulie  2002, republicată, respectiv, Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice, este reglementată procedura în astfel se situaţii.

Din actele din faza urmăririi penale, respectiv, Raportul de Expertiză Medico – Legală Psihiatrică nr. 104/A1-P din 15. 01. 2015 întocmit de Comisia medicală constituită conform Legii de mai sus, rezultă că intimata Ştefu Elena  are discernământul abolit, aceasta a mai fost internată pentru motivele arătate în Raport.

Potrivit art. 54 din Legea nr. 487/2002, o persoană poate fi internată prin procedura de internare nevoluntară numai dacă un medic psihiatru abilitat hotărăşte că persoana suferă de o tulburare psihică şi consideră că:

a) din cauza acestei tulburări psihice există pericolul iminent de vătămare pentru sine sau pentru alte persoane;

b) în cazul unei persoane suferind de o tulburare psihică gravă, neinternarea ar putea antrena o gravă deteriorare a stării sale sau ar împiedica să i se acorde tratamentul adecvat.

Conform art. 58 şi urm. din Legea menţionată, medicul psihiatru sesizează Comisia constituită din 2 psihiatri şi un medic de altă specialitate sau un reprezentat al societăţii civile, iar aceasta pronunţă o Decizie privind starea de sănătate psihică a bolnavei.

Conform art. 61 alin 6 din Legea menţionată, Decizia de internare nevoluntară a comisiei prevăzute  mai sus va fi înaintată de către conducerea unităţii medicale, în termen de 24 de ore, judecătoriei în a cărei circumscripţie se află unitatea medicală,  ( deci, instanţa civilă conform legii speciale) odată cu documentele medicale referitoare la pacientul în cauză.

C. Dat fiind faptul că, judecătorul de drepturi şi  libertăţi din cadrul Tribunalului, judecătorul de Cameră Preliminară şi instanţa, din cadrul Tribunalului nu sunt competente să soluţioneze sesizarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea pentru a se dispune internarea medicală a intimatei, conform celor expuse la lit. A, dat fiind faptul că Legea nr. 487/2002, art. 61 stipulează expres că Judecătoria,  (conform textelor menţionate competenţa aparţine  instanţei civile),  este competentă, Tribunalul , în baza art. 47 alin.4 rap. la art. 50 Cod procedură penală, va pronunţa o sentinţă, conform art. 370 C. pr. pen., prin care va declina competenţa de soluţionare a cauzei privind  pe intimata Ş. E. , , în favoarea Judecătoriei Rm.Valcea – secţia civilă.  De asemenea, în baza art. 51 alin. 1 Cod procedură penală, va constata  ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Vâlcea şi Judecătoria Rm.Valcea , iar în baza art. 51 alin. 2 Cod procedură penală, va sesiza Curtea de Apel Piteşti în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Domenii speta

Spete similare