Contestaţii penale formulate de inculpaţi. Menţinerea măsurii arestării

Curtea apreciază că este evidentă starea de pericol pentru ordinea publică, pentru păstrarea

legăturilor de familie, prin tolerarea unor asemenea activităţi infracţionale, crescând riscul ca şi alte

părţi vătămate minore să fie tentate să practice prostituţia ca singură alternativă de întreţinere în

situaţia părăsirii domiciliului în urma unor probleme familiale în locul rezolvării acestora, acest fapt

având ca urmare şi abandonul şcolar, consecinţele negative fiind multiple cu privire la sănătatea, la

dezvoltarea fizică şi psihică a părţilor vătămate.

De asemenea, se constată că este îndeplinită şi cerinţa subiectivă prevăzută de art.223 alin.2

Cod procedură penală, respectiv faptul că privarea de libertate a inculpaţilor în acest moment (la un

interval relativ scurt de la oprirea activităţii infracţionale ca urmare a intervenţiei organelor judiciare)

este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, raportat la gravitatea

deosebită a faptelor comise (sprijinirea şi tragerea de foloase materiale în urma întreţinerii de relaţii

sexuale de către părţi vătămate minore, cu efecte negative pe termen lung asupra dezvoltării fizice şi

psihice a acestora, profitând de problemele financiare ale minorelor sau de neînţelegerile familiale ale

acestora), la modalitatea concretă de comitere a faptei (activitatea de prostituţie a părţilor vătămate

desfăşurându-se la „paravanul” unui salon de masaj erotic).

În motivarea contestaţiilor, inculpaţii invocă faptul că nu se atacă temeiurile care au stat la

baza luării măsurii arestării preventive, ci doar oportunitatea menţinerii măsurii arestării preventive,

fiind posibilă înlocuirea acesteia cu altă măsură preventivă mai puţin restrictivă de libertate.

Art. 211 alin.1 şi art. 213 alin.1 şi 3 Noul Cod Penal

Art.36 alin.1 Noul Cod Penal

Art.7 alin.1 din Legea nr. 39/2003

Art.202 alin.1 Cod procedură penală

Se constată că prin încheierea de şedinţă din data de 17 martie 2014, pronunţată de

Tribunalul Constanţa, în dosarul penal nr.803/118/2014, s-a hotărât:

„În baza art.348 al.2 c.pr.pen.rap.la art.207 alin.2 c.pr.pen;

 Constată legalitatea şi temeinicia luării măsurii arestării preventive faţă de

inculpaţii: [...], [...] şi [...] prin încheierea nr.134/16.12.2013 a Tribunalului Constanţa.

În baza art.348 al.2 c.pr.pen.în ref. la art. 207 alin.4 c.pr.pen;

Menţine măsura arestării preventive faţă de inculpaţii:

3

 --[...] – deţinut în Penitenciarul Poarta-Albă, jud.Constanţa;

 --[...] - deţinută în Penitenciarul Poarta-Albă, jud.Constanţa

 --[...] – deţinut în Penitenciarul Poarta-Albă,jud.Constanţa.

 În baza art.242 alin.1 c.pr.pen;

 Respinge ca nefondate cererile formulate de inculpaţii [...] şi [...], prin apărători,

de revocare a măsurii arestării preventive.

 În baza art. 242 alin.2 c.pr.pen;

 Respinge ca nefondate cererile formulate de inculpaţii [...] şi [...], prin apărători,

de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar.”

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În temeiul art. 348 alin.2 c.pr.pen. judecătorul de cameră preliminară ,în

respectarea cerinţelor acestui text de lege, din examinarea materialului probator

administrat în cauză, doar în faza de urmărire penală, constată că măsura de excepţie a

arestării preventive s-a dispus în privinţa fiecăruia dintre inculpaţii [...], [...] şi [...] în

condiţii de legalitate şi temeinicie cu respectarea atât a condiţiilor de formă cât şi a

celor de fond, în considerarea actelor aflate la dosarul cauzei, în realizarea şi a scopului

prevăzut de art. 202 alin.1 c.pr.pen. şi anume de a se asigura buna desfăşurare a

procesului penal, al împiedicării sustragerii acestora de la judecată ori al prevenirii

săvârşirii unei alte infracţiuni.

 Potrivit art. 207 alin. 6 c.pr.pen.” în tot cursul procedurii de cameră preliminară,

judecătorul de cameră preliminară ,din oficiu, verifică periodic, dar nu mai târziu de 30

de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării

preventive”.

 Conform art.207 alin.4 c.pr.pen.” când constată că temeiurile care au

determinat luarea măsurii se menţin sau există temeiuri noi care justifică o măsură

preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menţinerea

măsurii preventive faţă de inculpat”.

În actuala fază procesuală ,când doar a fost sesizată în mod formal instanţa de

judecată, prin rechizitoriu, dosarul aflându-.se în stadiul de cameră preliminară,urmând

a fi verificate atât legalitatea sesizării instanţei cât şi legalitatea administrării probelor

şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, stabilindu-se termen în

acest sens, se constată că sunt satisfăcute cerinţele prevăzute de aceste texte de lege.

Temeiurile primare care au fost avute în vedere iniţial la momentul luării

măsurii de excepţie a arestării preventive, respectiv la data de 16.12.2013, subzistă, nu

au intervenit elemente noi, şi justifică menţinerea măsurii arestării preventive faţă de

fiecare dintre inculpaţii [...], [...] şi [...].

Rămân îndeplinite şi cerinţele prevăzute de art.202 al.1 c.pr.pen., şi anume, din

examinarea materialului probator administrat în faza de urmărire penală, se reţine că

rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpaţii ar fi săvârşit faptele pentru care sunt

cercetaţi, mai ales că faza de urmărire penală s-a finalizat, s-a întocmit rechizitoriul şi

4

s-a realizat trimiterea în judecată a inculpaţilor pe baza unui material probator apreciat

a fi complet.

Cât priveşte condiţiile prevăzute de art.223 alin. 2 c.pr.pen., se constată că

acestea sunt în continuare satisfăcute, nu au intervenit modificări, întrucât inculpaţii

[...], [...] şi [...] sunt cercetaţi, fiecare, în legătură cu comiterea unor infracţiuni de trafic

de persoane dar şi de proxenetism, de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional

organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prevăzute

de teza I-a a textului („infracţiuni de trafic de persoane, acte de terorism ”dar şi

infracţiuni în privinţa cărora teza a II-a prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.

 În privinţa infracţiunii de trafic de minori prev.de art.13 alin.1 din Legea

nr.678/2001, cu aplic. art. 41 alin.2 c.pen. infracţiunea corespunzătoare este trafic de

minori prev.de art. 211 alin.1 N.c.pen.cu aplic.art.36 al.1 N.c.pen. care prevede ca

limite de pedeapsă închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

 Referitor la infracţiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin.1 şi 3 c.pen. cu

aplic.art.41 al.2 c.pen. infracţiunea corespunzătoare este proxenetism prev.de art. 213

alin.1 şi 3 N.c.pen. cu aplic.art.36 al.1 N.c.pen. care prevede ca limite de pedeapsă

închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi,sporite în cazul faptelor faţă de

minori cu jumătate.

 Infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori

aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prev.de art.7 alin.1 din

Legea nr. 39/2003 se sancţionează cu închisoarea de 5 la 20 de ani şi interzicerea unor

drepturi.

 Chiar în condiţiile intrării în vigoare a Noului Cod Penal, nu se prevăd pentru

infracţiunile reţinute limite mai mici de 5 ani închisoare, infracţiuni care sunt inserate

şi în conţinutul textului art. 223 alin.2 c.pr.pen.

Prin raportare la disp.art. 202 alin.3 c.pr.pen. şi art. 223 alin. 2 c.pr.pen., se

apreciază că măsura arestării preventive este necesară şi proporţională faţă de natura şi

gravitatea deosebită a faptelor pentru care inculpaţii sunt cercetaţi, a împrejurărilor,

modalităţilor şi mijloacelor concrete de săvârşire a acestora, conform acuzării - de mai

multe persoane împreună, în mod organizat şi cu premeditare, modul de concepere şi

transpunere în practică şi complexitatea activităţii infracţionale ce s-ar fi desfăşurat ,pe

o perioadă întinsă de timp, în care au fost antrenate mai multe persoane, persoana

părţilor vătămate, minore şi vârsta mică a acestora, anturajul care s-a conturat, de

amploarea deosebită a acestui fenomen infracţional, cu implicaţii directe asupra

libertăţii sexuale şi psihice a persoanei, dreptului la propria imagine şi dezvoltării

viitoare a victimelor minore, de faptul că inculpaţii ar fi profitat şi ar fi exploatat copii

pentru a obţine în mod ilicit sume de bani, punând în pericol şi afectând, evoluţia

armonioasă, fizică şi psihică a minorelor, valorile sociale lezate şi ocrotite de normele

penale, impactul social intens negativ a unor astfel de fapte, care atrag în mod

necondiţionat oprobiul public, dar şi sentimentul de nesiguranţă creat, existând riscul

5

real ca inculpaţii odată aflaţi în stare de libertate să poată reveni cu uşurinţă în zona

infracţională, prin comiterea de fapte similare.

 Privarea de libertate a inculpaţilor apare astfel a fi necesară, pentru înlăturarea

unei stări de pericol real ce s-ar crea pentru ordinea publică.

 Sunt respectate în continuare exigenţele art.4 C.pr.pen. şi art. 6 par.2 din

Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cu luarea în considerare şi a

Jurisprudenţei CEDO, fiecare dintre inculpaţi este beneficiarul prezumţiei de

nevinovăţie şi a regulii judecării persoanei în stare de libertate, dar anumite împrejurări

particulare, speciale, au prioritate în protejarea ordinii publice faţă de interesul strict

individual.

Împotriva acestei încheieri au formulat contestaţie inculpaţii [...], [...] şi [...],

motivele contestaţiilor fiind expus oral în faţa Curţii la termenul de judecată din

28.03.2014 cu ocazia dezbaterilor şi sunt cuprinse în practicaua prezentei hotărâri,

neimpunându-se reiterarea lor.

În faţa Curţii, inculpatul [...] a depus la dosar acte medicale, în copie, privind

afecţiunile sale de sănătate.

Examinând încheierea contetstată în raport de motivele de contestaţie invocate şi

de actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că nu sunt fondate contestaţiile

formulate de către cei trei inculpaţi, pentru următoarele:

Prin rechizitoriul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată

şi Terorism – Serviciul Teritorial Constanţa nr. 38/D/P/2014 in data de 30.01.2014 s-a

dispus trimiterea în jucată a inculpaţilor:

--[...] - pentru săvârşirea, în concurs real, a infracţiunilor prev.de art.7 alin.1 din

Legea nr. 39/2003, de trafic de minori prev.de art. 13 alin.1 din Legea nr. 678/2001, cu

aplic.art. 41 al.2 c.pen, de proxenetism prev.de art. 329 alin.1 şi 3 c.pen. cu aplic.art.41

alin.2 c.pen, toate cu aplic.art.33 lit.a) c.pen;

--[...] - pentru săvârşirea, în concurs real, a infracţiunilor prev.de art.7 al.1 din

Legea nr. 39/2003, de trafic de minori prev.de art. 13 alin.1 din Legea nr. 678/2001, cu

aplic. art. 41 alin.2 c.pen, de proxenetism prev. de art. 329 alin.1 şi 3 c.pen. cu

aplic.art.41 alin.2 c.pen, toate cu aplic.art.33 lit.a)c.pen;

 --[...] - pentru săvârşirea ,în concurs real, a infracţiunilor prev. de art.7 alin.1

din Legea nr. 39/2003, de trafic de minori prev.de art. 13 alin.1 din Legea nr.

678/2001, cu aplic.art. 41 alin.2 c.pen, de proxenetism prev.de art. 329 alin.1 şi 3

c.pen. cu aplic.art.41 alin.2 c.pen, toate cu aplic.art.33 lit.a) c.pen;

 În fapt, s-au reţinut în sarcina acestor inculpate următoarele :

 -- în vara anului 2013 inculpaţii [...], [...], [...] şi [...] ar fi constituit un grup

infracţional organizat în scopul săvârşirii infracţiunilor de trafic de minori şi de

proxenetism; inculpatul [...] ar fi fost coordonatorul grupului şi deţinătorul în fapt al

unui salon de masaj, ce funcţiona în imobilul situat în mun.Constanţa, str. [...], sub

administrarea SC [...] SRL - Constanţa, al cărui asociat unic şi administrator ar fi fost

6

inculpata [...] (soţia acestuia), salon în cadrul căruia mai multe tinere, unele minore, ar

fi practicat prostituţia; inculpata [...], concubina inculpatului [...], ar fi avut rolul de a

supraveghea şi ea activitatea de la salon, iar inculpatul [...] (mâna dreaptă a

inculpatului [...]), ar fi avut rolul de a fi asigurat securitatea tinerelor de la salon, de a

fi colectat banii obţinuţi din practicarea prostituţiei şi a-i fi predat inculpatului [...];

 -- în perioada 25-27 ianuarie 2013 inculpatul [...] ar fi recrutat-o pe partea

vătămată minoră [...] (ns. la data de 15.03.2013), cu vârsta de 15 ani, în scopul

exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei şi prin executarea unei munci cu

încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă şi salarizare, inculpaţii [...], [...]

şi [...] ar fi găzduit-o pe partea vătămată de la data recrutării până la data de

17.02.2013, în imobilul situat în mun. Constanţa, str. [...] unde funcţionează salonul de

masaj al SC [...] SRL Constanţa, iar de la data de 17.02.2013 până la data de

19.02.2013, în imobilul situat în mun. Constanţa, …, jud Constanţa, în acelaşi scop;

 -- în perioada 25-27 ianuarie 2013 - 19.02.2013 inculpaţii [...], [...], [...] şi [...],

ar fi înlesnit practicarea prostituţiei prin furnizarea clienţilor, a materialelor necesare şi

ar fi tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către partea vătămată [...],

însuşindu-şi o parte din sumele astfel obţinute;

 --în vara anului 2013 inculpatul [...] ar fi recrutat-o pe partea vătămată minoră

[...] (ns. la data de 12.12.1996), cu vârsta de 16 ani, în scopul exploatării prin obligarea

la practicarea prostituţiei şi prin executarea unei munci cu încălcarea normelor legale

privind condiţiile de muncă şi salarizare; inculpaţii [...], [...] şi [...] ar fi găzduit-o pe

partea vătămată de la data recrutării până la data de 15.12.2013 în imobilul situat în

mun. Constanţa, str. [...] unde funcţionează salonul de masaj al SC [...] SRL Constanţa,

precum şi în imobilul situat în mun.Constanţa, Bdul …, jud. Constanţa, în acelaşi scop;

 --în perioada vara anului 2013 - 15.12.2013 inculpaţii [...], [...], [...] şi [...], ar fi

înlesnit practicarea prostituţiei prin furnizarea clienţilor, a materialelor necesare şi ar fi

tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către partea vătămată [...], însuşindu-

şi o parte din sumele astfel obţinute;

 --în vara anului 2013 inculpatul [...] ar fi recrutat-o pe partea vătămată minoră

[...] (ns.la data de 10.08.1996), cu vârsta de 16 ani, în scopul exploatării prin obligarea

la practicarea prostituţiei şi prin executarea unei munci, cu încălcarea normelor legale

privind condiţiile de muncă şi salarizare; inculpaţii [...], [...] şi [...] ar fi găzduit-o pe

partea vătămată de la data recrutării până la data de 15.12.2013 în imobilul situat în

mun.Constanţa, str.[...] unde funcţionează salonul de masaj al SC [...] SRL Constanţa,

precum şi în imobilul situat în mun. Constanţa, Bdul …, jud. Constanţa, în acelaşi

scop;

 -- în perioada vara anului 2013 - 15.12.2013, inculpaţii [...], [...], [...] şi [...] ar

fi înlesnit practicarea prostituţiei prin furnizarea clienţilor, a materialelor necesare şi ar

fi tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către partea vătămată [...],

însuşindu-şi o parte din sumele astfel obţinute.

7

 Măsura arestării preventive s-a dispus faţă de inculpaţii [...], [...] şi [...] prin

încheierea de şedinţă nr.134 din data de 16.12.2013 pronunţată de Tribunalul

Constanţa (dosar penal nr.10410/118/2013) pentru fiecare, pe câte o perioadă de 29 de

zile, începând de la data de 16 decembrie 2013 şi până la data de 13 ianuarie 2014,

inclusiv, fiind emise mandate de arestare preventivă.

 Prin încheierea nr. 2/10.01.2014 a Tribunalului Constanţa (dosar nr.

144/118/2014) s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive, în privinţa

fiecăruia dintre inculpaţi, pe câte o durată de 30 zile, începând cu data de 14.01.2014 şi

până la data de 12.02.2014, inclusiv.

 Prin încheierea de şedinţă din data de 31.01.2014 a Tribunalului Constanţa, în

baza art.300 ind.1 c.pr.pen.rap.la art.160 c.pr.pen. s-a constatat legalitatea şi temeinicia

luării măsurii arestării preventive, care a fost menţinută faţă de fiecare dintre inculpaţii

[...], [...] şi [...].

 Prin încheierea de şedinţă din data de 25.02.2014 a Tribunalului Constanţa, în

camera de consiliu, s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive,

care a fost menţinută.

 Ulterior, prin încheierea din data de 04.03.2014 şi respectiv prin încheierea din

data de 11.03.2014, Curtea de Apel Constanţa, în privinţa inculpaţilor [...] şi [...], în

şedinţă publică, după ce a admis contestaţia formulată de aceştia, a desfiinţat

încheierea din 25.02.2014 a Tribunalului Constanţa, a constatat legalitatea şi

temeinicia măsurii arestării preventive şi a dispus menţinerea acesteia.

Curtea constată că din mijloacele de probă administrate în cauză până în acest

moment reiese suspiciunea rezonabilă că [...], [...] şi [...] au comis infracţiunile pentru

care au fost trimişi în judecată, sancţionate cu închisoare mai mare de 5 ani, fiind astfel

îndeplinite cerinţele cazului de arestare preventivă prev. de art.223 alin.2 cod

procedură penală.

 În acest sens, Curtea are în vedere următoarele mijloace de probă:

- procese-verbale de efectuare a percheziţiilor domiciliare la locuinţele inculpaţilor

[...], [...] şi [...] şi obiectele găsite cu acest prilej ;

- proces-verbal de efectuare a percheziţiei informatice;

- procese-verbale privind agendele telefonice;

- proces-verbal de identificare a inculpaţilor;

- proces-verbal de predare-primire a documentelor contabile a SC [...] SRL;

- conţinutul convorbirilor telefonice ale inculpaţilor interceptate

- depoziţiile părţilor vătămate minore [...], [...] şi [...];

- depoziţiile martorilor ….

Curtea mai reţine că:

- infracţiunea de trafic de minori prev.de art.13 alin.1 din Legea nr. 678/2001, cu aplic.

art. 41 alin.2 c.pen. are în prezent corespondent infracţiunea de trafic de minori prev.de

art. 211 alin.1 N.c.pen., cu aplic. art.36 alin.1 N.c.pen. care prevede ca limite de

pedeapsă închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi;

8

- infracţiunea de proxenetism prev.de art. 329 alin.1 şi 3 c.pen. cu aplic. art. 41 alin.2

c.pen. are în prezent corespondent infracţiunea de proxenetism prev. de art. 213 alin.1

şi 3 N.c.pen. cu aplic. art. 36 alin.1 N.c.pen. care prevede ca limite de pedeapsă

închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi, sporite în cazul faptelor faţă de

minori cu jumătate;

- infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderarea

sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prev.de art.7 alin.1 din Legea nr.

39/2003 se sancţionează cu închisoarea de 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

 Curtea constată că este îndeplinită şi cerinţa subiectivă prev. de art.223 alin.2

cod procedură penală, respectiv faptul că privarea de libertate a inculpaţilor [...], [...] şi

[...] în acest moment (la un interval relativ scurt de la oprirea activităţii infracţionale ca

urmare a intervenţiei organelor judiciare) este necesară pentru înlăturarea unei stări de

pericol pentru ordinea publică, raportat la gravitatea deosebită a faptelor comise

(sprijinirea şi tragerea de foloase materiale în urma întreţinerii de relaţii sexuale de

către părţi vătămate minore, cu efecte negative pe termen lung asupra dezvoltării fizice

şi psihice a acestora, profitând de problemele financiare ale minorelor sau de

neînţelegerile familiale ale acestora), la modalitatea concretă de comitere a faptei

(activitatea de prostituţie a părţilor vătămate desfăşurându-se la „paravanul” unui salon

de masaj erotic).

Curtea apreciază că este evidentă starea de pericol pentru ordinea publică, pentru

păstrarea legăturilor de familie, prin tolerarea unor asemenea activităţi infracţionale

crescând riscul ca şi alte părţi vătămate minore să fie tentate să practice prostituţia ca

singură alternativă de întreţinere în situaţia părăsirii domiciliului în urma unor

probleme familiale în locul rezolvării acestora, acest fapt având ca urmare şi

abandonul şcolar, consecinţele negative fiind multiple cu privire la sănătatea, la

dezvoltarea fizică şi psihică a părţilor vătămate.

Prin urmare, nu sunt întemeiate criticile inculpatului [...] cu privire la faptul că

părţile vătămate au fost de acord să practice prostituţia, din declaraţiile părţilor

vătămate minore reieşind că au fost nevoite să facă acest lucru atâta timp cât plecaseră

de acasă, abandonaseră şcoala şi nu aveau bani pentru a se întreţine, inculpaţii

profitând astfel de situaţia în care se aflau aceste fete minore, în condiţiile în care

cunoşteau că la salonul de masaj erotic nu puteau angaja legal persoane minore.

Curtea reţine că inculpaţii [...] şi [...] au precizat în motivarea contestaţiilor că nu

se atacă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, ci doar

oportunitatea menţinerii măsurii arestării preventive, fiind posibilă înlocuirea acesteia

cu altă măsură preventivă mai puţin restrictivă de libertate.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul [...], Curtea reţine că actele medicale depuse la

dosar nu relevă afecţiuni grave de sănătate, hernia de disc nefiind într-o stare avansată,

examinarea medicală a acestei afecţiuni concluzionându-se cu menţiunea „Apt transfer

penitenciar”; în ceea ce priveşte antecedentele de hemoragie subarahnoidie prin

anevrism cerebral rupt-neoperat, Curtea constată că acestea datează din 2001, nefiind

9

depuse acte medicale recente din care să reiasă un risc major de repetare; de asemenea,

s-a mai depus un bilet de ieşire din spital din iulie 2003, inculpatul fiind „în observaţie

malformaţie chist”, dar nu s-a depus acte medicale privind evoluţia acestei afecţiuni în

ultimii 10 ani.

În ceea ce o priveşte pe inculpata [...], Curtea apreciază că susţinerea acesteia în

sensul că doreşte să îşi continue studiile este făcută pro causa, atâta timp cât în

perioada de aprox. 8 ani de când a întrerupt cursurile şcolare nu a efectuat niciun

demers pentru continuarea acestor studii, ci o optat pentru obţinerea de venituri în

urma desfăşurării unor activităţi ilicite.

Raportat la aspectele expuse mai sus, Curtea mai apreciază că în acest moment

măsura arestării preventive acelor trei inculpaţi contestatori este necesară pentru a se

asigura buna desfăşurare a procesului penal (raportat la stadiul procesual al dosarului),

fiind astfel îndeplinite şi cerinţele prev. de art.202 alin.1 cod procedură penală privind

scopul măsurilor preventive.

În consecinţă, Curtea constată că nu sunt întemeiate în acest moment criticile

contestatorilor prin care s-a solicitat revocarea măsurii arestării preventive sau

înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar,

aceasta din urmă nefiind aptă să realizeze scopul prev. de art.202 alin.1 cod procedură

penală raportat la aspectele menţionate mai sus.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul [...], Curtea constată că nu sunt întemeiate

criticile acestuia prin care s-a solicitat să se constate lelegalitatea măsurii arestării

preventive a acestui inculpat, susţinându-se că această măsură preventivă a încetat de

drept la data de 03.03.2014.

 În acest sens, Curtea constată că deşi prin încheierea din data de 07.03.2014

Curtea de Apel Constanţa a dispus admiterea contestaţiei şi desfiinţarea încheierii de

şedinţă din data de 25.02.2014 a Tribunalului Constanţa prin care a fost menţinută

măsura arestării preventive a inculpatului [...], cu toate acestea până la rămânerea

definitivă a încheierii de şedinţă din data de 25.02.2014 a Tribunalului Constanţa,

măsura arestării preventive a inculpatului [...] s-a menţinut în baza încheierii

anterioare, respectiv încheierea de şedinţă din data de 31.01.2014 a Tribunalului

Constanţa, durata de 60 de zile pentru verificarea măsurii arestării preventive

împlinindu-se la data de 31.03.2014; prin urmare, atâta timp cât Curtea de Apel

Constanţa a pronunţat încheierile din 07.03.3014 şi 11.03.2014 în interiorul perioadei

de 60 de zile de verificare a menţinerii (care se împlinea la data de 31.03.2014), nu se

poate constata că a încetat de drept măsura arestării preventive până la data de

11.03.2014.

 Curtea constată că durata măsurii arestării preventive a inculpatului [...]

menţinută în baza art.3001

 cod procedură penală 1969 prin încheierea de şedinţă din

data de 31.01.2014 a Tribunalului Constanţa era valabilă o perioadă de până la 60 de

zile (fiind incidente prev. art.160b

 cod procedură penală şi nu prev. art.159 alin.6 cod

procedură penală 1969 deoarece cauza nu se mai afla în cursul urmării penale, fiind

10

sesizată deja instanţa de fond cu judecarea cauzei) şi nu o perioadă de până la 30 de

zile, astfel că nu se poate reţine că măsura arestării preventive a încetat la 03.03.2014

(adică după 30 de zile după pronunţarea încheierii din 31.01.2014).

Faţă de ansamblul considerentelor expuse, în baza art.203 alin.5 cod procedură

penală, Curtea va respinge ca nefondate contestaţiile formulate de către inculpaţii [...],

[...] şi [...] împotriva încheierii de şedinţă din data de 17 martie 2014, pronunţată de

Tribunalul Constanţa, în dosarul penal nr.803/118/2014.

În baza art.275 alin.2,4 cod procedură penală, Curtea va obliga pe inculpaţii

[...], [...] şi [...] la câte 200 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.

Domenii speta

Spete similare