Acţiune în constatare - Respinge cererea

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 04.11.2014, sub nr……./259/2014, reclamantul S.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul D.M., pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare între părţi, pentru terenul arabil în suprafaţă de 1,20 ha, compus din suprafaţa de 1 hectar situat în tarlaua 16, parcela 138/71, cu următoarele vecinătăţi: Nord-zona CFR; Est- R.A.; Sud- DE 138/171; Vest- M. D. şi suprafaţa de 2.000 m.p. situaţi în tarlaua 19, parcela 165/66, cu vecinătăţile: Nord- DE 157/74; Est-D. S.; Sud- HC 156/1; Vest- D.Gh., ambele terenuri fiind situate în extravilanul comunei Baba Ana, sat Conduratu, judeţul Prahova, pentru preţul de 12.000 lei, achitat integral la data de 25.03.2013.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, cu chitanţa sub semnătură privată încheiată între părţi la data de 25.03.2013, a cumpărat de la pârâtul D. M. un teren în suprafaţă de 1.20 ha, pentru care a plătit la data confecţionării înscrisului suma de 12.000 lei, în prezenţa martorului I. I.

A mai arătat că pârâtul deţinea terenul în litigiu de la defunctul său autor, Dinu A. Ion, căruia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate conform titlului de proprietate nr. 60737/27.08.1996, eliberat de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Prahova.

A precizat că pârâtul este fiul defunctului, aşa cum rezultă din sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale, operaţiune nefinalizată datorită costului ridicat pretins de notariat. Susţine reclamantul că terenul figurează în registrul agricol al comunei Baba Ana, în volumul 9, poziţia 27, aşa cum se specifică în adeverinţa nr. 4178/11.06.2014, eliberată de com. Baba Ana.

În dovedirea acţiunii, reclamantul a ataşat cererii de chemare în judecată următoarele înscrisuri, în copie: sesizarea de deschidere a procedurii succesorale, certificatul de atestare fiscală nr.4173/13.06.2014 eliberat de Primăria Comunei Baba Ana, adeverinţa nr. 4178/11.06.2014, titlu de proprietate nr. 60737/27.08.1996, chitanţa sub semnătură privată încheiată la 25.03.2013.

Reclamantul a solicitat proba cu acte, un martor, I.I., interogatoriul pârâtului şi expertiza topometrică pentru identificarea, măsurarea şi întocmirea schiţei de plan a terenului ce face obiectul litigiului.

Prin rezoluţia din data de 05.11.2014, completul căruia i-a fost repartizată cauza a dispus emiterea unei comunicări către reclamant, cu menţiunea ca, în termen de cel mult 10 zile de la primirea înştiinţării, sub sancţiunea anulării cererii de chemare în judecată, să indice valoarea obiectului cererii, precum şi modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare, să certifice copiile tuturor înscrisurilor depuse ca fiind conforme cu originalul.

La data de 25.11.2014, reclamantul a depus la dosar relaţiile solicitate.

Prin rezoluţia din data de 26.11.2014, s-a dispus emiterea unei comunicări către reclamant, cu menţiunea să vizeze şi să semneze conform cu originalul înscrisurile depuse la dosarul cauzei, să depună originalul chitanţei din 25.03.2013, să completeze taxa judiciară de timbru cu suma de 300,05 lei, cu menţiunea că are posibilitatea de a formula cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării.

La data de 04.12.2014, reclamantul a depus la dosar chitanţa nr. 7206/03.12.2014, reprezentând plata taxei judiciare de timbru.

Prin rezoluţia din data de 12.12.2014, s-a dispus comunicarea către pârât a cererii de chemare în judecată şi a înscrisurilor ataşate acesteia, cu menţiunea că are obligaţia de a depune întâmpinare în 25 de zile de la comunicare, însă aceasta nu a depus întâmpinare, astfel că, la data de 12.01.2015, s-a fixat primul termen de judecată la data de 12.03.2015, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, pârâtul cu menţiunea de a se prezenta personal la interogatoriu, sub sancţiunea art. 358 C.pr.civ., iar reclamantul cu menţiunea de a depune la dosarul cauzei originalul chitanţei din 25.03.2013 şi să vizeze actele depuse conform cu originalul.

La termenul de judecată din data de 12.03.2015, instanţa, având în vedere faptul că părţile au fost legal citate, constatând că este primul termen de judecată, din oficiu, în temeiul disp.art.131 al.1 C.pr.civ., a procedat la verificarea competenţei şi, după punerea în discuţie, a constatat că este competentă din punct de vedere general, material şi teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în conformitate cu disp.art.126 din Constituţie, art. 94  C.pr.civ. rap. la  art. 107 C.pr.civ. De asemenea, în baza art. 238 alin.1 C.pr.civ., instanţa a estimat că cercetarea procesului se va finaliza într-un termen de 6 luni, considerând că acesta este un termen optim şi previzibil şi, în baza disp. art. 258 rap. la art. 255 şi art. 237 alin. 2 pct. 7 C.pr.civ., a încuviinţat reclamantului proba cu acte şi interogatoriul pârâtului Dinu Matei, considerând că sunt admisibile potrivit legii şi pot conduce la soluţionarea procesului.

La acelaşi termen de judecată, s-a administrat proba cu interogatoriul pârâtul D. M., conform art.354 C.pr.civ., răspunsurile date fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei şi s-a dispus emiterea unei adrese către O.C.P.I. Prahova, pentru comunicarea unui certificat de sarcini/extras de carte funciară cu privire la imobilul în litigiu conform disp. art.57 al.1 din O.U.G. nr.80/2013, privind taxele judiciare de timbru.

La data de 27.03.2015, s-a depus la dosarul cauzei certificatul de sarcini emis de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Prahova.

Analizând ansamblul materialului probator instanţa a reţinut următoarele:

La data de 25.03.2013, între pârâtul D. M., în calitate de promitent vânzător şi reclamantul S. I., în calitate de promitent cumpărător, în prezenţa martorului I.I., a intervenit promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare materializată printr-un înscris denumit chitanţă, având ca obiect suprafaţa de suprafaţa de 1,20 ha, compus din următoarele suprafeţe: un hectar situat în tarlaua 16, parcela 138/71, cu următoarele vecinătăţi: Nord-zona CFR; Est- R. A.; Sud- DE 138/171; Vest- M. D. şi 2000 mp situaţi în tarlaua 19, parcela 165/66, cu vecinătăţile: Nord- DE 157/74; Est-D. S.; Sud- HC 156/1; Vest- D. Gh., ambele terenuri fiind situate în extravilanul comunei Baba Ana, sat Conduratu.

Preţul vânzării a fost convenit la suma de 12.000 lei, preţ primit de către pârât.

Chitanţa semnată la 25.03.2013 este o promisiune bilaterală de a contracta, iar în caz de neexecutare a obligaţiei asumate răspunderea este contractuală, executarea silită în natură a obligaţiei de a face asigurându-se prin acţiunea personală având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care ţine loc de act de vânzare-cumpărare. Astfel, potrivit art.1.669 al.1 C.civ., când una dintre părţile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, dacă toate celelalte condiţii de validitate sunt îndeplinite.

Conţinutul înscrisului sub semnătură privată adus ca probă în prezenta cauză şi răspunsurile pârâtului la interogatoriul propus a fi luat de reclamant, se constituie ca o dovadă în folosul reclamantului, cu privire la încheierea unei convenţii între acesta şi D.M., prin care pârâtul şi-a exprimat intenţia de a înstrăina o suprafaţă de 1,20 ha teren arabil situat în extravilanul comunei Baba Ana, sat Conduratu, judeţul Prahova şi au atestat faptul că preţul, convenit de părţi ca fiind de 12.000 lei, a fost plătit integral de către reclamantul promitent-cumpărător la data încheierii convenţiei.

În ceea ce priveşte legea aplicabilă, precum şi susţinerile reclamanţilor din cererea de chemare în judecată, instanţa observă că înscrisul sub semnătură privată a fost încheiat la data de 25.03.2013, iar Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil din 3 iunie 2011 a fost publicată în M.O. Partea I, nr.409/10.06.2011. Pe de altă parte, instanţa apreciază că nu numai doctrina, ci chiar legea conferă părţilor unui antecontract de vânzare-cumpărare dreptul de a cere pe cale judecătorească, în lumina principiului executării în natură a obligaţiilor şi reparării în natură a pagubelor, să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare cumpărare şi care să aibă caracter constitutiv de drepturi – cu condiţia, însă, ca lucrul să se afle în patrimoniul promitentului vânzător şi să nu existe impedimente legale.

Aşadar, pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare cumpărare, instanţa trebuie să verifice dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege în ceea ce priveşte obiectul contractului, preţul şi capacitatea părţilor.

Astfel, una dintre condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească lucrul vândut este ca acesta sa fie proprietatea vânzătorului, acesta neputând transmite un drept pe care nu îl are. De asemenea, unul din caracterele juridice ale promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare îl reprezintă acela că aceasta dă  naştere unor drepturi de creanţă, unor obligaţii reciproce de a face, şi nu unor drepturi reale.

Întrucât transferul dreptului de proprietate are loc doar la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare, promitentul vânzător nu trebuie să fie proprietarul lucrului vândut la momentul încheierii promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, fiind necesar însă să fie proprietarul lucrului vândut la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare sau al pronunţării hotărârii care ţine loc de act de vânzare cumpărare, întrucât aceasta are caracter constitutiv.

Într-o acţiune ce are ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare cumpărare, calitatea de proprietar a pârâtului este esenţială, având în vedere caracterul translativ de proprietate al contractului de vânzare cumpărare şi principiul nemo plus iuris ad alium transfere potest, quam ipse habet (nimeni nu se poate obliga valabil la ceva ce nu are sau la mai mult decât are).

În speţă, s-a constatat că pârâtul s-a obligat, printr-un înscris sub semnătură privată, să transmită dreptul de proprietate cu privire la un teren arabil extravilan în suprafaţă de 1,20 ha situat în extravilanul comunei Baba Ana, sat Conduratu, judeţul Prahova, tarlaua 16, parcela 138/71, respectiv tarlaua 19, parcela 165/66

Dreptul de proprietate asupra acestui teren, însă, se dovedeşte de către pârât cu titlul de proprietate nr.60737/27.08.1996 şi Anexa 24, de deschidere a procedurii succesorale. Or, acest titlu de proprietate nu este eliberat de Comisia Judeţeană Prahova pârâtului, ci numitului D.I., iar Anexa 24 nu face dovada calităţii de moştenitor, ori a dezbaterii succesiunii, fiind un înscris preparator, care se întocmeşte la primărie, pe baza declaraţiilor solicitantului.

De aceea, în condiţiile în care reclamantul nu a administrat nicio probă cu care să dovedească transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu de la D. I. la D. M., anterior încheierii chitanţei din 25.03.2013 sau cel târziu la momentul pronunţării prezentei hotărâri judecătoreşti (nu au depus nici măcar acte de stare civilă cu care să facă dovada faptului că numitul D. I.ar fi autorul pârâtului) şi în condiţiile în care numele promitentului vânzător nu se regăseşte pe titlul de proprietate nr.60737/27.08.1996, instanţa apreciază că, în cauza dedusă judecăţii, pentru terenul menţionat în promisiunea de vânzare-cumpărare nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al pârâtului promitent vânzător.

Stabilirea cu certitudine a faptului că pârâtul este unicul proprietar al imobilului promis spre vânzare are importanţă inclusiv prin raportare la RIL-ul pronunţat de Î.C.C.J. la 08 iunie 2015 – potrivit căruia, în cazul acţiunilor în constatare, dacă promitentul vânzător al întregului imobil nu este proprietar exclusiv al acestuia, nu se pronunţă hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare cumpărare pentru întreg bunul, în lipsa acordului celorlalţi proprietari.

Mai mult decât atât, instanţa  a constatat că, potrivit art.1669 al.2 C.civ., dreptul la acţiune (privind pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, în cazul promisiunilor  bilaterale de vânzare) se prescrie în termen de 6 luni de la data la care contractul trebuia încheiat. Or, în înscrisul sub semnătură private încheiat de părţi la 25.03.2013 (fila 42) se arată că termenul în care părţile trebuie să se prezinte la notariat este de 15 zile – situaţie în care acţiunea (promovată la 04.11.2014) apare, oricum, ca fiind prescrisă.

Drept urmare, instanţa a respins acţiunea, apreciind ca fiind nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S.I. în contradictoriu cu pârâtul D. M.

Domenii speta

Spete similare