Stabilirea paternităţii

„În speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 416 alin. 1 teza a II-a  cod civil. Pârâtul a recunoscut  la interogatoriu că este tatăl minorei, aceasta este o recunoaştere prin înscris autentic în sensul art. 416 alin. 1 cod civil.

Recunoaşterea prin înscris autentic presupune constatarea  mărturisirii  de filiaţie printr-un înscris întocmit sau după caz  primit şi autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană publică, în forma şi în condiţiile stabilite de lege. Astfel, alături de recunoaşterea cuprinsă într-un înscris autentificat de notarul public, este de asemenea autentică mărturisirea exprimată în faţa instanţei de judecată  şi consemnată în încheierea de şedinţă, respectiv în interogatoriul administrat  în speţă de Judecătoria Petroşani prin comisie rogatorie, aceste acte urmând regimul înscrisurilor autentice.

Recunoaşterea de paternitate este producătoare de efecte juridice  prin ea însăşi, astfel că poate fi exprimată în cadrul oricărui litigiu, printr-o declaraţie  sau printr-un răspuns neechivoc al bărbatului în cauză, din care să reiasă  în mod cert mărturisirea  raportului de filiaţie şi identitatea copilului recunoscut.

În speţă, prin răspunsurile la interogatoriu - fila 13 din dosarul Judecătoriei Petroşani ataşat – pârâtul H I N a făcut o recunoaştere de paternitate  ce întruneşte cerinţele art. 416 alin. 1 Cod civil, din răspunsurile sale la interogatoriu rezultând în mod clar şi neechivoc faptul că pârâtul recunoaşte că este tatăl minorei C A – A, născută  la data de 22 decembrie 2013, de către reclamanta C I.

Recunoaşterea de paternitate  este un act juridic  cu caracter personal şi mixt, în sensul  de mijloc de probă şi act unilateral, efectele sale  producându-se erga omnes.

Recunoaşterea de paternitate este un act juridic irevocabil (art. 416 alin. 3 cod civil).”

Prin sentinţa civilă nr. 448/18.03.2015 pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus în dosarul nr.  230/336/2014 s-a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de reclamanta CI, în nume propriu şi ca reprezentant legal al minorei CA - A, în contradictoriu cu pârâtul H I N, având ca obiect stabilire paternitate.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin  cererea de chemare in judecată înregistrată la data de 04.02.2014 sub număr 230/336/2014, reclamanta C I, în nume propriu şi ca reprezentant legal al minorei C A-A a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul H I N, prin hotărârea ce se va pronunţa in urma administrării probelor, să  stabilească  paternitatea minorei C A-A, născută la data de 22.12.2013  în sensul că pârâtul este tatăl minorei si să menţioneze în actele de stare civilă, la rubrica tată, numele şi prenumele pârâtului; să stabilească locuinţa minorei la reclamantă şi să dispună exercitarea autorităţii părinteşti în comun; să oblige pârâtul la plata pensie de întreţinere pe seama acesteia, precum si la plata cheltuielilor de judecată.

In motivarea cererii de chemare in judecată, reclamanta a arătat că relaţia cu  pârâtul a început în anul 2004. O perioadă de timp a locuit la domiciliul acestuia din localitatea Petrila, iar din anul 2008 s-au mutat cu chire, în localitatea Poienile de sub Munte, deoarece părinţii acesteia nu aveau suficient spaţiu pentru a locui împreună.

În toată această perioadă, pârâtul a fost cel care şi-a manifestat dorinţa de a avea împreună cu copil, cu toate că ştia că reclamanta nu este  de acord cu acest lucru.

În luna iunie 2012, reclamanta arată că a  plecat la muncă în Germania pentru o perioadă de trei luni. În acest interval, pârâtul a început o relaţie cu o altă femeie, motiv pentru care i-a cerut ca, până la revenirea sa în România, să plece din locuinţa comună, pentru că nu mai doreşte să convieţuiască cu el. În luna septembrie, la întoarcerea sa în ţară pârâtul plecase deja  în judeţul Hunedoara

 In data de 21 martie 2013, reclamanta a declarat că a cedat rugăminţilor pârâtului şi l-a reprimit la domiciliul comun, cu toate că aflase că a avut o relaţie cu o altă femeie, în localitatea Bulzeşti, judeţul Hunedoara. Au stat împreună o perioadă de circa 3 săptămâni dar pârâtul a început să consume în mod abuziv alcool, timp de câteva zile a fost mai mereu în stare de ebrietate, motiv pentru care i-a cerut să plece. În data de 15.04.2013 pârâtul a plecat la actuala sa concubină în localitatea Bulzeşti.

Reclamanta declară că in urma unui control medical a aflat că este însărcinată  în 6 luni, aspect ce i-a fost adus la cunoştinţa pârâtului, care a sunat-o şi i-a comunicat că doreşte să se împace şi să-şi crească copilul împreună.

Reclamanta a refuzat categoric să se împace cu acesta deoarece în nenumărate rânduri a  jignit-o spunându-i că este o femeie uşoară şi a conceput fetiţa cu marocanii. La data de 22.12.2013 s-a născut minora C A-A, iar de la naşterea acesteia şi până în prezent pârâtul nu a venit să o viziteze şi nu a mai contactat-o.

Pârâtul H I N a depus întâmpinare prin care arată că este de acord cu admiterea in parte a cererii de chemare in judecata, in sensul admiterii capetelor de cerere nr. 1, 2, 3 si 4 din petitul acţiunii introductive şi respingerea capătului de cerere nr. 5 cu privire la obligarea la plata cheltuielilor de judecata.

In motivarea întâmpinării, a arătat ca a avut o relaţie de concubinaj cu numita C I din cursul anului 2004 si pana in aprilie 2013, în urma acestei relaţii, a rezultat minora C A A născuta la data de 22.12.2013.

Pârâtul a declarat că datorită neînţelegerilor intervenite intre părţi in ultima perioadă a concubinajului, au  hotărât sa se separe, numita C I plecând la munca în Germania iar el la muncă in judeţul Hunedoara.

Ulterior, in toamna anului 2013, pârâtul declară că a fost contactat de către reclamantă care i-a comunicat ca este însărcinata in 6 luni.

La primirea acestei vesti, pârâtul  arată că a  încercat de nenumărate ori sa se împace cu reclamanta, aceasta refuzând in mod categoric. Întrucât nu au mai păstrat legătura, nu a avut posibilitatea de a afla data naşterii minorei.

În ce priveşte pensia de întreţinere, menţionează că mai are în întreţinere un minor, rezultat dintr-o alta relaţie, al cărui certificat de naştere urmează să-l depună la dosar.

La data de 24.03.2014, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, f. 17, prin care a învederat că-şi menţine cele arătate în acţiunea introductivă.

La primul termen de judecată  reclamanta prezentă personal a arătat că renunţă la proba testimonială solicitată prin acţiune şi la proba cu expertiza ADN. Instanţa din oficiu, a apreciat ca fiind necesară şi utilă cauzei, proba cu testarea ADN, sens în care a încuviinţat-o, părţile refuzând să se prezinte pentru prelevarea probelor, pârâtul comunicând la dosarul cauzei pentru termenele de judecată din 18.06.2014 şi 24.09.2014 cereri prin care a solicitat să se revină asupra probei, arătând că recunoaşte paternitatea minorei şi nu dispune de fonduri pentru testul ADN.

Faţă de această situaţie, instanţa a revenit asupra probei şi a pus în discuţia părţilor necesitatea efectuării în cauză a unei expertize serologice, pentru stabilirea perioadei legale a concepţiei minorei, probă pe care a încuviinţat-o, pe cheltuiala reclamantei, prin încheierea din 5.11.2014. Totodată, a încuviinţat proba cu interogatoriul pârâtului, administrată prin comisiei rogatorie, dosarul nr. 11506/278/2014 al Judecătoriei P.

În şedinţa publică din data de 4.02.2015, reclamanta prezentă personal a arătat că nu înţelege să efectueze nici proba cu expertiza serologică şi nici cea cu testul ADN sau proba testimonială, instanţa luând act de poziţia acesteia.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, prin prisma normelor legale în materie, instanţa a apreciat acţiunea reclamantei ca fiind neîntemeiată.

Potrivit susţinerilor reclamantei, părţile au intrat în relaţii de prietenie din anul 2004 şi au convieţuit până în iunie 2012, când s-au separat. Convieţuirea a fost reluată pentru o perioadă relativ foarte scurtă, respectiv între 21.03.2013 şi 16.04.2013, când, susţine reclamanta că a fost concepută minora C A -A, născută la data de 22.12.2013.

Pârâtul a recunoscut că este tatăl minorei, atât prin întâmpinarea depusă la dosar cât şi în răspunsurile la interogatoriul luat prin comisie rogatorie dosarul nr. 11506/278/2014 al Judecătoriei Petroşani.

Mărturisirea judiciară face deplina dovadă împotriva aceluia care a făcut-o, însă în procesele privitoare la stabilirea filiaţiei, în condiţiile în care pârâtul avea posibilitatea să recunoască minora cu ocazia înregistrării naşterii ori, ulterior, în faţa notarului public, în condiţiile art. 416 al. 1 Cod civil aceasta trebuie privită cu mai multă rigurozitate.

Timpul foarte scurt în care cele două părţi au convieţuit, de aproximativ 26 zile din perioada legală de concepţie a copilului (26 ian.-24 aug.), în condiţiile în care erau despărţite în fapt din luna iunie a anului 2012 şi ulterior nu au mai reluat în niciun fel legătura, reclamanta nici măcar pentru a-i aduce la cunoştinţă pârâtului faptul naşterii minorei, refuzul părţilor în administrarea oricăror alte probe, creează suficiente indicii pentru a privi cu mai multe rezerve mărturisirea pârâtului şi pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, în acord cu aceasta, prin care să se stabilească filiaţia copilului. 

Dovada concepţiunii copilului într-o anumită perioadă din intervalul de timp, considerat timpul legal al concepţiunii, cuprins între a trei suta şi a o sută optzecea zi dinaintea naşterii copilului se face prin mijloace de probă ştiinţifice. Or, reclamanta a refuzat efectuarea probei serologice care ar fi dovedit concepţia minorei in intervalul de timp în care a convieţuit cu presupusul tată, dar şi proba cu testul ADN, considerată cea mai performantă metodă de investigare ştiinţifică pentru stabilirea relaţiilor de înrudire biologică dintre indivizii umani.

 În condiţiile art. 242 Cod civil, dacă tatăl din afara căsătoriei nu-l recunoaşte pe copil, paternitatea acestuia se poate stabili prin hotărâre judecătorească.

Copilul conceput şi născut în afara căsătoriei poate fi recunoscut de către tatăl său, recunoaşterea putând fi efectuată prin declaraţie la serviciul de stare civilă, prin înscris autentic sau testament, potrivit art. 415 al. 2 Cod civil şi art. 416 al. 1 Cod civil.

Faţă de cele de mai sus, de refuzul părţilor în administrarea oricărui probatoriu de specialitate, văzând şi poziţia pârâtului care nu refuză să dea o declaraţie autentică de recunoaştere a minorei (răspunsul la întrebarea nr.5 din interogatoriu), coroborat cu lipsa unei posesii de stat, instanţa a respins primul capăt de cerere ca neîntemeiat şi, ca o consecinţă şi celelalte subsecvente lui, acţiunea în întregime a fost respinsă ca neîntemeiată.

Cheltuieli de judecată nu s-au  acordat nefiind solicitate.

Împotriva sentinţei civile nr. 448/18.09.2015 a Judecătoriei Vişeu de Sus, în  termenul revăzut de art. 468 Cod procedură civilă, a formulat apel apelanta C I,  solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei atacate şi admiterea acţiunii astfel cum aceasta a fost formulată.

În motivele de apel, apelanta a arătat că pârâtul a refuzat testul ADN recunoscând că minora C A A, născută la data de 22.12.2013, este fiica sa.

Apelanta arată că intimatul pârât  i-a comunicat, în data de 15.01.2015, după ce s-a efectuat  comisia rogatorie în dosarul nr. 11506/278/2014, că a recunoscut-o pe minoră ca fiind fiica pârâtului, că a recunoscut aceasta şi prin  întâmpinarea depusă la dosar şi prin urmare nu doreşte efectuarea testului ADN şi a expertizei serologice.

Apelanta arată că la data de 5.11.2014 nu s-a prezentat deoarece a fost plecată la muncă în Cehia.

Instanţa a încuviinţat  proba cu interogatoriul pârâtului, probă administrată prin comisie rogatorie  în dosarul nr. 11506/278/2014 al Judecătoriei Petroşani.

Apelanta arată că a susţinut în faţa instanţei în şedinţa publică din 4.02.2015  că pârâtul a recunoscut-o pe minoră la interogatoriul administrat prin comisie rogatorie şi că nu doreşte efectuarea testelor ADN şi a expertizei serologice. Acesta a fost considerentul pentru care apelanta a afirmat că renunţă la efectuarea testelor, deoarece pârâtul îi comunicase  faptul că nu mai are pentru ce să se prezinte la aceste teste din moment  ce a recunoscut-o pe minoră  la interogatoriul administrat prin comisie rogatorie în dosarul nr. 11506/278/2014 şi prin întâmpinarea depusă la dosar.

Apelanta arată că, în pofida comunicării de către Judecătoria Petroşani a dosarului nr. 11506/278/2014 în care s-a efectuat  comisia rogatorie,  respectiv  a fost administrată proba cu interogatoriul  pârâtului, acesta recunoscând că este tatăl minorei, prima instanţă  a respins acţiunea.

Intimatul pârât H I N a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului şi obligarea apelantei la cheltuieli de judecată.

Analizând sentinţa civilă nr. 448/18.03.2015 a Judecătoriei Vişeu de Sus, pe baza motivelor de apel formulate, având în vedere susţinerile părţilor, dispoziţiile art. 479 alin. 1 cod procedură civilă, tribunalul a constatat că apelul este fondat.

În dosarul primei instanţe, la data de 11.03.2014 a fost depusă întâmpinarea formulată de pârâtul H I N,  prin care se solicită  admiterea în parte a cererii de chemare în judecată formulată  de către reclamantă, in sensul admiterii capetelor de cerere nr. 1, 2, 3 si 4 din petitul acţiunii introductive şi respingerea capătului de cerere nr. 5 cu privire la obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

In motivarea întâmpinării, pârâtul  a arătat ca a avut o relaţie de concubinaj cu numita C I din cursul anului 2004 si pana in aprilie 2013, în urma acestei relaţii, a rezultat minora C A-A născuta la data de 22.12.2013.

Datorita neînţelegerilor intervenite intre parti in ultima perioada a concubinajului, au  hotărât sa se separe, numita C I plecând la muncă in Germania, iar el la munca in judeţul Hunedoara.

Ulterior, in toamna anului 2013, pârâtul declară că a fost contactat de către reclamanta care i-a comunicat că este însărcinata in 6 luni.

La primirea acestei veşti, pârâtul  arată că a  încercat de nenumărate ori să se împace cu reclamanta, să treacă cu vederea neînţelegerile avute care apar în toate cuplurile, însă aceste încercări  au fost sortite eşecului, aceasta refuzând în mod categoric orice discuţie pe această temă.

Văzând că nu mai există nicio posibilitate de împăcare cu reclamanta, pârâtul şi-a pierdut orice speranţă, nemaipăstrând  astfel niciun  fel de legătură cu aceasta, fapt pentru care nu a avut posibilitatea de a afla data naşterii fiicei lor.

Pârâtul precizează că este de acord cu admiterea capetelor de cerere privind stabilirea  paternităţii minorei C A-A, născută la data de 22.12.2013  în sensul că pârâtul este tatăl minorei,  menţionarea  în actele de stare civilă, la rubrica tată, a numelui şi prenumelui pârâtului; stabilirea  locuinţei minorei la reclamantă şi exercitarea autorităţii părinteşti în comun, precum şi  obligarea  pârâtului la plata pensiei de întreţinere pe seama minorei, nefiind de acord cu petitul privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.

Cu privire la obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere, arată faptul că este de acord, însă arată că mai are în întreţinere un minor rezultat dintr-o altă relaţie, sens în care arată că urmează a depune certificatul de naştere – filele 11-12 din dosarul primei instanţe.

Solicită instanţei să aibă în vedere acest aspect la momentul stabilirii cuantumului pensiei de întreţinere la care va fi obligat. Solicită judecarea cauzei în lipsă conform art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.

La data de 17.06.2014, pârâtul a depus la dosar o cerere prin care învederează instanţei că se află în imposibilitate de a da curs solicitării instanţei în sensul de a se prezenta la Institutul de Medicină Legală Mina Minovici, întrucât nu dispune de fondurile necesare  achitării cheltuielilor ce se impun pentru deplasarea  sa dar şi a reclamantei împreună cu minora şi mai mult, pârâtul  consideră că  nu se impune  deplasarea sa la institutul Mina Minovici  în vederea efectuării testului  de paternitate, câtă vreme pârâtul recunoaşte  şi nu contestă în nici un fel faptul că este tatăl minorei C A-A – fila 35 din dosarul primei instanţe.

La data de 7.08.2014 s-a depus la dosar de către pârât o nouă cerere în care se arată că  din punctul său de vedere nu se impune deplasarea  sa la Institutul de Medicină Legală Mina Minovici în vederea efectuării  testului de paternitate, din moment ce pârâtul recunoaşte şi nu contestă în niciun fel  că este tatăl minorei C A- A – fila 43 din dosarul primei instanţe.

În  şedinţa publică din 5.11.2014, prima instanţă a dispus  din oficiu administrarea  probei cu interogatoriul pârâtului, prin comisie rogatorie  de către Judecătoria Petroşani– fila 47.

Judecătoria Petroşani în dosarul nr. 11506/278/2014, a efectuat comisia rogatorie, a administrat proba cu interogatoriul pârâtului.

Pârâtul Habian I N a declarat la interogatoriu, în faţa Judecătoriei Petroşani, la data de 15.01.2015 că recunoaşte că a convieţuit cu reclamanta  C I începând din anul 2004 şi până în luna iunie a anului  2012. La întrebarea dacă este adevărat că din relaţia de convieţuire dintre reclamantă şi pârât s-a născut la data de 22.12.2013 minora C A - A pârâtul a răspuns afirmativ.

Pârâtul a recunoscut de asemenea că în  perioada legală de concepţie a întreţinut  relaţii intime cu reclamanta.

Pârâtul a declarat  în mod cât se poate de clar şi explicit, prin răspunsul la întrebarea a 4-a din interogatoriu, că recunoaşte că minora C A- A este fiica sa, arătând că nu a dat declaraţie autentică  sau în faţa delegatului de stare civilă de la locul naşterii  minorei pentru că nu a avut posibilităţi financiare pentru a se deplasa la Vişeu de Sus – file 2, 13 din dosarul Judecătoriei Petroşani nr. 11506/278/2014, ataşat.

Dosarul nr.  11506/278/2014 a fost comunicat Judecătoriei Vişeu de Sus la data de 27.01.2015.

În şedinţa publică din 4.02.2015, reclamanta, luând act de răspunsurile date de pârât la interogatoriu, respectiv de recunoaşterea de paternitate făcută de pârât, a arătat că, dată fiind recunoaşterea de paternitate nu înţelege să mai solicite alte probe – fila 58.

Codul civil prevede în art. 415 alin. 2: „Copilul conceput şi născut în afara căsătoriei poate fi recunoscut de către tatăl său”.

Dispoziţiile art. 416 Cod civil arată formele recunoaşterii. Astfel, potrivit art. 416 alin. 1 Cod civil, recunoaşterea  poate fi făcută prin declaraţie la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor, prin înscris autentic sau  prin testament.

Aşa cum prevăd dispoziţiile art. 416 alin. 3 Cod civil, recunoaşterea chiar dacă a fost făcută prin testament este irevocabilă.

În speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 416 alin. 1 teza a II-a  cod civil. Pârâtul a recunoscut  la interogatoriu că este tatăl minorei, aceasta este o recunoaştere prin înscris autentic în sensul art. 416 alin. 1 cod civil.

Recunoaşterea prin înscris autentic presupune constatarea  mărturisirii  de filiaţie printr-un înscris întocmit sau după caz  primit şi autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană publică, în forma şi în condiţiile stabilite de lege. Astfel, alături de recunoaşterea cuprinsă într-un înscris autentificat de notarul public, este de asemenea autentică mărturisirea exprimată în faţa instanţei de judecată  şi consemnată în încheierea de şedinţă, respectiv în interogatoriul administrat  în speţă de Judecătoria Petroşani prin comisie rogatorie, aceste acte urmând regimul înscrisurilor autentice.

Recunoaşterea de paternitate este producătoare de efecte juridice  prin ea însăşi, astfel că poate fi exprimată în cadrul oricărui litigiu, printr-o declaraţie  sau printr-un răspuns neechivoc al bărbatului în cauză, din care să reiasă  în mod cert mărturisirea  raportului de filiaţie şi identitatea copilului recunoscut.

În speţă, prin răspunsurile la interogatoriu - fila 13 din dosarul Judecătoriei Petroşani ataşat – pârâtul H I N a făcut o recunoaştere de paternitate  ce întruneşte cerinţele art. 416 alin. 1 Cod civil, din răspunsurile sale la interogatoriu rezultând în mod clar şi neechivoc faptul că pârâtul recunoaşte că este tatăl minorei C A – A, născută  la data de 22 decembrie 2013, de către reclamanta C I.

Recunoaşterea de paternitate  este un act juridic  cu caracter personal şi mixt, în sensul  de mijloc de probă şi act unilateral, efectele sale  producându-se erga omnes.

Recunoaşterea de paternitate este un act juridic irevocabil (art. 416 alin. 3 cod civil).

Domenii speta

Spete similare