Acte ale autorităţilor publice

Acte ale autorităţilor publice

Tribunalul Mehedinţi – sentinţă din 03.02.2014. Sporul de 100% la salariul de bază peste timpul de lucru desfăşurat în zilele de sâmbătă, duminică (respectiv în perioada de repaus săptămânal) şi sărbători legale, aferent perioadei 01.01.2009 şi până la data pronunţării prezentei hotărâri şi sporul de 25% la salariul de bază pentru timpul desfăşurat pe timp de noapte pentru cele 2 ore de noapte desfăşurate în schimbul 2 între orele 22,00 – 24,00, pentru poliţişti.

Prin cererea adresată acestei instanţe la data de 03.07.2013, reclamantul GG a chemat în judecată pe pârâţii MINISTERUL AFACERILOR INTERNE şi INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI MEHEDINŢI, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acestora la plata despăgubirilor constând în sporul de 100% la salariul de bază peste timpul de lucru desfăşurat în zilele de sâmbătă, duminică (respectiv în perioada de repaus săptămânal) şi sărbători legale, aferent perioadei 01.01.2009 şi până la data pronunţării prezentei hotărâri şi sporul de 25% la salariul de bază pentru timpul desfăşurat pe timp de noapte pentru cele 2 ore de noapte desfăşurate în schimbul 2 între orele 22,00 – 24,00, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii a arătat că, este angajat al Inspectoratului Judeţean de Politie  Mehedinţi având calitatea de funcţionar public cu statut special şi membru de sindicat în cadrul Sindicatului Naţional al Poliţiştilor SED LEX şi că a desfăşurat activitate în zilele de repaus săptămânal .

Potrivit prevederilor art. l32 alin. l din Codul Muncii actualizat: "repausul săptămânal se acorda in doua zile consecutive, de regula sâmbăta si duminica", art.134 din acelaşi act normativ stabilește ca zilele de sărbătoare legala in care nu se lucrează, ca fiind : "1 si 2 ianuarie, prima si a doua zi de Paste, 1 mai, 1 decembrie, prima si a doua zi de Crăciun, 2 zile pentru fiecare din cele doua sărbători religioase anuale declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creştine pentru persoanele aparţinând acestora".

A specificat faptul că membrii de sindicat in numele cărora a formulat acțiunea, in calitate de poliţişti, si-au desfăşurat si îşi desfăşoară activitatea inclusiv in zilele de repaus săptămânal si sărbători legale.

Pentru aceasta situaţie art.l37 din Codul Muncii actualizat prevede :

l)Salariaților care lucrează in unităţile prevăzute de art. 135 precum si la locurile de munca revăzute la art.136 li se asigura compensarea cu timp liber corespunzător in următoarele 30 de zile.

2)In cazul in care, din motive justificative, nu se acorda zile libere, salariaţii, beneficiază, pentru munca prestata in zilele de sărbătoare legala de un spor la salariul de baza ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de baza corespunzător muncii prestate in programul normal de lucru".

In ceea ce privesc normele speciale specifice activităţii de poliţist, după ce Legea nr.360/2002 "Privind Statutul Poliţistului actualizata stabileşte la art. 39 alin. l ca : "Durata programului de lucru al poliţistului este de 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână, stabilită astfel încât sa se asigure continuitatea serviciului poliţienesc si refacerea capacităţii de munca, in condiţiile prevăzute de lege".

În acelaşi sens sunt şi prevederile art. 2, art. 3 şi 10 din Ordinului 577/2008, privind programul de lucru al poliţiştilor, formele de organizare şi acordarea repausului săptămânal.

A mai susţinut că, deşi şi-a desfăşurat activitatea inclusiv în zilele de repaus săptămânal şi sărbători legale, conform programului de lucru stabilit prin dispoziţia şefilor ierarhici, nu a primit nici contravaloarea sporului de 100%, nici compensarea cu timp liber corespunzător.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 39 din L. 360/2002, Ordinul M.A.I. 577/08.08.2008, Codul Muncii, L. 188/1999.

În dovedirea acţiunii a solicitat proba cu înscrisuri şi expertiză contabilă.

Pârâtul INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI MEHEDINŢI, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii.

Pe calea excepţiei, a invocat prescripţia dreptului la acţiune pentru perioada 01.01.2009 – 03.07.2010, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 2517 din L. 287/2009, privind C.civ., cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora termenul de prescripţie este de 3 ani, dacă legea nu prevede un alt termen şi cum cererea de chemare în judecată a fost introdusă la 03.07.2013, rezultă că drepturile aferente perioadei mai sus arătate, sunt prescrise.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Referitor la primul capăt de cerere, respectiv plata sporului de 100% din salariul de bază, pentru activitatea desfăşurată în zilele de repaus săptămânal şi în cele în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, a arătat că, reclamantul este  funcţionar public cu statut special, respectiv poliţist, în cadrul I.P.J. Mehedinţi iar referitor la programul de lucru al poliţiştilor, zilele de repaus, orele suplimentare şi modalitatea compensării acestora, potrivit art. 44 din L. 360/2002, privind Statutul poliţistului, serviciul poliţienesc are caracter permanent şi obligatoriu, poliţistul fiind obligat să se prezinte la programul de lucru stabilit, precum şi în afara acestuia, în situaţii temeinic justificate, pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, cu compensarea timpului lucrat, potrivit legii iar potrivit art. 39 alin. l şi 2 din acelaşi act normativ, durata programului de lucru al poliţistului este de 8 ore pe zi şi 5 zile săptămână.

În aplicarea acestor dispoziţii legale, programul de lucru, formele de organizare ale acestuia şi acordarea repausului săptămânal, s-au stabilit prin Ordinul M.A.I. nr. 577/ 08.08.2008, publicat în M.O. nr .618 din 22.08.2008, care, în art. 2, stabileşte:

(1)Durata programului de lucru al poliţistului este, de regulă, 8 ore pe zi şi 40 de ore pe săptămână, cu un repaus săptămânal de 2 zile, de regulă sâmbăta şi duminica.

(2)Acordarea zilelor de odihnă săptămânală ce se cuvin poliţistului, în zile consecutive, poate fi amânată, în mod excepţional, numai dacă interesele serviciului o impun, cel mult de două ori într-o lună, fără a depăşi 30 de zile de la data la care persoana a fost la program.

(3)Durata maximă legală a programului de lucru nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare. Prin excepţie, durata programului de lucru poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, cu condiţia ca media orelor de muncă, calculată pentru o perioadă de referinţă de 3 luni calendaristice, să nu depăşească 48 de ore pe săptămână; iar în art. 14 al. 2 , se prevede că, programul de lucru este stabilit astfel încât să se asigure continuitatea serviciului poliţienesc şi refacerea capacităţii de muncă, în condiţiile prevăzute de lege, iar între două zile de muncă, timpul de repaus acordat poliţistului nu poate fi mai mic de 12 ore consecutive.

Potrivit art. art. 15, pentru poliţiştii care desfăşoară activitatea în schimburi, precum şi pentru cei care desfăşoară activităţi operative se asigură în cursul unei luni cel puţin un repaus săptămânal, sâmbăta şi duminica, în zile consecutive, iar conform art. 16, orele efectuate în scopul asigurării serviciului de permanenţă se compensează prin acordarea de timp liber corespunzător, în zilele imediat următoare, iar când nu este posibil, şeful unităţii, pe baza unei planificări, acordă zilele de recuperare în următoarele 60 de zile lucrătoare.

In ceea ce priveşte perioada 01.01.2009 - 31.12.2009, actul normativ care reglementa salarizarea poliţiştilor este O.G. nr. 38/ 2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, cu modificările şi completările ulterioare.

Referitor la perioada 01.01.- 31.12.2010, salarizarea poliţiştilor a fost reglementată de Legea – cadru nr. 330/ 2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care potrivit art. 20, munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care. în conformitate cu reglementările în vizoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se plăteşte cu un spor de 100% din salariul de bază al funcţiei îndeplinite. Munca astfel prestată şi plătită nu se compensează cu timp liber corespunzător, însă, potrivit dispoziţiilor art. 30 alin.7 din acelaşi act normativ, prevederile art.19 alin.2, art.20 şi art.24 nu se aplică în anul 2010.

În ce priveşte perioada 01.01–30.09.2011, salarizarea reclamantului a fost reglementată de Legea – cadru nr. 284/ 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, aplicată prin Legea nr. 285/ 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, care conform art. 9 alin. l prevede că în anul 2011, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.

Pentru perioada 01.01. – 31.12.2012, salarizarea reclamantului a fost reglementată de Legea – cadru nr. 284/ 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, aplicată prin Legea nr. 283/ 2011 privind aprobarea OUG 80/2010, pentru completarea art. 11 din OUG nr. 37/2008, privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar şi potrivit art. 7 al. 1 din OUG nr. 80/2010, în anul 2012, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar întrucât în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestat în zilele de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.

Pentru anul 2013, salarizarea reclamantului a fost reglementată de Legea – cadrul nr. 284/2010, aplicată prin OUG nr. 84/2012, care potrivit art. 2, stipulează că prevederile art. 7 al. 1 din OUG nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin L. 182/2012 şi ale art. 1 al. 4 şi 5, art. 2, 3, art. 4 al. 1 şi 2, art. 6, 7, 9, 11, art. 12 al. 2 şi art. 13 ale art. II din OUG 80/2010 pentru completarea art. 11 din OUG nr. 37/2008, privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar , aprobată cu modificări şi completări prin L. 283/2011, se aplică în mod corespunzător pentru anul 2013.

În concluzie, a arătat că motivele invocate de reclamant în cererea de chemare în judecată, pentru perioada 01.01.2008 – 31.12.2009, pretenţiile acestuia sunt prescrise, iar pretenţiile începând cu data de 01.01.2010, având în vedere prevederile art. 30 al. 7 din L. 330/2009, art. 9 al. 1 din L. 285/2010, art. 7 al. 1 din L. 283/2011 şi art. 2 din OUG nr. 84/2010, sunt nefondate, cu atât mai mult cu cât orele lucrate de reclamant în zilele de repaus săptămânal şi în zilele în care potrivit reglementărilor legale, nu se lucrează, se încadrează în prevederile art. 2 ale Ordinului MAI nr. 577/2008, respectiv în cadrul programului de lucru normal, acesta fiind compensat cu timp liber corespunzător.

Potrivit art. 16 din OG nr. 38/2003, pentru plata orelor lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în cele în care, în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează, este necesar să existe dispoziţia scrisă a şefului ierarhic superior, fără a depăşi 120 de ore anual, în cazuri deosebite şi poate aproba efectuarea orelor suplimentare şi peste acest plafon, dar nu mai mult de 360 ore anual, cu aprobarea ordonatorului de credite şi cu încadrarea fondurilor bugetare aprobate, cerinţe pe care reclamantul nu le îndeplineşte.

Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, respectiv plata sporului de 25% la salariul de bază pentru cele 2 ore de noapte desfăşurate în schimbul 2 între orele 22,00 – 24,00, precizează că şi acesta este nefondat, avându-se în vedere dispoziţiile art. 23 din OG38/2003, pentru perioada 01.01.- 31.12.2009; dispoziţiile Legii – cadrul nr. 330/2009, pentru perioada 01.01. – 31.12.2010 şi dispoziţiile Legii – cadrul nr. 284/2010, începând cu 01.01.2011.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Codului civil, OG nr. 38/2003, L. 330/2009, L. nr. 284/2010, L. 285/2010, L. 283/2011, OUG nr. 84/2012, Ordinul MAI nr. 577/2008 şi Ordinul MAI nr. s/629/2008.

Ataşează practică judiciară.

Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că susţinerile pârâtei sunt simple afirmaţii şi înşiruiri de prevederi legale, care nu pot fi aplicabile în speţă.

Referitor la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru perioada 01.01.2009 – 03.07.2010, a solicitat respingerea acestei excepţii, întrucât reclamantul s-a adresat cu cerere prin care a solicitat acordarea acestor drepturi care însă nu i-au fost acordate din cauza reglementărilor intervenite, iar pe fond, a arătat că, prin cererea de chemare în judecată şi aşa cum a arătat şi pârâta, au existat perioade când nu s-au acordat drepturile cuvenite, raportat şa timpul lucrat efectiv pe timp de noapte, în zilele de repaus săptămânal, precum şi în zilele de sărbători legale, stare de fapt care poate fi dovedită cu graficele privind planificarea activităţii şi pontajele lunare, precum şi cu expertiză contabilă.

Pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor Bucureşti a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

De asemenea acesta a solicitat ca instanţa de judecată să examineze şi să se pronunţe cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Administraţiei şi Internelor, pentru următoarele considerente:

Pentru a fi parte în proces trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: calitate procesuală, capacitate procesuală şi existenţa unui interes. Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa identităţii între persoana pârâtului (M.A.I.) şi cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecăţii.

Titlul de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului, respectiv al obligaţiei, ce formează conţinutul raportului juridic de drept material dedus judecăţii, concretizat în speţă în drepturi băneşti, ca rezultat al raportului de serviciu încheiat de persoana în numele căreia a fost formulată acţiunea.

Or, în prezenta cauză, Ministerul Administraţiei şi Internelor nu figurează ca subiect al raportului serviciu încheiat de membrul reclamantului.

Raportat la obiectul prezentei cauze, a învederat faptul că stabilirea şi acordarea diferitelor drepturi băneşti, aferente unui raport de serviciu, constituie un atribut exclusiv ce aparţine angajatorului, subiect pasiv al raportului obligaţional dedus judecăţii, care are obligaţia verificării condiţiilor de acordare şi de stabilire a drepturilor băneşti solicitate.

Precizează că, în situaţia în care instanţa de judecată ar admite ca întemeiată şi fondată acţiunea ce are obiectul prezentei cauze, dreptului persoanei în numele căreia a fost formulată acţiunea, îi corespunde obligaţia corelativă de plată a acestora, ce cade în sarcina instituţiei publice pârâte ce are personalitate juridică şi cu care reclamantul are raporturi de serviciu, şi nu în sarcina Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Cu alte cuvinte, calitatea procesuală pasivă presupune existenţa identităţii între persoana pârâtului şi cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecăţii.

Din cuprinsul acţiunii reiese faptul că reclamantul îşi desfăşoară activitatea în cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Mehedinţi, raporturile acestuia de serviciu derulându-se cu această unitate.

Astfel, calculul şi plata oricăror drepturi băneşti către reclamant, s-au făcut exclusiv de către Inspectoratul de Poliţie Judeţean Mehedinţi, unitate al cărei şef are calitatea de ordonator terţiar de credite.

Potrivit art. 7 alin. 3 din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea M.A.I., cu modificările şi completările ulterioare, ministrul afacerilor interne are calitatea de ordonator principal de credite.

Art. 12 alin. 5 din acelaşi act normativ prevede că ministrul afacerilor interne stabileşte, prin ordin, conducătorii unităţilor şi subunităţilor care au calitatea de ordonatori de credite.

Astfel, potrivit tabelului cuprinzând ordonatorii terţiari de credite din subordinea (inspectorului general al) Inspectoratului General al Poliţiei Române şi înlocuitorii legali ai acestora, din Anexa nr. 7 la Ordinul MAI . nr. S/79/2013 privind exercitarea calităţii de ordonator de credite în Ministerul Afacerilor Interne, şeful Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Mehedinţi are calitatea de ordonator terţiar de credite.

Anexa nr. 12 la acelaşi ordin stabileşte drepturile şi îndatoririle ordonatorilor secundari şi terţiari de credite din Ministerul Afacerilor Interne. Conform pct. 2 lit. a, ordonatorii terţiari de credite au dreptul de a angaja, lichida şi ordonanţa cheltuieli în limita alocaţiilor bugetare aprobate, cu condiţia ca respectiva cheltuială să fie prevăzută în mod expres într-un act normativ şi să fie vizată pentru controlul financiar preventiv propriu de contabilul-şef sau înlocuitorul acestuia.

Menţionează că aceleaşi prevederi legale se regăseau şi în actele normative anterioare având acelaşi obiect de reglementare.

Conform regulii instituite de prevederile art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, ministrul afacerilor interne, în calitatea sa de ordonator principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetele instituţiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terţiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.

Aşadar, stabilirea şi plata drepturilor băneşti de care beneficiază fiecare poliţist în parte, din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Mehedinţi, sunt în competenţa exclusivă a şefului acestei unităţi, care este ordonator terţiar de credite.

Drept urmare, solicită a se constata că raporturile de serviciu ale reclamantului se desfăşoară cu Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Mehedinţi, unitate al cărei şef este direct răspunzător de plata drepturilor băneşti cuvenite acestuia şi în consecinţă a solicită respingerea acţiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, a invocat şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, arătând că în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, republicat, „dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege".

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. 1 din actul normativ sus-menţionat, termenul de prescripţie este de 3 ani, astfel că, în situaţia de faţă, având în vedere data introducerii acţiunii de către reclamant, dreptul acestuia de a solicita achitarea drepturilor băneşti în discuţie este prescris pentru perioada 01.01.2009-03.07.2010.

Pe fondul cauzei a susţinut că, în motivarea acţiunii, reclamantul a invocat prevederile Codului muncii, însă acestea nu-i sunt aplicabile, întrucât are calitatea de funcţionar public cu statut special, raporturile acestuia de serviciu fiind reglementate de Legea nr.360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, în vigoare în perioada de referinţă, potrivit cărora orele prestate peste durata normală a timpului de lucru de către poliţiştii încadraţi în funcţii de înalţi funcţionari publici, funcţionari publici de conducere şi funcţionari publici de execuţie se vor plăti cu un spor din salariul de bază, după cum urmează:

a)75% din salariul de bază pentru primele două ore de depăşire a duratei normale de lucru;

b)100% din salariul de bază pentru orele următoare.

Cu un spor de 100% se plătesc şi orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează.

Alin. 2 al aceluiaşi articol prevede că munca prestată potrivit alin. 1 poate fi compensată cu timp liber corespunzător, la cererea poliţistului, în condiţiile în care orele nu au fost plătite.

De asemenea, potrivit alin. 3 munca peste durata normală a timpului de lucru poate fi prestată şi sporurile prevăzute la alin. 1 se pot plăti numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă în scris de şeful ierarhic, fără a se depăşi 120 ore anual, iar în cazuri cu totul deosebite se poate aproba efectuarea orelor suplimentare şi peste acest plafon, dar nu mai mult de 360 ore anual, cu aprobarea ordonatorului de credite şi cu încadrarea în fondurile bugetare aprobate.

Prin urmare, reclamantul este obligată să dovedească că munca peste durata normală a timpului de lucru a fost efectuată în baza unor dispoziţii scrise ale ordonatorului terţiar de credite, în condiţiile existenţei unui buget aprobat şi al refuzului instituţiei de a compensa cu timp liber corespunzător, la cererea poliţiştilor, munca prestată, or O.G. nr. 38/2003 a fost abrogată de Legea - Cadru nr. 330/2009, care la rândul ei, a fost abrogată de Legea - Cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Actul normativ care a abrogat O.G. nr. 38/2003, precum şi cel aplicabil în prezent (Legea-Cadru nr. 284/2010"), au preluat dispoziţiile privind reglementarea drepturilor de natură salarială care fac obiectul prezentului litigiu, acestea stabilind că acordarea sporurilor pentru munca suplimentară şi munca de noapte prestate de către poliţişti, se face în acelaşi condiţii.

Astfel, potrivit art. 19 alin. 1 şi 2 din Legea - Cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, „orele prestate peste durata normală a timpului de lucru de către personalul încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere se compensează cu timp liber corespunzător, iar în cazul în care munca prestată peste durata normală a timpului de lucru nu a putut fi compensată cu timp liber corespunzător, aceasta se plăteşte în luna următoare, cu un spor de 75% aplicat la salariul de bază".

Alin. 2 al aceluiaşi articol prevede că „munca prestată peste durata normală a timpului de lucru şi sporul prevăzute la alin. 2 se pot plăti numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă de şeful ierarhic, fără a se depăşi 360 de ore anual. în cazul prestării de ore suplimentare peste un număr de 180 de ore anual este necesar acordul sindicatelor reprezentative sau, după caz, al reprezentanţilor salariaţilor, potrivit legii".

De asemenea, potrivit art. 18 alin. 2 din Legea - Cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ..plata muncii prestate peste durata normală a timpului de lucru se poate face numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă de şeful ierarhic, fără a se depăşi 360 de ore anual. în cazul prestării de ore suplimentare, peste un număr de 180 de ore, anual este necesar acordul sindicatelor reprezentative sau, după caz, al reprezentanţilor salariaţilor, potrivit legii".

Faţă de cele arătate , reclamantul - funcţionar public cu statut special din cadrul I.P.J. Mehedinţi, este obligat să dovedească că munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru a fost prestată în baza dispoziţiilor scrise ale şefului ierarhic în condiţiile şi limitele prevăzute de lege, situaţie pe care acesta nu a dovedit-o, cererea acestuia fiind  neîntemeiată.

O noutate a Legii nr. 285/2010 o reprezintă dispoziţiile art. 9 care menţionează faptul că „munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător".

Mai mult decât atât, potrivit art. 7 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, precum si pentru instituirea altor masuri financiare in domeniul bugetar, cu modificările şi completările ulterioare, „în anul 2012, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător".

De asemenea, dispoziţiile art. 2 din O.U.G. nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, dispun faptul că „prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, şi ale art. 1 alin. (4) şi (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) şi (2), art. 6, 7, Q, 11. art. 12 alin. (2) şi art. 13 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013".

Având în vedere aspectele prezentate, solicită respingerea acţiunii reclamantului fie ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, fie ca neîntemeiată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că, reclamantul are calitatea de poliţist, fiind funcţionar public cu statut special în cadrul I.P.J. Mehedinţi.

În baza art. 248 Cod procedură civilă instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive Ministerul Administraţiei şi Internelor, precum şi asupra excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârâţii INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI MEHEDINŢI şi MINISTERUL AFACERILOR INTERNE, pentru perioada 01.01.2009 – 03.07.2010.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive Ministerul Administraţiei şi Internelor, invocată de acesta se apreciază ca întemeiată urmând să fie admisă în condiţiile în care reclamantul este funcţionar public cu statut special, poliţist şi are raporturi de serviciu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie al judeţului Mehedinţi, iar obiectul cauzei îl reprezintă drepturi salariale.

Dat fiind că, pentru existenţa calităţii procesuale pasive trebuie să existe o identitate între persoana pârâtului şi cel obligat în acelaşi raport juridic iar pârâtul M.A.I. nu figurează ca subiect al raportului de serviciu încheiat cu reclamantul, acţiunea formulată împotriva acestui pârât urmează să fie respinsă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Având în vedere că s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive , nu se mai impune analizarea celorlalte susţineri care privesc fondul cauzei invocate de către M.A.I.

Conform art. 6 din L. 287/2009 – Cod Civil – legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare şi aceasta nu are putere retroactivă.

În al. 4 al acestui articol se prevede că” prescripţiile, decăderile şi uzucapiunile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi, sunt supuse în întregime dispoziţiilor legale care le-au instituit.”

Prescripţia dreptului la acţiune pentru perioada 01.01.2009 – 03.07.2010, a început să curgă sub legea veche, respectiv Decretul 167/1958 şi, ca urmare dispoziţiile legale aplicabile în cauză nu sunt cele din noul Cod civil, respectiv art.  2517, aşa cum au fost invocate de către pârâtă şi nici L. 554/2004, în speţă fiind vorba despre un drept patrimonial.

Conform art. 1 din Decretul 167/1958, dreptul la acţiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, adică 3 ani aşa cum rezultă din disp. art. 3 din acelaşi act normativ.

În raport de aceste dispoziţii legale şi de data introducerii acţiunii – 03.07.2013 – instanţa apreciază ca întemeiată excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de către pârâţi, astfel că va fi admisă.

Pe fondul cauzei, se constată că, reclamantul solicită contravaloarea orelor lucrate în zilele de repaus săptămânal şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, pentru perioada  01.01.2009 şi până la data pronunţării sentinţei  şi sporul de 25% la salariul de bază pentru timpul desfăşurat pe timp de noapte pentru cele 2 ore de noapte desfăşurate în schimbul 2 între orele 22 – 24.

Pentru perioada solicitată drepturile salariale ale reclamantului au fost reglementate prin acte normative distincte.

Astfel, cum s-a arătat mai sus, pentru perioada 01.01.2009 – 03.07.2010, instanţa a constatat prescripţia dreptului la acţiune.

Pentru perioada 04.07. – 31.12.2010, salarizarea poliţiştilor a fost reglementată de Legea cadru nr. 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi care, în art. 20, stabileşte că munca prestată în zilele de repaus săptămânal, sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru se plăteşte cu un spor de 100% din salariul de bază al funcţiei îndeplinite, munca astfel prestată şi plătită nu se compensează şi cu timp liber corespunzător.

În acelaşi act normativ, respectiv art. 30 al. 7, se prevede că, dispoziţiile art. 19 al. 2, art. 20 şi art. 24, nu se aplică în cursul anului 2010.

Pentru perioada 01.01. – 31.12.2011, salarizarea reclamantului este reglementată de Legea Cadru nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi L. 285/2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, această din urmă lege stabilind la art. 9 al. 1, faptul că în anul 2011 munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.

Pentru perioada 01.01. – 31.12.2012, salarizarea reclamantului s-a făcut în temeiul L. 284/2010 şi L. 283/2011 pentru aprobarea OUG nr. 80/2010, ordonanţă care în art. 7 al. 1 prevede că în anul 2012, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.

Pentru anul 2013, salarizarea reclamantului este reglementată de L. 284/2010, OUG nr. 84/2012, ordonanţă care, la art. 2 stabileşte, printre altele că, prevederile art. 7 din OUG nr. 80/2010, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013.

Aşa cum rezultă din dispoziţiile legale mai sus citate, pentru perioada ianuarie 2010 – 31 decembrie 2013, legiuitorul nu a mai prevăzut posibilitatea plăţii pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în zilele în care, în conformitate cu legea, nu se lucrează, situaţie în care acţiunea reclamantului urmează să fie respinsă.

Cât priveşte sporul de noapte pentru orele lucrate în intervalul 22,00 – 24,00, se reţine că prin raportul de expertiză s-a constatat că reclamantul a desfăşurat o astfel de activitate pentru o perioadă de 10 ore, pentru care i se cuveneau 23 lei.

Dispoziţiile legale incidente cu privire la acest spor pentru anul 2009 sunt art. 23 din OG nr.38/2003 şi Ordinul MAI S/629/2008, dar pentru că instanţa a constatat prescris dreptul la acţiune pentru această perioadă, nu se mai impune analizarea fondului cauzei.

Pentru perioada 04.07. 2010 – 31.12.2010, dispoziţiile legale incidente sunt cele ale L. nr.330/2009 care, în art. 18, stabileşte că, personalul care, potrivit programului normal de lucru, îşi desfăşoară activitatea în timpul nopţii, între orele 22,00 şi 6,00, beneficiază pentru orele lucrate în acest interval de un spor pentru munca prestată în timpul nopţii de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puţin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.

Pentru anul 2011 şi până în prezent, dispoziţiile legale incidente sunt cele ale L. 284/2010 care,  în art. 17, reia practic conţinutul art. 18 din L. 330/2009.

Cum în speţă se constată că, reclamantul a desfăşurat activitate pe timp de noapte doar 2 ore în intervalul 22,00 – 24,00 (10 ore pentru întreaga perioadă), se apreciază că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de lege, respectiv de a se fi lucrat cel puţin 3 ore/noapte, astfel că, cererea este nefondată, urmând a fi respinsă.

Cauza de mai sus este irevocabilă prin respingerea recursului formulat împotriva sentinţei.

Domenii speta

Spete similare