Calculul termenului de încercare. Art. 85 alin. 3 teza finală din Codul penal din 1969.

Calculul termenului de încercare. Art. 85 alin. 3 teza finală din Codul penal din 1969.

Termenul de încercare a suspendării condiţionate, stabilit în urma anulării unei suspendări anterioare, a contopirii infracţiunii ulterior judecate cu cea anterior judecată şi a pronunţării unei noi soluţii de suspendare condiţionată a executării pedepsei, începe să curgă, în acord cu dispoziţiile art. 85 alin. 3 teza finală din Codul penal din 1969, nu de la data rămânerii definitive a ultimei sentinţe, ci de la data rămânerii definitive a celei dintâi sentinţe, prin care s-a pronunţat anterior suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Secția penală  și pentru  cauze  cu minori - Decizia penală nr. 333/A/ 23  martie 2015

Prin sentinţa penală nr. 19/02.02.2015, pronunţată de Judecătoria Mediaş în dosarul nr. 4488/257/2014, s-au hotărât următoarele:

I.1. În baza art. 257 alin. 1, 4 rap .la art. 206 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 rap. la art. 375 alin.1, 2 Cod procedură  penală, art. 41 alin.1 Cod penal, a fost condamnat inculpatul B.M.  la pedeapsa de 1 an închisoare ptr. săvârşirea infracţiunii de ultraj faţă de partea vătămată  Z.I.

 2. În baza art. 257 alin.1,4  rap. la art.206  Cod penal, cu aplicarea art.396 alin.10 rap. la art. 375 alin.1,2 Cod  procedură  penală, art. 41 alin.1 Cod penal,  a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare ptr. săvârşirea infracţiunii de ultraj faţă de partea vătămată P.G.

În baza art. 38 alin.1 cu art. 39 alin.1 lit. b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care s-a adăugat un spor de  8 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute,  în total, pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare.

 În baza art. 15 alin.2 din Legea nr.187/2012, art. 83 Cod penal din anul 1968, s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin  sentinţa penală nr. 38/28.02.2011 a Judecătoriei Blaj, din care s-a dedus perioada arestului din 14.05.2010- 6.09.2010,  pe care inculpatul s-a dispus să o execute pe lângă pedeapsa nou aplicată.

A fost menţinută starea de arest a inculpatului cu deducerea din pedeapsa aplicată a duratei reţinerii şi  arestului preventiv din 23 noiembrie 2014 şi  până la dat pronunţării sentinţei.

 În temeiul art.7 din Legea nr.76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul B.M. în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

II.1. În baza art. 257 alin.1,4 rap. la art. 206 C. penal, cu aplicarea art.396 alin.10 rap. la art.375 alin.1,2 Cod  procedură  penală, a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 9 luni închisoare ptr. săvârşirea infracţiunii de ultraj faţă de partea vătămată Z.I.

2. În baza art. 257 alin.1,4  rap. la art.206  Cod penal, cu aplicarea art.396 alin.10 rap. la art. 375 alin.1,2 Cod procedură penală, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru  săvârşirea infracţiunii de ultraj faţă de partea vătămată  P.G.

În baza art. 38 alin.1 cu art. 39 alin.1 lit. b Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 luni închisoare,  urmând ca inculpatul să execute, în total, pedeapsa de 1 an închisoare.

 A fost menţinută starea de arest a inculpatului, cu deducerea din pedeapsa aplicată a duratei reţinerii şi arestului preventiv din  23 noiembrie 2014  până în prezent.

În temeiul art.7 din Legea nr.76/2008 dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul B.A. în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

Au fost obligaţi inculpaţi în solidar să plătească părţii civile P.G. suma de 2.000 lei, daune morale şi părţii  civile Z.I.  suma de 2.000 lei, cu acelaşi titlu de daune morale.

 S-a dispus confiscarea în folosul Statului Român a celor două topoare corpuri delicte în cauză.

Au fost obligaţi inculpaţi să plătească statului fiecare suma de câte 400 lei, cheltuieli judiciare, onorariile avocaţilor din oficiu urmând dispunându-se a fi suportate din fondurile anume alocate de Ministerul Justiţiei.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mediaş, din data de 15 decembrie  2014, au  fost trimişi  în judecată inculpaţii B.M. şi B.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de ultraj - 2 fapte, în încadrarea juridică prev. de art. 257 alin.1 şi 4 Cod  penal, cu aplicarea art. 38 alin.1, art. 41 alin. 1 Cod penal - în ceea ce-l priveşte pe inc. B.M., arătându-se că, în data de 23.11.2014, inculpaţii, fiind înarmaţi fiecare cu câte un topor, au ameninţat cu acte de violenţă pe agenţii de poliţie Z.I. şi P.G., aceştia fiind nevoiţi să-i someze, uzând de  armele din dotare pentru a-i putea linişti pe inculpaţi.

Cu privire la aceste fapte inculpaţii au fost audiaţi în cursul urmăririi penale, cu respectarea procedurilor legale, din  declaraţiile date, rezultând că nu au recunoscut săvârşirea faptelor.

În faza procesuală a camerei preliminare nu s-au constat aspecte de nelegalitate în ceea ce priveşte actul de sesizare al instanţei, a actelor de urmărire penală sau a probelor administrate, potrivit încheierii de la fila… dosar.

În faţa instanţei, atât inculpatul B.M., cât şi inculpatul B.A. au  recunoscut săvârşirea faptelor, solicitând  judecarea pe baza declaraţiei de vinovăţie în condiţiile art. 375  Cod procedură penală.

Dispoziţiile legale amintite se referă la posibilitatea acordată inculpatului de a beneficia de judecata procesului pe baza recunoaşterii vinovăţiei sale şi a însuşirii probelor administrate în faza de urmărire penală, caz în care, inculpatul beneficiază de reducerea limitelor legale ale pedepsei cu o treime.

Examinând actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a reţinut următoarele:

În fapt, în data de 23 noiembrie 2014, în intervalul orar 14:00-18:00, agenţii de poliţie Z.I. şi P.G. au fost planificaţi de serviciu, iar în jurul orelor 13:41 au fost anunţaţi telefonic prin dispeceratul 112 despre faptul că un cetăţean din localitatea V., numitul C.M., a reclamat furtul a 2 oi.  Echipa operativă formată din cei doi agenţi s-au deplasat în localitatea respectivă pentru efectuarea de investigaţii în vederea depistării autorilor acestei fapte. După audierea părţii vătămate, s-au deplasat în  cartierul de romi din satul V., unde au fost interpelate mai multe persoane, la scurt timp făcându-şi apariţia inculpaţii B.M. şi B.A., aceştia venind cu o căruţă şi având fiecare în mână câte un topor. Inculpaţii au coborât din căruţă, îndreptându-se ameninţător cu topoarele spre cei doi poliţişti, ţinându-le şi învârtindu-le deasupra capului, reproşându-le că nu au ce să caute pe strada lor şi nici pe ei. Inculpaţii au ameninţat pe poliţişti că îi omoară pe motiv că i-ar fi învinuit pe nedrept de furtul animalelor, inculpatul B.M. cerându-i agentului de poliţie Z.I.  să îngenuncheze în faţa lui,  altfel, va da cu toporul.

Ambii inculpaţi au dat mai multe lovituri cu lama toporului în pământ şi  inculpatul B.M. chiar  a aruncat cu toporul înspre agentul Z., motiv pentru care poliţiştii au scos atunci  pistoalele din toc, somându-i pe cei doi să înceteze. Inculpaţii au continuat să ameninţe cu moartea pe cei doi poliţişti, iar la un moment dat, inculpatul B.A. a fugit, ajungând la locuinţa numitului C.M., luându-se de acesta. La faţa locului au ajuns şi cei doi poliţişti care l-au somat pe inculpatul B.A. să lase toporul din mână, acesta nu s-a conformat însă agentul Z. a reuşit să-l dezarmeze pe inculpat; între timp a sosit cu căruţa şi inculpatul B.M., având în continuare toporul în mână. Agentul Z. l-a somat pe inculpatul B.M. să lase toporul din mâini, la care acesta a replicat că numai dacă şi poliţistul lasă pistolul. Poliţiştii nu s-au lăsat intimidaţi şi în final inculpaţii au cedat,  plecând de acolo, timp în care inculpatul B.M. comenta zicând că el nu discută decât cu mascaţii şi că mai bine l-ar fi lovit şi omorât pe agentul Z.

Starea de fapt rezultă din plângerea şi declaraţiile părţilor vătămate, care se coroborează cu rapoartele de serviciu depuse de cei doi agenţi de poliţie şi cu declaraţiile martorilor C.O., C.M., C.A.A., C.P.M., B.C., Z.M., L.A. Astfel, martora C.O. aminteşte despre faptul că cei doi inculpaţi, în scop de ameninţare şi intimidare, au lovit de mai multe ori, în mod  sistematic, cu topoarele în pământ foarte aproape de cei doi poliţişti, aproximativ 1 metru, că i-au ameninţat şi le-au cerut socoteală pentru că se aflau acolo, în acelaşi sens declarând şi martorii Z.M. şi L. A.  Martorul C.M., în relatarea episodului ce s-a consumat la locuinţa sa, afirmă că atât inculpatul B.A. cât şi B.M. aveau topoare atunci când veniseră la el să-l ameninţe şi că, la somaţia agentului Z., inculpatul B.A. a refuzat  să lase toporul din mâini, însă, în final poliţistul a reuşit să-l dezarmeze pe inculpat, aceleaşi împrejurări fiind declarate şi de martorii C.A.A., C.P.M. şi B.C.

Inculpaţii  şi-au  asumat vinovăţia deplină pentru faptele de care au fost acuzaţi şi trimişi în judecată şi-au însuşit probele din faza de urmărire penală, neavând alte probe de solicitat .

În drept, prima instanţă a reţinut că  faptele inculpaţilor  B.M. şi B.A. care, în data de 23.11.2014, au ameninţat pe cei doi agenţi de poliţie, Z.I. şi P.G., aflaţi în exerciţiul funcţiunii, întrunesc elementele constitutive a 2 infracţiuni de ultraj, în încadrarea juridică prev. de art.257 alin.1, 4 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective există o acţiune a ambilor inculpaţi de ameninţare a celor doi poliţişti, aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu, iar sub aspectul laturii subiective,  adică a vinovăţiei, împrejurările de fapt dezvoltate  mai sus denunţă că inculpaţii au  acţionat cu intenţie directă, aceştia cunoscând faptul că părţile vătămate se aflau în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu şi ca agenţi ai autorităţii de stat pe care o reprezentau, a mai reţinut prima instanţă.

Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea amintită este  cea a închisorii situată între 3 luni – 1 an închisoare sau amenda, prin raportare la  limitele prev. de art. 206  Cod penal, majorate cu jumătate, ceea ce înseamnă o pedeapsă aplicabilă situată între 4 luni şi 15 zile închisoare – 1 an şi 6 luni închisoare, a reţinut prima instanţă.

Având beneficiul procedurii recunoaşterii vinovăţiei, prima instanţă a constatat că limitele legale ale pedepselor aplicabile se reduc pe temeiul legii cu o treime în ceea ce priveşte pedeapsa închisorii şi cu o pătrime în privinţa amenzii,  conform art.396 alin.10 Noul Cod de  procedură penală.

Faptele în concret  prezintă gravitate deosebită, atât datorită împrejurărilor în care s-au săvârşit cât şi a activităţilor în concret întreprinse, aşa încât, prima instanţă a apreciat că gravitatea acestor fapte impune aplicarea pedepsei închisorii, amenda fiind neîndestulătoare.

Inculpatul B.M. este recidivist, a mai reţinut prima instanţă, în starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 41 alin.1 Cod penal.  Astfel, potrivit fişei cazierului judiciar , prima instanţă reţine că prin sentinţa penală nr. 38/28.02.2011 a Judecătoriei Blaj, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pentru o durată de 4 ani, pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de furt calificat. Sentinţa a rămas definitivă la data de 27.10.2011 prin decizia Curţii de Apel Alba-Iulia, nr.1153/2011, iar inculpatul a comis aceste noi infracţiuni sub durata termenului de încercare stabilit.

Inculpatul B.A. nu posedă antecedente penale, dar împrejurările comiterii faptelor  denunţă un comportament periculos în societate, a apreciat prima instanţă.

Aşadar, având în vedere toate aceste circumstanţe, inculpatul B.M. a fost condamnat la 2 pedepse de câte 1 an  închisoare pentru infracţiunile de ultraj privind pe părţile vătămate  Z.I. şi  P.G.

Infracţiunile săvârşite se află în concurs real, conform art.38 alin. 1 lit. a Noul Cod penal, a reţinut prima instanţă, fiind săvârşite mai multe astfel de fapte înainte ca inculpatul să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele. În consecinţă, devin incidente prev. de art. 39 alin.1 lit. b Cod penal, aşa încât din cumularea pedepselor, inculpatul  B.M. s-a dispus a executa pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care prima instanţă a adăugat un spor de 8 luni închisoare, rezultând în final pedeapsa  de 1 ani şi 8 luni închisoare .

Faţă de acelaşi inculpat prima instanţă a reţinut că sunt incidente şi dispoziţiile  art.83 Cod penal vechi, prin rap. la art. 15 alin. 2 din Legea nr.187/2012 care prevede că regimul  suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate anterior intrării în vigoare a noului cod penal, este cel prevăzut de Codul penal din anul 1969, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării ei.

În consecinţă, în baza art. 83 Cod penal din anul 1969, prima instanţă a dispus revocarea beneficiului acordat al suspendării condiţionate privind pedeapsa anterioară de 2 ani închisoare, pe care inculpatul s-a dispus să o execute pe lângă pedeapsa nou aplicată, din care se va deduce perioada de arest preventiv efectiv executat din 14.05.2010-16.09.2010, conform menţiunilor din cazier .

În ceea ce priveşte pe inculpatul B.A., participarea sa la comiterea infracţiunilor amintite s-a realizat în forma coautoratului, efectiv a participat la ambele acţiuni de ultragiere a celor doi poliţişti, însă, în concret, actele sale nu au fost de aceeaşi duritate  cu cele  ale coinculpatului, a reţinut prima instanţă.

În consecinţă, pentru infracţiunile comise, inculpatul  B.A.  a fost condamnat la 2 pedepse de câte 9 luni  închisoare .

Infracţiunile săvârşite sunt concurente, în condiţiile aceleiaşi forme de concurs real, aşa încât prin aplicarea art. 38 alin.1 lit. a şi art. 39 alin.1 lit. b Cod penal, prima instanţă a dispus ca inculpatul să execute în final pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare, la care se a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă stabilită, adică 3 luni închisoare, în total urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1an  închisoare. 

Asupra măsurilor procesual preventive se reţine de către prima instanţă că faţă de  ambii inculpaţi au fost luate astfel de măsuri  încă din faza de urmărire penală. Inculpaţii au fost reţinuţi şi arestaţi în data de 23 noiembrie 2014. În cursul procedurilor de  judecată  a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor, conform încheierilor.

Faptele reţinute în sarcina inculpaţilor susţin gradul de pericol social pe care-l prezintă pentru ordinea publică ca şi riscul mare de a recidiva pe aceeaşi cale, în situaţia în care ar fi în libertate, a reţinut prima instanţă, drept urmare, în baza  art. 399 rap. la art.223 alin.2 Noul  Cod  de procedură penală, fiind menţinută starea de arest a inculpaţilor, cu deducerea, potrivit art.72  Noul Cod penal, din pedeapsa aplicată, a perioadei reţinerii şi arestului preventiv din  23 noiembrie 2014 până în prezent.

 Cât priveşte latura civilă, prima instanţă a reţinut că părţile vătămate au pretins daune morale în sumă de câte 1.000 lei de la  fiecare inculpat. 

Inculpaţii nu au contestat aceste valori exprimându-şi acordul pentru plata lor. 

În consecinţă, în baza art.397 rap. la art.23 alin.3 Noul  Cod de  procedură penală, inculpaţii  au fost obligaţi în solidar să plătească părţilor civile suma de câte 2.000 lei daune morale.

Faţă de ambii inculpaţi sunt aplicabile şi art.7 din Legea nr.78/2006, a mai reţinut prima instanţă, având în vedere faptul că se regăsesc în situaţia de a fi condamnaţi pentru infracţiunea de ultraj, înscrisă pe lista din  anexa legii.

În final prima instanţă a făcut aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat şi la plata onorarilor apărătorilor desemnaţi din oficiu.

Împotriva acestei sentinţe au declarat, în termen, apel PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA M. şi inculpaţii.

Prin apelul său parchetul a solicitat desfiinţarea sentinţei doar în ceea ce-l priveşte pe inculpatul  B.M. şi, în rejudecare, a se reduce sporul de pedeapsă aplicat ca urmare a concursului de infracţiuni şi a se stabili în sarcina inculpatului B.M. o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare pentru infracţiunile din cauză, cu motivarea că prima instanţă a aplicat un spor de contopire de 2/3 în loc de 1/3 din pedeapsa ce nu se execută, în dezacord cu dispoziţiile art. 39 alin. 1 lit. b din Noul Cod penal.

Prin apelul său inculpatul B.M. a solicitat a se reduce  pedeapsa şi a se dispune suspendarea executării acesteia, cu motivarea că se impune în cauză a se acorda o eficienţă mai mare circumstanţelor atenuante întrucât a recunoscut şi regretat faptele şi a solicitat judecarea în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Prin apelul său inculpatul B.A.  a solicitat a se dispune amânarea aplicării pedepsei, cu motivarea că în cauză sunt întrunite condiţiile pentru  a se dispune amânarea aplicării pedepsei, respectiv inculpatul nu a mai  fost condamnat anterior la o pedeapsă cu închisoare mai mare de 2 ani, şi-a manifestat acordul privind prestarea muncii în folosul comunităţii, a recunoscut şi a regretat faptele comise, acesta uzând de dispoziţiile procedurii simplificate, nefiind recidivist. A mai solicitat a se avea în vedere împrejurările în care s-au comis faptele de ultraj întrucât a fost băut, consumând alcool înainte de incident.

La momentul acordării cuvântului în dezbaterea apelurilor, curtea a pus în discuţie, din oficiu şi posibila înlăturarea, ca urmare aplicabilităţii art. 85 alin. 3 din Codul penal din 1969, a stării de recidivă reţinute în sarcina inculpatului B.M.

Analizând sentinţa primei instanţe prin prisma motivelor invocate în cele trei apeluri şi prin prisma motivului invocat din oficiu dar şi, potrivit art. 417 alin. 2 din Noul Cod de procedură penală, sub toate celelalte aspecte de fapt şi de drept, curtea reţine următoarele:

Prima instanţă, dând o justă interpretare şi apreciere probelor dosarului, în acord cu dispoziţiile art. 103 alin. 1 şi 2 din Noul Cod de procedură penală, a reţinut o corectă stare de fapt, recunoscută, de altfel, de inculpaţi în faţa primei instanţe, când au solicitat ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate.

Din probele dosarului, mai ales din declaraţiile martorilor, care se coroborează cu cele ale persoanelor vătămate, rezultă, mai presus de orice dubiu, că, în data de 23.11.2014, inculpaţii i-au ameninţat cu topoarele pe agenţii de poliţie Z.I. şi P.G., aflaţi în exercitarea atribuţiunilor de serviciu, astfel încât aceştia au fost nevoiţi să uzeze de armamentul din dotare pentru a se apăra.

Această stare de fapt a fost în mod corect încadrată în drept de către prima instanţă, ea întrunind toate elementele constitutive a două infracţiuni concurente de ultraj, prev. de art. 257 alin. 1 şi 4 din Noul Cod penal.

În procesul de individualizare a pedepselor aplicate inculpatului B.M. pentru infracţiunile din prezenta cauză prima instanţă a stabilit  pedepse just individualizate ca natură şi durată prin raportare la gravitatea concretă a faptelor (ameninţarea cu un obiect vulnerant deosebit de periculos, topor, a unor agenţi de poliţie aflaţi în exercitarea legală a atribuţiilor de serviciu, în stradă, în văzul mai multor martori), însă nu a dat o aplicare corectă dispoziţiilor referitoare la recidiva postcondamnatorie şi la regimul sancţionator al concursului de infracţiuni, astfel:

Atunci când a reţinut că faptele au fost comise de inculpatul B.M. în stare de recidivă  postcondamnatorie, mai exact în termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 38/28.02.2011 a Judecătoriei Blaj, prima instanţă a omis să observe că prin respectiva sentinţă a fost anulată o altă suspendare condiţionată a unei pedepse de 1 an şi 10 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 255/2010 a Judecătoriei Mediaş, definitivă la data de 19.10.2010 (astfel cum rezultă din cazierul judiciar aflat la fila … a dosarului de urmărire penală). Pedepsele aplicate prin cele două sentinţe au fost constatate ca fiind concurente între ele şi, în urma contopirii lor într-o pedeapsă rezultantă de 2 ani, s-a dispus, potrivit art. 85 alin. 3 teza I din Codul penal din 1969, din nou suspendare condiţionată pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

Acest termen de încercare de 4 ani a început, însă, să curgă, în acord cu dispoziţiile art. 85 alin. 3 teza finală din Codul penal din 1969, nu de la data rămânerii definitive a ultimei sentinţe, ci de la data rămânerii definitive a celei dintâi sentinţe, prin care s-a pronunţat anterior suspendarea condiţionată a executării pedepsei, adică de la data de 19.10.2010. În aceste împrejurări, termenul de încercare de 4 ani de zile, termen substanţial, s-a împlinit la data de 19.10.2014, când inculpatul a fost reabilitat de drept, potrivit dispoziţiilor art. 86 din Codul penal din 1969.

În acest context, la data săvârşirii faptelor din prezenta cauză de către inculpatul B.M., adică 23.11.2014, aceste era reabilitat de drept, context în care, potrivit art. 41 alin. 1 din Noul Cod penal, nu mai sunt întrunite condiţiile reţinerii stării de recidivă.

Dar, în procesul de individualizare judiciară a pedepselor inculpatului B.M., prima instanţă a aplicat greşit şi dispoziţiile referitoare la regimul sancţionator al concursului de infracţiuni, în sensul că, deşi art. 39 alin. 1 lit. b din Noul Cod penal prevede că, atunci când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea pentru infracţiuni concurente, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, prima instanţă a aplicat un spor de două treimi din pedeapsa care nu se execută.

Deşi a constatat că inculpatul  B.M.  era reabilitat de drept la data comiterii faptelor din prezenta cauză şi că sporul de pedeapsă aplicat în urma contopirii pedepselor aplicate pentru infracţiunile concurente trebuie să fie redus, curtea nu poate primi solicitarea inculpatului de reţinere de circumstanţe atenuante ca urmare a recunoaşterii faptelor şi de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere, deoarece:

-inculpatul a beneficiat deja de pe urma recunoaşterii faptelor în faza de judecată, prin reţinerea de către prima instanţă a limitelor speciale reduse cu o treime, în conformitate cu art. 396 alin. 10 din Noul Cod de procedură penală, iar potrivit noului cod penal atitudinea sinceră nu mai reprezintă şi o circumstanţă atenuantă;

-gravitatea faptelor, pentru argumentele mai sus arătate, impun executarea pedepsei rezultante în regim de detenţie, numai astfel putându-i-se atrage în mod eficient atenţia inculpatului, dar şi celorlalţi membri ai comunităţii, asupra necesităţii de a nu mai săvârşi, pe viitor, astfel de fapte, care atentează la o valoare socială extrem de importantă în societatea modernă, anume autoritatea şi respectul de care trebuie să se bucure organele de poliţie.

În esenţă, pentru aceleaşi considerente legate de gravitatea faptelor şi de necesitatea asigurării prevenţiei speciale şi a celei generale, curtea consideră că pedepsele aplicate inculpatului B.A. sunt temeinice şi nu poate reţine nici solicitările inculpatului în sensul pronunţării unei soluţii de amânare a aplicării pedepsei. Cât despre împrejurarea că inculpatul a săvârşit faptele fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, aceasta, atâta vreme cât s-a datorat consumului voluntar de alcool, nu poate fi reţinută ca un element de individualizare favorabil inculpatului.

Verificând cauza şi sub aspectul celorlalte chestiuni de fapt şi de drept, conform dispoziţiilor art. 417 alin. 2 din Noul Cod de procedură penală, curtea nu a descoperit alte fine de nelegalitate sau fine de netemeinicie.

Pentru aceste considerente, văzând dispoziţiile art. 421 pct. 2 lit. a din noul Cod de procedură penală, curtea a admis apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA M. şi de inculpatul B.M. împotriva sentinţei penale nr. 19/02.02.2015, pronunţată de Judecătoria Mediaş în dosarul nr. 4488/257/2014, pe care a  desfiinţat-o  numai sub aspectul reţinerii stării de recidivă în sarcina inculpatului B.M. şi al duratei sporului de pedeapsă aplicat aceluiaşi inculpat în baza art.39 alin. 1 lit. b din Noul Cod penal şi, rejudecând în aceste limite:

A descontopit pedeapsa principală rezultantă finală aplicată inculpatului B.M. în elementele ei componente:

-pedeapsa rezultantă iniţială de 1 an şi 8 luni închisoare, alcătuită din:

o1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj asupra unui poliţist (persoana vătămată Z.I.), prev. de art. 257 alin. 1 şi 4 rap. la art. 206 din Noul Cod penal, în condiţiile art. 41 alin. 1 din Noul Cod penal, cu aplic. art. 396 alin. 10 din Noul Cod de procedură penală (infracţiune comisă la data de 23.11.2014);

o1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj asupra unui poliţist (persoana vătămată P.G.), prev. de art. 257 alin. 1 şi 4 rap. la art. 206 din Noul Cod penal, în condiţiile art. 41 alin. 1 din Noul Cod penal, cu aplic. art. 396 alin. 10 din Noul Cod de procedură penală (infracţiune comisă la data de 23.11.2014);

o8 luni închisoare spor de contopire aplicat în baza art. 39 alin. 1 lit. b din Noul Cod penal;

-2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 38/28.02.2011 a Judecătoriei Blaj.

A constatat că termenul de încercare de 4 ani al suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicate inculpatului B.M. prin sentinţa penală nr. 38/28.02.2011 a Judecătoriei Blaj s-a împlinit, potrivit art. 85 alin. 3 din Codul penal din 1969, la data de 19.10.2014, când, potrivit art. 86 din Codul penal din 1969, inculpatul s-a reabilitat de drept.

A înlăturat starea de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art.41 alin. 1 din noul Cod penal, reţinută în sarcina inculpatului B.M.

A înlăturat  dispoziţia de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului B.M. prin sentinţa penală nr. 38/28.02.2011 a Judecătoriei Blaj.

A înlătura dispoziţiile art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului Cod penal şi pe cele ale art. 83 alin. 1 teza ultimă din Codul penal din 1969 referitoare la adăugarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului B.M. prin sentinţa penală nr. 38/28.02.2011 a Judecătoriei Blaj, precum şi dispoziţia de deducere a perioadei arestului preventiv din perioada 14.05.2010-16.09.2010.

A menţinut cele două pedepse de câte 1 an închisoare aplicate inculpatului B.M. pentru săvârşirea, în concurs real prev. de art. 38 alin. 1 din Noul Cod penal, a două infracţiuni de ultraj asupra unor poliţişti, prev. de art. 257 alin. 1 şi 4 rap. la art. 206 din Noul Cod penal, cu aplic. art. 396 alin. 10 din Noul Cod de procedură penală.

În baza art. 39 alin. 1 lit. b din Noul Cod penal, a contopit  pedepsele de 1 an închisoare şi 1 an închisoare în pedeapsa de 1 an închisoare la care va adăuga un spor de 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul B.M. să execute, în final, o pedeapsă rezultantă principală de 1 an şi 4 luni închisoare.

În temeiul art. 72 alin. 1 din Noul Cod penal, a scăzut  din durata pedepsei aplicate inculpatului B.M. perioada reţinerii şi a arestului preventiv în cauză, respectiv perioada 23.11.2014-23.03.2015.

A menţinut, în rest, dispoziţiile sentinţei apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Pentru considerente pertinente mai sus expuse, văzând şi dispoziţiile art. 421 pct. 1 lit. b din Noul Cod de procedură penală, curtea a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.A. împotriva aceleiaşi sentinţe penale nr. 19/02.02.2015, pronunţată de Judecătoria Mediaş în dosarul nr. 4488/257/2014.

În temeiul art. 72 alin. 1 din Noul Cod penal, a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului B.A. perioada reţinerii şi a arestului preventiv în cauză, respectiv perioada 23.11.2014-23.03.2015.

În baza art. 275 alin. 2 din Noul Cod de procedură penală, inculpatul apelant B.A. a fost obligat să plătească statului suma de 400 lei cu titlu de parte din cheltuielile judiciare avansate în apel.

În baza art. 275 alin. 3 din noul Cod de procedură penală, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Curtea a acordat onorariile apărătorilor din oficiu ai inculpaţilor în apel, în sumă de câte 300 lei, stabilite conform art. 5 lit. b din Protocolul privind onorariile apărătorilor din oficiu şi care, potrivit art. 272 din Noul Cod de procedură penală, s-au avansat din fondul special destinat al Ministerului Justiţiei.

Domenii speta

Spete similare