Înșelăciune. Individualizarea pedepsei. Recuperarea prejudiciului. Principiul oficialității

DREPT PENAL

Înșelăciune. Individualizarea pedepsei. Recuperarea prejudiciului. Principiul oficialității

- art. 244 alin. 1 și 2 și art. 5 Cod penal

Fapta inculpatei care, prin folosirea de mijloace frauduloase, a demarat o procedură de executare silită împotriva părții civile, în scopul obținerii pentru sine, prin intermediul Cabinetului individual de avocat, a unui folos patrimonial injust, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prin folosire de mijloace frauduloase, faptă prevăzută și pedepsită de art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal, și art. 5 Cod penal.

Acțiunea infracțională desfășurată de inculpată a cauzat un prejudiciu părților civile, reprezentând daune materiale. Prejudiciul trebuie recuperat integral și se constituie din paguba efectiv cauzată (damnum emergens) dar și lipsa de folosință a sumelor de bani concretizat în folos nerealizat (lucrum cesans).

În cazul săvârșirii unei infracțiuni de înșelăciune, operează, cu privire la latura penală, principiul oficialității, iar răspunderea civilă este una delictuală (nu contractuală).

Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori

Sentința penală nr. 96 din 15 noiembrie 2019

Prin rechizitoriul emis la data de 03.07.2018 în dosar nr. (...)/P/2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel (...) s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei (I) (fiica lui (,...) și (...), născută la data de (,...) în (,...), domiciliată în (...), studii superioare, ocupația – avocat în cadrul Baroului (...), posesor al CI (...), CNP (...), cetățenie română, divorțată, fără antecedente penale) pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite și de art. 322 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal și art. 244 alin. 1 și alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

În fapt, în actul de sesizare s-au reținut în esență următoarele:

În perioada 09.07.2013 - 15.10.2013, în cadrul aceleiași rezoluții infracționale, inculpata (I) a falsificat prin alterare, contractele de asistență juridică nr. (...)/07.11.2012 și respectiv nr. (...)/07.11.2012, în valoare totală de 300.000 euro, încheiate între Cabinet Individual de Avocat (I) și partea civilă SC (Pc) SRL (...) (reprezentată de numiții (N1) și (N2) – în calitate de asociați), prin denaturarea materială a conținutului acestora, respectiv prin adăugirea, prin dactilografiere pe calculator, la art. 2 pct. 2.2 din cuprinsul acestora a mențiunii „..., ori în cazul în care nu se reușește vânzarea imobilelor, onorariul se va plăti integral cel târziu până la data de 20.09.2013”, după care, la data de 15.10.2013 inculpata le-a folosit cu ocazia formulării cererilor de executare silită adresate executorului judecătoresc (Ej) din (...), în vederea producerii unor consecințe juridice în cuantum de 300.000 euro, în defavoarea patrimoniului părții civile SC (Pc) SRL (...) (reprezentată de administratorul și asociatul unic (A).

La data de 15.10.2013, în cadrul aceleiași rezoluții infracționale, prin folosirea de mijloace frauduloase, inculpata (I) a indus în eroare partea civilă SC (Pc) SRL (...) (reprezentată de (A), în calitate de asociat și administrator), prin intermediul executorului judecătoresc (Ej), căruia i-a prezentat ca adevărate unele fapte mincinoase (respectiv faptul că cele două contracte de asistență juridică nr. (...) și nr. (...)/07.11.2012 astfel falsificate, sunt reale, contracte depuse alături de cererile de executare silită la BEJ (Ej), în scopul obținerii pentru sine, prin intermediul Cabinetului Individual de Avocat (I), a unui folos patrimonial injust cuantificat la suma de 300.000 euro.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut următoarea situație de fapt.

1.Premisele cauzei și situația de fapt premergătoare activității infracționale a inculpatei (I) (aspecte ce reies din materialul probator și actul de sesizare, necontestate de inculpată).

Inculpata (I), în calitatea sa de avocat în cadrul Baroului (...), începând cu anul 2007, a încheiat un contract de asistență juridică cu SC (S1) SRL (...), prestația sa constând în redactarea de acte, transcrieri terenuri și intabulări la C.F., asistarea, reprezentarea, acordarea de consultații juridice, redactarea de acte, cereri și alte căi de atac, forme de executare, precum și alte activități prevăzute de Legea nr. 51/1995, stabilindu-se de comun acord onorariul lunar al inculpatei la suma de 3.000 euro, cu posibilitatea renegocierii onorariului prin acordul ambelor părți.

În această perioadă, inculpata (I), conform obiectului contractului de asistență juridică de mai sus, a verificat actele de proprietate aferente unor suprafețe de aproximativ 950 ha. teren extravilan (aproximativ 5% din respectiva suprafață de teren fiind dobândită de SC (S1) SRL (...) urmare a acțiunilor în prestație tabulară formulate și susținute de către inculpata (I) în fața instanței de judecată), acte ce i-au fost predate, de fiecare dată, de către martorii (N1) și (N2), precum și de către numitul (N), cei trei desfășurându-și activitatea în cadrul SC (S1) SRL (...) ca și agenți imobiliari, în baza unor contracte de prestări servicii încheiate cu această entitate economică.

În continuare, Curtea a reținut că reprezentanții SC (S1) SRL (...) nu și-au mai achitat obligațiile contractuale stipulate în contractul de asistență juridică nr. (...)/22.11.2007, astfel încât inculpata (I), la data de 28.01.2010, conform art. 155 alin. 1 din Codul fiscal, în vigoare la data respectivă care prevede că persoana impozabilă care efectuează o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, alta decât o livrare/prestare fără drept de deducere a taxei, conform art. 141 alin. 1 și 2, trebuie să emită o factură către fiecare beneficiar, cel târziu până în cea de a 15 zi a lunii următoare celei în care ia naștere faptul generator al taxei, cu excepția cazului în care factura a fost emisă, a emis factura nr. (...)/2010 (vol. II, filele 97 - 100) pe care i-a predat-o beneficiarului SC (S1) SRL (...) și prin care a atestat faptul că SC (S1) SRL (...) are o datorie față de Cabinetul Individual de Avocat (I) în suma de 214.200 lei, urmare a activităților juridice desfășurate de către aceasta, în perioada iunie 2008 – ianuarie 2010.

La aceeași dată, inculpata (I) a formulat o cerere adresată Biroului de Executor Judecătoresc (Ej2) prin care a solicitat executarea silită a debitorului SC (S1) SRL (...), care între timp a intrat în insolvență, în vederea recuperării onorariilor restante, cuantificate la suma de 51.000 euro (214.200 lei).

Ulterior, la finele anului 2010, inculpata împreună cu martorii (N1) și (N2), care anterior au lucrat pentru SC (S1) SRL, au decis inițierea unei noi afaceri împreună, în același domeniu agricol (tranzacții cu terenuri), sens în care, cei doi martori, la data de 20.01.2011 au înființat SC (Pc) SRL (...), în care ambii au avut calitatea de administratori și asociați cu câte 50 părți sociale fiecare.

Afacerea inițiată de cei trei, consta în achiziționarea de către partea civilă SC (Pc) SRL (...), a 3600 ha. de terenuri agricole, situate pe raza județului (...), Mehedinți și respectiv Dolj, terenuri care se aflau în portofoliul a două societăți comerciale aflate în insolvență, respectiv SC (S1) SRl (...) și SC (S2) SRL (...). Terenurile agricole urmau să fie achiziționate la un preț rezonabil (1200-1300 euro/ha) și ulterior să fie valorificate la un preț mai mare, astfel încât să se obțină un profit.

În ce o privește pe inculpata (I), aceasta urma să-i reprezinte pe cei doi martori și SC (Pc) SRL (...) din punct de vedere juridic în vederea efectuării tuturor tranzacțiilor imobiliare prefigurate.

Singura problemă care stătea în calea bunei derulări a respectivei afaceri era faptul că martorii (N1) și (N2) nu dispuneau de sumele de bani necesare achiziționării terenurilor aflate în portofoliul celor două societăți aflate în insolvență, astfel încât au căutat un investitor care să dispună de importante sume de bani.

Curtea a observat că după o perioadă de 1 an și jumătate în care afacerea nu a putut debuta din lipsa finanțării, în vara anului 2012, martorul (N1) a identificat un potențial investitor străin, în persoana unui cetățean cipriot care aparent credita SC (S3) SRL (...), administrată de martorul (M1). Prin urmare, în urma negocierilor purtate cu numitul (M1), la data de 21.08.2012, la Cabinetul Individual de Avocat (I) s-a încheiat un contract de promisiune bilaterală între SC (Pc) SRL (...), în calitate de promitent vânzător, reprezentată de administratorii – asociați (N2) și (N1) și SC (S3) SRL (...), în calitate de promitent cumpărător, reprezentată de administratorul (M1). Obiectul contractului a constat promisiunea definitivă și irevocabilă din partea SC (Pc) SRL (...) de a valorifica către SC (S3) SRL (...) terenuri extravilane prin cesiunea drepturilor născute din cumpărarea titlurilor de proprietate, cu adeverințe, precum și a titlurilor înregistrate în CF, situate pe raza județului (...) (aproximativ 950 ha.) la prețul de 2.500 euro/ha., respectiv la prețul de 2.000 euro/ha., precum și suprafața de aproximativ 2.600 ha. terenuri extravilane aflate pe raza județului Dolj, la prețul de 1.800 euro/ha.

În calitatea sa de avocat, inculpata (I), după ce la data de 05.11.2012 a luat la cunoștință demararea afacerii, respectiv conținutul unor promisiunii bilaterale ce urmau a fi încheiate între SC (Pc) SRL (...) și SC (S3) SRL (...), precum și rezultatul negocierilor purtate de martorul (N1) cu martorul (M2) - reprezentant al SC (Lj) SPRL (...), administratorul judiciar al SC (S1) SRL (...) și SC (S2) SRL (...), le-a comunicat martorilor (N), pretențiile sale financiare în vederea efectuării tranzacțiilor reprezentând cele 3600 de ha. teren extravilan, respectiv un total de 300.000 euro, mai precis 150.000 euro pe relația SC (Pc) SRL (...) cu SC (S1) SRL (...) și respectiv150.000 euro pe relația SC (Pc) SRL (...) cu SC (S2) SRL (...), terenuri care potrivit promisiunii bilaterale mai sus menționate urmau a fi transmise către SC (S3) SRL (...).

În concret, prestația inculpatei (I) consta în verificarea și clarificarea tuturor actelor de proprietate ale terenurilor respective, în vederea realizării corespunzătoare a tranzacționării lor succesive către SC (Pc) SRL (...) și ulterior către SC (S3) SRL (...).

Prin urmare, la data de 07.11.2012, la Cabinetul Individual de Avocat al inculpatei (I), fiind prezenți martorii (N1) și (N2), inculpata (I) a dactilografiat la calculator două contracte de asistență juridică (singurele redactate în această formă în cursul anului 2012, întrucât, potrivit susținerilor inculpatei (I), pe cele tipizate pe care le utiliza în mod uzual nu a existat spațiu suficient pentru a descrie „in extenso” obiectul contractelor), iar după ce acestea au fost citite de către suspecții (N1) ș i (N2), care au fost de acord cu conținutul acestora le-au semnat și au aplicat ștampila SC (Pc) SRL (...), după care inculpata (I) le-a atribuit numerele (...) și respectiv (...), le-a semnat și ștampilat, iar ulterior câte un exemplar din respectivele contracte l-a predat suspectei (N2).

În concret, contractul de asistență juridică nr. (...)/07.11.2012 a avut ca obiect asistența juridică pe perioada derulării promisiunii de vânzare cumpărare încheiate de către SC (Pc) SRL (...) (client) cu SC (S1) SRL (...), respectiv SC (Lj) SPRL (...) (după caz, asistarea, reprezentarea, acordarea de consultații juridice, redactarea și semnarea de acte, cereri și alte căi de atac, forme de executare, mediere, operațiuni fiduciare, domicilieri de firme precum și orice alte activități prevăzute de Legea nr. 51/1991) pentru clientul SC (Pc) SRL (...), iar onorariul convenit de ambele părți a fost cuantificat la suma de 150.000 euro (vol. III, filele 7 - 8 dosar up).

De asemenea, contractul de asistență juridică nr. (...)/07.11.2012 a avut ca obiect asistența juridică pe perioada derulării promisiunii de vânzare cumpărare încheiate de către SC (Pc) SRL (...) (client) cu SC (S2) SRL (...), respectiv SC (Lj) SPRL (...) (după caz, asistarea, reprezentarea, acordarea de consultații juridice, redactarea și semnarea de acte, cereri și alte căi de atac, forme de executare, mediere, operațiuni fiduciare, domicilieri de firme precum și orice alte activități prevăzute de Legea nr. 51/1991) pentru clientul SC (Pc) SRL (...), iar onorariul convenit de ambele părți a fost cuantificat la suma de 150.000 euro (vol. III, filele 9 - 10).

În continuare, Curtea a reținut că în cuprinsul celor două contracte de asistență juridică originale predate organului de urmărire penală de către inculpata (I), la art. 2 pct. 2.2, se prevede faptul că onorariul se va plăti de către client (SC (Pc) SRL (...) la vânzarea imobilelor ce fac obiectul promisiunii de vânzare cumpărare, ori în cazul în care nu se reușește vânzarea imobilelor, onorariul se va plăti integral cel târziu până la data de 20.09.2013.

Trebuie reținut și faptul că biroul inculpatei (I) se află în aceeași clădire cu cel al martorei (N2) (aceasta fiind printre altele și mediator), despărțite fiind de un hol, având acces permanent una în biroul celeilalte. Astfel, după semnarea și parafarea celor două contracte de asistență juridică de către părți, inculpata i-a predat martorei (N2) câte un exemplar, pe care aceasta din urmă le-a îndosariat într-un biblioraft, alături de celelalte documente ale societății SC (Pc) SRL.

2.Situația de fapt reținută de Curte cu privire la acuzațiile formulate împotriva inculpatei (I).

a.În ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 322 alin. 1 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal.

În esență prin actul de sesizare se susține că inculpata (I), după momentul încheierii celor două contracte de asistență juridică nr. (...)/07.11.2012 și (...)/07.11.2012, și respectiv, anterior datei de 15.10.2013, ar fi falsificat prin alterare aceste contracte adăugând prin dactilografiere pe calculator, la art. 2 pct. 2.2 mențiunea „ori în cazul în care nu se reușește vânzarea imobilelor, onorariul se va plăti integral cel târziu până la data de 20.09.2013”, după care, la data de 15.10.2013 inculpata a folosit contractele astfel falsificate cu ocazia formulării cererilor de executare silită adresate executorului judecătoresc (Ej) din (...), în vederea producerii unui prejudiciu în sumă de 300.000 euro părții civile SC (Pc) SRL (...), reprezentată de administratorul și asociatul unic (A).

Având în vedere mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și al judecății în primă instanță, Curtea nu a putut reține existența acestei infracțiuni, având în vedere considerentele care urmează.

Potrivit declarațiilor martorilor (N2) și (N1), aceștia susțin faptul că urmare a discuțiilor purtate cu inculpata, s-au înțeles ca onorariul acesteia, în sumă de 300.000 euro, să fie achitat integral la data la care SC (Pc) SRL înstrăinează terenurile agricole mai sus amintite către o terță persoană, cu alte cuvinte, după ce vor dispune efectiv de sumele de bani necesare. Cu toate acestea, nu se poate reține această infracțiune în sarcina inculpatei (I), în lipsa unor dovezi neechivoce care să confirme faptul că cele două contracte de asistență juridică au fost într-adevăr falsificate prin modificarea (completarea) ulterioară a termenului de plată.

Nefiind nici o probă certă la dosar care să confirme modificarea frauduloasă a celor două contracte de asistență juridică de către inculpată, Curtea, prin încheierea din data de 24.05.2019, a dispus efectuarea unei expertize grafoscopice, de către Laboratorul Interjudețean (...). Astfel, din concluziile raportului de expertiză nr. (...)/30.08.2019, Curtea a reținut că prima și a doua pagină din contractele de asistență juridică nr. (...)/07.11.2012 și (...)/07.11.2012, prezintă aceleași caracteristici de imprimare și hârtie. De asemenea, frazele de la pct. 2.2 din cuprinsul celor două documente, au fost scrise odată cu întreg textul actului. Prin urmare nu s-a constatat nici o modificare a conținutului textului celor două contracte de asistență juridică mai sus menționate.

Simpla afirmație a celor doi martori (N) (care inițial au avut calitatea de suspecți) care pretind că au avut o altă înțelegere cu inculpata (I) privitor la modalitatea sau termenele de plată a onorariilor cuprinse în cele două contracte de asistență juridică, nu poate duce la concluzia falsificării acestora de către inculpată, în lipsa altor mijloace de probă care să probeze aceste fapte. Este foarte posibil ca inculpata să fi redactat inițial în acest fel contractele, bazându-se că martorii vor semna fără să citească clauza în discuție (lipsa de atenție și încrederea reciprocă). De asemenea este o altă posibilitate ca cele două contracte să fi fost redactate ulterior (după momentul în care creditarea societății (Pc) de către partea civilă (...) cu o sumă importantă de bani, a devenit o certitudine) cu bună știință cu sau fără știința (complicitatea) celor doi martori (N).

Față de cele de mai sus, Curtea a apreciat că în ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, sunt incidente dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. a), întrucât fapta nu există.

b. În ce privește infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal (astfel cum s-a dispus schimbarea încadrării juridice prin încheierea din data de 25.10.2019).

Curtea a reținut că în actul de sesizare, acuzația constă în faptul că inculpata (I), la data de 15.10.2013, prin folosirea de mijloace frauduloase, a indus în eroare partea civilă SC (Pc) SRL (...) (reprezentată de (A), în calitate de asociat și administrator), prin intermediul executorului judecătoresc (Ej), căruia i-a prezentat ca adevărate unele fapte mincinoase (respectiv faptul că cele două contracte de asistență juridică nr. (...) și nr. (...)/07.11.2012 astfel falsificate, sunt reale, contracte depuse alături de cererile de executare silită la BEJ (Ej), în scopul obținerii pentru sine, prin intermediul Cabinetului Individual de Avocat (I), a unui folos patrimonial injust cuantificat la suma de 300.000 euro.

Având în vedere soluția ce urma a fi pronunțată cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, Curtea a analizat dacă și în ce măsură activitatea inculpatei (I) în calitate de avocat (consilier juridic) al părții civile SC (Pc) SRL, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. 1 și 2 din Codul penal. Astfel, mijlocul fraudulos folosit la săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune poate reprezenta în sine o infracțiune, (caz în care se aplică regulile de la concursul de infracțiuni), sau nu.

Prin urmare, din declarațiile inculpatei, coroborate cu declarațiile martorilor audiați și potrivit actelor de la dosar, Curtea a constatat că inculpata (I) a desfășurat următoarele activități specifice.

La data de 07.11.2012, a redactat cele două contracte de asistență juridică, nr. (...) și nr. (...) (filele 57 - 61 vol. I dosar u.p.), pe care le-a semnat și parafat împreună cu martorii (N2) și (N1), aceștia din urmă în calitate de reprezentanți (asociați și administratori) ai SC (Pc) SRL.

Tot în data de 07.11.2012, inculpata împreună cu cei doi martori (N), s-au deplasat la Biroul Notarului Public (...) din (...), unde au încheiat și semnat promisiunile de vânzare cumpărare a terenurilor agricole (conform anexelor) dintre SC (Pc) SRl și SC (S1) SRL (...), respectiv SC (S2) SRL (...), ultimele două societăți fiind în insolvență, reprezentate de administratorul judiciar (M2) (vol. I u.p., filele 25 - 32, filele 306 - 313).

În esență cele două promisiuni de vânzare-cumpărare, prevedeau faptul că promitentele cedente (SC (S1) SRL (...) și SC (S2) SRL (...), se obligau să cesioneze către SC (Pc) SRL toate drepturile născute din cumpărarea terenurilor, la un preț prestabilit. Astfel, SC (S1) SRL (...) urma să cedeze drepturile de proprietate privitor la aprox. 950 ha teren, pentru suma de 1350 euro/ha, iar SC (S2) SRL (...), aprox. 2600 de ha, la un preț de 1200 euro/ha. Tranzacțiile urmau a fi efectuate în anumite condiții și anume, până la data de 23.11.2012, SC (Pc) urma să depună pe numele promitentelor cedente 3% din valoarea terenurilor, iar până la data de 31.12.2012, tranzacțiile urmau a fi finalizate. Ulterior, prin acte adiționale legalizate termenele pentru finalizarea tranzacțiilor au fost prorogate până la data de 30.06.2013 (încheierile nr. 4 și 5/28.11.2012, (vol. I dosar u.p., filele 84 - 87).

În continuare, la data de 19.11.2012, inculpata (I), în calitate de avocat al părții civile SC (Pc) SRL, a încheiat, parafat și semnat contractele de colaborare nr. 1 și respectiv 2, încheiate între partea civilă SC (Pc) SRl și SC (S3) SRL, prin care cea dintâi se obliga să vândă celei de-a doua terenurile agricole achiziționate de la SC (S1) SRL (...) și SC (S2) SRL (...), în condițiile și la prețul stabilit. (vol. II dosar u.p., filele 55 - 58).

La data de 05.03.2013, inculpata (I), în calitate de avocat al părții civile SC (Pc) SRL, a încheiat, parafat și semnat o promisiune de vânzare-cumpărare încheiată între partea civilă SC (Pc) SRL și SC (S3) SRL, cu privire la vânzarea acelorași terenuri agricole.

Curtea a reținut că afacerea nu s-a derulat astfel cum era prefigurat, astfel că partea civilă SC (Pc) SRL (...) a solicitat SC (S2) SRL (...) și SC (S1) SRL (...), reprezentate de administratorul judiciar SC (Lj) SPRL (...), replanificarea termenelor stipulate în cuprinsul promisiunilor de vânzare cumpărare încheiate la data de 07.11.2012 și a actelor adiționale, la data de 09.07.2013. Aceste replanificări au fost acceptate în următoarele condiții: până la data de 31.07.2013, constituirea unui avans de minim 100.000 euro; până la data de 20.09.2013 să fie tranzacționate, drepturi cesionate în valoare de 1.000.000 euro, iar până la data de 30.12.2013, termen final, să fie încheiate toate tranzacțiile și plățile ce decurg din promisiunile de vânzare cumpărare încheiate la data de 07.11.2012 la Biroul Notarului Public (...), termene despre care SC (Pc) SRL (...) a fost încunoștințată prin comunicările întocmite de către administratorul judiciar (M2) (vol. I dosar u.p., filele 317 - 319) și despre care, în mod nemijlocit, a luat la cunoștință și inculpata (I), în calitatea sa de avocat al acestei din urmă entități economice.

Mai departe, Curtea a reținut că SC (S3) SRL (...) nu și-a respectat obligațiile asumate privind virarea în contul SC (Pc) SRL (...), cu titlu de avans, a sumelor de bani prevăzute în contractele de colaborare și în cuprinsul promisiunii de vânzare cumpărare, în vederea achiziționării de către această din urmă entitate economică a terenurilor extravilane de la SC (S2) SRL (...) și SC (S1) SRL (...), în scopul revânzării ulterioare a acestora către SC (S3) SRL (...).

Prin urmare, astfel cum reiese din declarațiile martorilor (N1) și (N2), aceștia în calitate de administratori și asociați ai SC (Pc) SRL (...), au încetat orice discuții ori negocieri cu reprezentantul SC (S3) SRL (...) (martorul (Md) –în prezent decedat) și au încercat să identifice o altă persoană interesată să investească sume importante de bani în afacerea cu terenuri.

Astfel cum arată și inculpata (I) în declarații, în vara anului 2013, martorii (N) s-au prezentat la biroul de avocat al inculpatei împreună cu martorul (M) și partea civilă (...), acesta din urmă fiind interesat să investească banii necesari derulării tranzacțiilor cu terenuri inițiate de martorii (frații) (N), împreună cu inculpata (I).

Curtea a apreciat că acesta a fost momentul în care inculpata (I) a luat hotărârea infracțională cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și anume când a intervenit în afacere partea civilă (...), acesta urmând să crediteze din surse financiare proprii, S.C (Pc), cu o importantă sumă de bani. Această concluzie se poate deduce din modul în care inculpata a acționat în prezența acestuia de la bun început, astfel cum a arătat și partea civilă (...) în declarația dată în cursul urmăririi penale (fila 102 vol. I dosar u.p.).

Astfel, din declarația dată de partea civilă (...) în cursul urmăririi penale reiese că inculpata (I) de la bun început i-a ascuns acestuia împrejurarea că avea calitatea de avocat al SC (Pc) SRL (...) (aspect contrar fiind atestat fără dubii de cele două contracte de asistență juridică mai sus arătate), declarând în mod mincinos că este avocata fraților (N).

Având în vedere poziția procesuală a inculpatei, de nerecunoaștere a acuzațiilor formulate prin actul de sesizare, în cursul cercetării judecătorești au fost audiați martorii (N1) (fila 7 vol. II), (N1) (fila 9 vol. II), (M) (fila 23 vol. II), (Ej) (fila 25 vol. II) și (M3) (fila 35 vol. II). De asemenea, s-a efectuat un raport de expertiză criminalistică și s-au depus mai multe înscrisuri.

Potrivit declarației părții civile (...), coroborată cu declarațiile inculpatei și a martorilor (N1), (N2) și (M3), acesta a înțeles să finanțeze afacerea cu terenuri agricole inițiate de martorii (N), cu condiția de a prelua SC (Pc) SRL, în sensul de a deveni unic asociat și administrator al acestei entități. De menționat faptul că martorul (M3), avea și are în continuare calitatea de avocat, fiind persoana de încredere a părții civile (...).

Curtea a reținut că preluarea SC (Pc) SRL de către partea civilă (...) a avut loc în două etape, actele fiind întocmite de martorul (M3) în cabinetul său avocațial, astfel cum acest martor s-a înțeles cu inculpata (I). Cu privire la acest aspect martorul a arătat că “… am avut o discuție colegială cu inculpata (I) cu privire la cine urmează să întocmească actele, întrucât ambii aveam calitatea de avocați și fiind în biroul meu de avocat, am căzut de acord să le întocmesc eu”. Prin urmare, este evident faptul că avocatul părții civile (...) a perceput-o pe inculpată ca fiind avocata părții civile SC (Pc) SRL. Din declarațiile martorilor reiese în mod cert faptul că inculpata (I) a fost prezentă în calitatea sa de avocat la ambele întâlniri.

Prima întâlnire a avut loc la data de 26.07.2013, în biroul martorului (M3), fiind prezentă partea civilă (A), martorii (M), (N1) și (N2), ultimii doi fiind însoțiți de inculpata (I). La aceea dată, ambele părți au acceptat condițiile de cesionare ale părților sociale ale SC (Pc) SRL (...), prima etapă constând în majorarea capitalului social al societății pentru ca partea civilă (A) să devină acționar majoritar și unic administrator, martorul (M3), în calitatea sa de avocat, a întocmit hotărârea cu dată certă nr. (...)/26.07.2013, având la dispoziție doar acele documente ale societății strict necesare pentru efectuarea cesiunii.

Foarte relevant este faptul că imediat după redactarea hotărârii de mai sus, în prezența acelorași persoane, martorul (M3) a întocmit o declarație redactată la calculator în numele martorilor (N1) și (N2) prin care aceștia, în calitate de foști administratori, au declarat pe proprie răspundere că „azi 26.07.2013 data semnării hotărârii înscrisă în registrul special de dată certă sub nr. (...)/26.07.2013 SC (Pc) SRL (...) nu are datorii prezente sau viitoare față de mine, nici față de terți, nici față de stat și nu are semnate contracte în derulare care ar fi susceptibile să genereze astfel de datorii”, declarație pe care suspecții au semnat-o în fața celorlalte persoane prezente, inclusiv a inculpatei (I), care nu a contestat starea patrimonială a SC (Pc) SRL (...) declarată de către foștii administratori (vol. I dosar u.p., filele 112, 162).

Curtea a reținut din declarația martorului (M3) că în urma discuțiilor purtate în legătură du datoriile societății (Pc) SRL între persoanele de mai sus, s-a stabilit faptul că societatea are o datorie față de martorul (M), aspect confirmat și de acest martor, datorie generată de un contract de agenție încheiat la data de 26.06.2013 (vol. I dosar u.p., filele 257 - 258) între SC (Pc) SRL (...) și acesta din urmă, datorii despre care partea civilă (A) a fost în cunoștință de cauză. În acest context martorul (M3) a consemnat olograf, în continuarea respectivei declarații „cu excepția datoriilor către (M)” după care a semnat-o și acesta olograf.

 În continuare, Curtea a reținut că toate persoanele prezente în biroul avocatului (M3) au stabilit să se reîntâlnească, în același loc, în data de 20.08.2013, în vederea întocmirii unei noi hotărâri privind cesionarea tuturor părților sociale ale SC (Pc) SRL (...) în favoarea părții civile (A), precum și faptul că până la data respectivă martorul (M3) să se deplaseze la (...) pentru a prelua toate documentele SC (Pc) SRL (...) precum și actele contabile ale acestei societăți.

Astfel potrivit declarației martorului (M3), ulterior datei de 26.07.2013, acesta, însoțit fiind de martorul (M) s-au deplasat la (...) unde în biroul de mediator al martorei (N2) s-a întâlnit cu aceasta, cu martorul (N1) și cu inculpata (I), ocazie cu care i s-au predat martorului (M3) actele SC (Pc) SRL (...) care se aflau îndosariate într-un biblioraft, iar ulterior s-a deplasat cu acesta la contabila firmei de unde a primit și actele contabile ale societății comerciale.

Nici cu această ocazie, nici martorii (N) și nici inculpata (I) nu i-au comunicat nimic martorului (M3) despre existența celor două contracte de asistență juridică încheiate între SC (...) SRL și inculpată, contracte care în mod evident și cert, angajau societatea în viitorul apropiat, fiind totodată deosebit de oneroase.

Audiat fiind în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, martorul (M3) a susținut în mod constant că cele două contracte de asistență juridică nu s-au aflat în biblioraftul respectiv alături de celelalte acte privind înființarea SC (Pc) SRL (...).

Faptul că, deși avea o obligație legală expresă, inculpata (I) nu a comunicat nimănui până la acest moment despre existența celor două contracte de asistență juridică, pe baza cărora în mai puțin de două luni urma să primească de la SC (Pc), reprezentată de partea civilă (A) după data de 26.07.2013, nu mai puțin de 300.000 euro, coroborat cu faptul că inculpata cunoștea că acesta din urmă urmează să respecte niște termene și în consecință să finanțeze consistent societatea cu mai multe milioane de euro, văzând și faptul că inculpata avea acces permanent în biroul martorei (N2) unde se aflau și documentele SC (Pc) SRL, inclusiv contractele de asistență juridică (astfel cum a declarat și această martoră dar și inculpata), scoate în evidență încă o dată intenția frauduloasă a inculpatei de a trece la executarea silită a sumelor de bani reprezentând onorariul său, potrivit celor două contracte de asistență juridică, în mod clandestin, mai precis fără cunoștința noului administrator al SC (Pc) SRL. Mai mult, cele două contracte de asistență juridică nu au fost înscrise în registrul de evidență al cabinetului de avocat al inculpatei, deși era obligată să facă acest lucru. Prin urmare, supoziția procurorului de caz, care a arătat că cel mai probabil inculpata a sustras cele două contracte din biblioraftul aflat în biroul martorei (N2), reprezintă un scenariu posibil și plauzibil în acest context.

În continuare, pentru finalizarea procedurii privind cesionarea tuturor părților sociale ale SC (Pc) SRL (...), conform înțelegerii prealabile, la data de 20.08.2013, tot în biroul martorului (M3) s-au prezentat partea civilă (A), martorul (M), precum și martorii (N1) și (N2) însoțiți de inculpata (I), ocazie cu care martorul (M3) a redactat hotărârea cu dată certă nr. (...)/20.08.2013, potrivit căreia martorii (N1) și (N2) și partea civilă (A), în calitate de asociați, au hotărât cesionarea de către cei dintâi a câte 10 părți sociale în valoare de 10 lei fiecare, însumând suma totală de 200 lei în favoarea părții civile (A), iar după cesionare, martorii (N și-au pierdut calitatea de asociați, partea civilă (A) devenind asociat unic și administrator (vol. I dosar u.p., fila 114).

Tot la aceeași dată, martorul (M3) a redactat o convenție încheiată între martorul (M) și martora (N2), conform căreia 50% din profitul obținut de martorul (M) în baza convenției încheiate de acesta din urmă cu partea civilă (A) îi va reveni suspectei (N2), condiție sub care a fost acceptată de către aceasta din urmă și de către martorul (N1), cesionarea părților sociale ale SC (Pc) SRL (...) către partea civilă (A) (vol. II dosar u.p., fila 63).

Curtea a reținut că nici cu această ocazie, deși fiind prezentă la cesiune, inculpata (I) nu i-a comunicat lui (A), în calitatea sa dobândită de unic asociat și administrator al SC (...) SRL, faptul că, potrivit celor două contracte de asistență juridică încheiate cu această din urmă  entitate economică, societatea urmează ca peste o lună să-i plătească un onorariu în sumă de 300.000 euro. Mai mult, de la data de 20.08.2013, inculpata nu a mai luat legătura cu partea civilă (A), nici pentru a comunica acestuia obligațiile care izvorăsc din obiectul celor două contracte de asistență juridică și cu atât mai puțin pentru a-i aduce acestuia din urmă la cunoștință despre existența acestora.

Trebuie precizat că urmare a cesiunii SC (Pc) SRL, inculpata (I) a rămas în continuare avocata acestei societăți în baza celor două contracte de asistență juridică, astfel încât inacțiunea inculpatei constând în lipsa totală de comunicare cu clientul său, contravine statutului său de avocat. Astfel, potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 51/1995 rep., privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, precum și potrivit art. 91 alin. 1 și 2, art. 115 - 116 și art. 145 din Statutul profesiei de avocat, dispoziții legale aflate în vigoare în perioada 2012 - 2013), „avocatul are obligația să informeze rezonabil clientul în legătură cu situația curentă a asistenței și a reprezentării și de a răspunde cu promptitudine oricăror solicitări de informare din partea clientului, precum și faptul că, în cazul în care clientul este o persoană juridică, obligația avocatului este de a informa exclusiv reprezentanții legali sau persoanele expres desemnate în contract în acest scop”.

Curtea a constatat că inculpata (I), nu doar că nu a informat în mod rezonabil clientul său (reprezentantul legal în speță) despre starea societății SC (Pc) SRL, ci mai mult, nu a comunicat în nici un fel cu privire la calitatea sa, pe care a ținut-o ascunsă de partea civilă (A). Prin urmare, este evident faptul că în situația în care inculpata avea un comportament onest, trebuia să comunice de la bun început cu partea civilă atât cu privire la calitatea sa, cât și cu privire la datoria societății față de ea potrivit obiectului celor două contracte de asistență juridică.

Este evident că în virtutea celor două contracte de asistență juridică din 07.11.2012, care urmau a produce efecte ulterior cesiunii societății SC (Pc) SRL, inculpata (I) și-a păstrat calitatea de avocat al acestei entități economice și după cesiune, iar din momentul în care a devenit administrator partea civilă (A) (26.07.2013), inculpata avea obligația de a-l încunoștiința pe acesta despre existența contractelor de asistență juridică.

Având în vedere că și martorii (N1) și (N2), aveau posibilitatea de a comunica părții civile (A) toate aspectele de mai sus, motiv pentru care inițial aceștia au fost cercetați penal în calitate de suspecți, totuși au avut explicații credibile, precizând că nici cu ocazia negocierilor purtate privind cesionarea SC (Pc) SRL (...), nici cu ocazia semnării hotărârilor privind cesionarea părților sociale ale respectivei societăți comerciale, nu au comunicat părții civile sau avocatului acestuia despre existența celor două contracte de asistență juridică încheiate la data de 07.11.2012 cu inculpata, întrucât, pe de o parte, au prezumat că acestea se află îndosariate împreună cu celelalte acte ale firmei în biblioraftul aflat în biroul său de mediator și pe care l-a predat martorului (M3), iar pe de-altă parte, au considerat că aceste contracte nu sunt de natură să mai producă efecte juridice, întrucât nu a fost îndeplinit obiectul de activitate descris în cuprinsul acestora de către inculpata (I) și ca atare, le-au considerat „nule”.

În continuare, Curtea a reținut că partea civilă (A), după preluarea SC (Pc) SRL, în perioada 29.07 - 20.11.2013, a creditat această societate cu suma de 4.000.000 euro (vol. I dosar u.p., filele 138 - 154), care în mare parte, a fost folosită la achiziționarea de terenuri extravilane de la cele două societăți comerciale mai sus arătate, aflate în insolvență.

Curtea a mai reținut că inculpata, avea cunoștință de acordul din de 09.07.2013 privind schimbarea termenelor de lucru, acceptate de către administratorul judiciar SC (Lj) SPRL (...), potrivit căruia, până la data de 20.09.2013 se vor tranzacționa drepturile cesionate în valoare de 1.000.000 euro, respectiv SC (Pc) SRL (...) urma să fie creditată cu cel puțin această sumă în vederea tranzacționării drepturilor cesionate de către SC (S2) SRL (...) și SC (S1) SRL (...). Cu toate acestea, așa cum rezultă din prima parte a prezentei sentințe, prin care s-a arătat faptul că cele două contracte nu au fost falsificate prin adăugarea ulterioară a unui termen final de plată (20.09.2019), ca o coincidență, aceste contracte prevăd ca limită a termenului de plată a onorariului, exact data de 20.09.2013.

Prin urmare cea mai plauzibilă explicație, neanalizată de procurorul de caz, este ca cele două contracte să fi fost refăcute în integralitatea lor de inculpata (I), la o dată ulterioară (după data de 09.07.2013), cu sau fără complicitatea martorilor (N). Logica acestei supoziții rezidă în faptul că, după data de 09.07.2013 inculpata știa cu certitudine că la data de 20.09.2013, în conturile SC (Pc) SRL se va afla o importantă sumă de bani, coroborat cu faptul că inculpata avea acces permanent în biroul martorei (N2), astfel încât să poată sustrage din biblioraftul cu actele societății, cele două contracte de asistență juridică. Cu toate acestea, situația de fapt de mai sus, prezumată de Curte, nu influențează în nici un fel întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, dar explică rezultatul expertizei grafoscopice.

Un alt aspect important probat de actele de la dosar și precizat de martorul (M3) și de care a profitat inculpata (I), este faptul că după preluarea SC (Pc) SRL (...) de către partea civilă (A), sediul social al acestei entități economice a rămas pentru o perioadă de câteva luni același, și anume în municipiul (...), str. (...), nr. (...), adresă care reprezintă domiciliul numitei (...), mama martorilor (N1) și (N2).

Ulterior, fără a mai emite facturi fiscale așa cum avea obligația legală și fără să ia legătura în vreun fel cu reprezentantul SC (Pc) SRL, partea civilă (A), inculpata (I), la data de 15.10.2013, a formulat două cereri de executare silită (vol. III dosar u.p., filele 133 - 134) a contractelor de asistență juridică nr. (...) și nr. (...)/07.11.2012, adresate BEJ (...) și înregistrate sub nr. (...) și nr. (...)/2013, iar toate actele încheiate de executorul judecătoresc în cursul procedurii de executare silită au fost comunicate la sediul din (...) al SC (Pc), astfel încât noul administrator al societății sau avocatul acestuia au fost în imposibilitate de a lua la cunoștință de existența acestora și, implicit, de declanșarea procedurii de executare silită în detrimentul patrimoniului SC (Pc) SRL (...). Cu alte cuvinte, inculpata, fiind în deplină cunoștință de cauză cu privire la faptul că reprezentantul SC (Pc) SRL nu are cunoștință de existența vreunei datorii, cunoscând faptul că în conturile SC (Pc) sunt suficienți bani, dar știind totodată că reprezentantul societății nici nu va lua cunoștință de o eventuală executare silită (având în vedere că nu s-a modificat încă sediul societății), în mod clandestin a demarat procedura executării silite a celor două contracte de asistență juridică nr. (...) și nr. (...)/07.11.2012 astfel falsificate) în scopul obținerii pentru sine a unui folos patrimonial injust cuantificat la suma de 300.000 euro.

Apărarea inculpatei (I), care a arătat că lucrează în general cu persoane fizice și nu știa că în cazul în care acordă asistență juridică unei persoane juridice trebuie să emită factură pentru a încasa onorariul, este doar o apărare conjuncturală pentru a-și justifica activitatea infracțională, neputând fi luată în seamă de Curte. Astfel, așa cum s-a arătat în partea introductivă a prezentei sentințe, inculpata începând cu anul 2007, a încheiat un contract de asistență juridică cu SC (S1) SRL (...), iar în momentul în care societatea nu și-a îndeplinit obligația de a-i achita onorariul, a emis factura nr. (...)/2010 (vol. II dosar u.p., filele 97 - 100) pe care a predat-o reprezentantului SC (S1) SRL (...) și prin care a atestat faptul că SC (S1) SRL (...) are o datorie față de Cabinetul Individual de Avocat (I) în sumă de 214.200 lei, urmare a activităților juridice desfășurate de către aceasta, în perioada iunie 2008 – ianuarie 2010. Pe de-altă parte, inculpata este o profesionistă și nu poate invoca o astfel de apărare. În realitate, motivul pentru care inculpata nu a emis facturi fiscale pe care să le aducă la cunoștința beneficiarului, nu este pentru că nu i-a cerut nimeni, ci pentru că în felul acesta demasca intenția sa frauduloasă de a păcăli partea civilă (A), care în acest fel putea contesta existența datoriei.

În mod corect s-a arătat în actul de sesizare că potrivit dispozițiilor art. 155 lit. a) din Legea nr 571/2003 (text valabil la data de 20.09.2013) persoana impozabilă Cabinet Individual de Avocat (I) trebuie să emită o factură către fiecare beneficiar și în situația unor livrări de bunuri sau prestări de servicii efectuate, facturi ce trebuiau emise fără TVA întrucât, conform documentelor contabile ale Cabinetului Individual de Avocat (I), la data de 20.09.2013 (data scadentă a contractelor de asistență juridică) acest cabinet nu era plătitor de TVA, iar potrivit dispozițiilor art. 155 alin. 5 lit. a), respectiv alin. 15 din același act normativ, factura/ile trebuia/u emisă/e de persoana impozabilă Cabinet Individual de Avocat (I) cel târziu la data de 15.10.2013, punct de vedere confirmat și de Raportul de expertiză fiscală întocmit în dosarul nr. (...)/(...)/2013/a1 al Tribunalului (...) – Secția a II-a civilă, potrivit căruia, conform Ordinului nr. 1040/2004 privind aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea evidențelor contabile în partidă simplă de către persoanele juridice care au calitatea de contribuabili în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, rezultă că, pe de o parte, pentru înregistrarea veniturilor din activități independente contribuabilii vor utiliza: chitanță, factură și factură fiscală, iar pe de altă parte, în relațiile cu persoanele juridice, contribuabilii sunt obligați pentru sumele încasate atât pe bază de chitanță, bon fiscal, etc. cât și prin bancă, să întocmească factură, respectiv în relațiile cu persoanele fizice contribuabilii sunt obligați, pentru sumele încasate prin bancă să întocmească factură.

Față de cele de mai sus, în mod cert inculpata avea obligația legală dar și morală de a emite facturi pentru încasarea onorariului aferent celor două contracte de asistență juridică pe care să le aducă la cunoștința părții civile (A).

Prin urmare este lipsit de relevanță cu privire la existența infracțiunii de înșelăciune dacă inculpata a prestat efectiv sau nu consultanța juridică în favoarea părții civile SC (Pc) SRL, deși este evident faptul că aceasta nu a efectuat în totalitate prestația prefigurată, întrucât de la data preluării societății de către partea civilă (A), de toate tranzacțiile s-a ocupat avocatul acestuia, martorul (M3). De altfel, martora (N2) a declarat că prestația inculpatei a constat în faptul că i-a însoțit pe ea și pe martorul (N1) la unele întâlniri cu potențiali investitori. Și martorul (N1) a declarat că nu s-a materializat contractul prefigurat cu SC (S3) SRL, astfel încât nici nu se gândea că ar avea de plătit vreun onorariu în favoarea inculpatei, întrucât nici nu avea de unde.

Urmare a formulării cererii de executare silită, executorul judecătoresc a făcut toate demersurile necesare și legale privind identificarea conturilor bancare ale debitoarei SC (Pc) SRL (...), astfel că la data de 13.11.2013 BEJ (Ej) a primit două adrese de la Raiffeisen Bank prin care i-a fost comunicat faptul că s-a instituit poprire pe suma de 300.000 euro, precum și pe sumele de bani avansate de către biroul de executări ca și cheltuieli de executare (24.678,10 lei), iar la data de 19.11.2013 respectiva entitate bancară a virat în contul de consemnare al BEJ (Ej), existent la Banca Comercială (...) (...), suma totală de 1.335.060 lei, reprezentând echivalentul a 300.000 euro, precum și suma totală de 24.678,10 lei, reprezentând cheltuieli de executare a celor două dosare execuționale.

În consecință, prin două încheieri BEJ (Ej) a dispus eliberarea acestora către Cabinet Individual de Avocat (I), iar prin alte două încheieri a dispus, la aceeași dată, încetarea executărilor silite pornite împotriva debitoarei SC (Pc) SRL (...), iar potrivit declarației inculpatei, din dispoziția sa, în contul său personal a fost transferată suma totală de 890.000 lei, bani pe care inculpata (I), declarativ, susține faptul că i-a cheltuit în vacanțe și achiziționarea de obiecte vestimentare.

Inculpata (I) nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de înșelăciune comisă în dauna patrimoniului SC (Pc) SRL (...) și, în pofida declarațiilor martorilor care au confirmat contrariul, nu a recunoscut nici faptul că, încă de la începutul negocierilor privind preluarea SC (Pc) SRL (...) de către partea civilă (A), prezentă fiind cu ocazia discuțiilor purtate, era în cunoștință de cauză despre împrejurările în care urma să aibă loc cesiunea părților sociale ale acestei societăți în favoarea părții civile (A) și nici faptul că la data de 20.08.2013 a fost prezentă în biroul avocatului (M3) din (...) cu ocazia celei de a doua cesiuni a părților sociale ale SC (Pc) SRL (...), susținând însă faptul că, la data de 27.06.2013 i-a însoțit pe martorii (N1) și (N2) la același cabinet de avocat din (...), unde a avut loc prima cesiune a părților sociale ale SC (Pc) SRL (...), în vederea întocmirii actelor aferente unei tranzacții, fără însă să îi asiste din punct de vedere juridic pe aceștia, și fără să cunoască despre respectiva cesiune a părților sociale a SC (Pc) SRL (...) în favoarea părții civile (A), împrejurări de fapt infirmate, fără putință de tăgadă, de toate persoanele confruntate cu inculpata (I) în cursul urmăririi penale și audiate în calitate de martori atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești.

În fața Curții, inculpata (I), deși inițial a invocat dreptul la tăcere, a înțeles să dea o declarație după administrarea probatoriului, schimbând practic ordinea cercetării judecătorești chiar dacă instanța nu a dispus acest lucru, potrivit art. 376 alin. 5 Cod procedură penală. Practic inculpata a dorit să vadă ceea ce declară martorii, pentru ca ulterior să-și plieze susținerile pe declarațiile acestora și să combată ceea ce aceștia au declarat în defavoarea sa.

Astfel, în declarația sa, inculpata a modelat adevărul strict în favoarea sa, însă aspectele esențiale vin în contradicție cu cele relatate de martorii audiați.

În esență, inculpata recunoaște că s-a implicat în afacerea cu terenuri agricole inițiată de martorii (frații) (N), în calitatea lor de asociați și administratori ai SC (Pc) SRL, în sensul că urma să-i consilieze juridic pe aceștia pe durata derulării afacerii, cu finalitatea revânzării terenurilor de partea civilă SC (Pc) SRL, către o terță persoană (SC (S3) SRL), sens în care a încheiat cele două contracte de asistență juridică. În scopul derulării afacerii, inculpata trebuia să se ocupe de cele 3600 ha de teren, în sensul verificării și clarificării situației lor juridice, pentru a putea fi achiziționate de SC (Pc) SRL și ulterior revândute la un preț mai mare.

În declarația sa, inculpata încearcă să-i învinovățească pe martorii (N), încercând să sugereze faptul că aceștia i-ar fi ascuns realitatea în momentul în care reprezentanții SC (S3) au refuzat să investească bani (… frații (N) nu au mai vrut să colaboreze cu SC (S3) SRL, mie spunându-mi că aceștia nu mai au bani …). Este lipsit de orice logică ca frații (N), în mod intenționat să nu mai dorească să colaboreze cu SC (S3), odată ce reprezentantul acestei societăți urma să investească milioane de euro în SC (Pc) SRL. Este cât se poate de evident că reprezentantul SC (S3) SRL, dintr-un motiv sau altul, nu și-a mai îndeplinit obligațiile ce decurgeau din promisiunile de vânzare-cumpărare la care Curtea a făcut referire mai sus. Chiar inculpata arată în declarația sa că ulterior a făcut unele deplasări prin țară împreună cu frații (N) în căutarea unui (altui) investitor.

În continuare, deși martorii (N), (M3) și (M) susțin fără echivoc faptul că inculpata (I) a fost prezentă în calitate de avocat al SC (Pc), la ambele întâlniri ce au avut loc la biroul de avocat al martorului (M3), inculpata în mod nesincer susține că a fost prezentă doar la prima întâlnire (când s-a majorat capitalul social al SC (Pc) SRL și a fost cooptat în societate partea civilă (...) și mai mult, susține că nu avea cunoștință exact ce acte urmează a fi întocmite. În mod evident aceste afirmații sunt nesincere. Chiar martorul (M3) a arătat că anterior întocmirii actelor privind cesiunea, a avut o discuție cu inculpata cu privire la cine urmează a întocmi actele, cei doi fiind de acord să fie încheiate de martorul (M3), întrucât întâlnirile au avut loc în biroul acestuia. Acest fapt scoate în evidență două aspecte importante și anume, pe de-o parte toate persoanele prezente au fost convinse de calitatea în care inculpata (I) s-a prezentat la acele întâlniri, iar pe de altă parte reiese că aceasta din urmă era în totală cunoștință de cauză de actele ce urmează a fi încheiate.

De asemenea, inculpata arată că în timpul primei întâlniri, i-a chemat afară din biroul martorului (M3) pe frații (N) și printre altele i-a întrebat pe aceștia de ce, cu ocazia dării unei declarații potrivit căreia SC (Pc) SRL nu are nici o datorie prezentă sau viitoare, nu au declarat că există o datorie față de ea, referindu-se evident la cei 300.000 euro. Și această susținere este doar o apărare conjuncturală, neconfirmată de martorii audiați și care totuși poate fi folosită împotriva inculpatei. Astfel prin această susținere, inculpata recunoaște în mod indirect că era în deplină cunoștință de cauză cu privire la cesiunea ce urma să aibă loc, cu privire la sumele uriașe de bani care urmau să fie aportate de partea civilă (...), dar foarte important reiese totodată că inculpata a ascuns în mod intenționat existența datoriei foarte mari a SC (Pc) SRL, datorie care avea scadență peste mai puțin de două luni, fapt care nu era posibil decât în situația în care partea civilă (...), nu avea cunoștință de existența celor două contracte de asistență juridică. Este astfel evident că inculpata era conștientă de faptul că exemplarul 2 al contractelor de asistență juridică nu au ajuns în posesia avocatului (M3).

Prin urmare, dacă inculpata era de bună credință, cu ocazia cesiunii, în calitatea sa de avocat al SC (Pc) SRL, nu doar că putea, dar așa cum s-a arătat mai sus, avea obligația legală (să nu mai vorbim de obligația morală) de a aduce la cunoștința noului asociat și administrator despre existența celor două contracte de asistență judiciară și de obligația de plată aferentă.

Pe de-altă parte, se constată că inculpata nici nu a prestat decât o mică parte din îndatoririle ce decurgeau din cele două contracte de asistență juridică. Chiar în declarația sa, inculpata a arătat că s-a ocupat doar de verificarea actelor cu privire la aprox. 1000 ha de teren din totalul de 3600 ha care urmau a fi tranzacționate. De asemenea, obligația principală a inculpatei era de a se asigura de cumpărarea tuturor terenurilor și revânzarea lor, cu tot ceea ce presupunea aceste tranzacții.

Astfel cum a arătat martorul (M3), confirmat de inculpată, în data de 26.07.2013 (prima întâlnire în vederea cesiunii), inculpata nu a mai prestat nici un fel de activitate în baza contractelor de asistență juridică. Chiar aceasta în declarația dată în fața Curții arată că … după o lună sau două, văzând că nu mă mai caută nimeni și nu mi s-a plătit onorariul, am hotărât să pornesc executarea silită ....

O altă susținere nesinceră a inculpatei se referă la faptul că după demararea executării silite, nu a mai fost contactată și nici nu s-a făcut vreo contestație la executarea silită. Astfel, martorul (M) a arătat că ulterior executării silite a avut o discuție cu martorul (M3) dar și cu partea civilă (...), care au încercat o discuție amiabilă cu inculpata (I), în sensul ca aceasta să returneze 200.000 euro, iar pentru suma de 100.000 euro să presteze servicii juridice în vederea tranzacționării terenurilor. În acest scop, martorul (M) a arătat că în urma stabilirii unei întâlniri la Biroul de avocat al inculpatei, s-a deplasat împreună cu martorul (M3) la (...), însă inculpata nu s-a prezentat la întâlnire. Și această împrejurare este tot o dovadă de rea credință, inculpata înțelegând să-și însușească o sumă foarte mare de bani în mod injust cu toate că i s-a propus plata unei importante sume de bani cu condiția de a continua activitatea sa de consiliere juridică.

În ce privește o eventuală contestație la executarea silită, aceasta nu avea cum să fie formulată atâta timp cât reprezentantului SC (Pc) SRL, nu i s-a adus la cunoștință în mod efectiv despre începerea acestei executări silite, întrucât sediul societății a rămas (temporar) la adresa din (...), unde în fapt locuiau părinții martorilor (N), aspect bine cunoscut de inculpată. Astfel cum a arătat partea civilă (...), susținut de martorul (M3), aceștia au luat cunoștință de executarea silită pornită față de SC (Pc) SRL, doar după ce suma de bani a fost retrasă din cont de către executorul judecătoresc.

De asemenea și din declarația martorului (Ej) (executorul judecătoresc) reiese că acesta, în mod cât se poate de straniu și suspect, nu a făcut nici un demers pentru a se asigura că noul administrator al SC (Pc) SRL a luat cunoștință de titlurile executorii și de demararea executării silite, cu toate că știa faptul că toate înscrisurile legate de executarea silită au fost preluate de mama foștilor administratori, iar inculpata i-a comunicat faptul că a avut loc cesiunea societății.

Potrivit art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal, infracțiunea de înșelăciune constă în acțiunea de inducere în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă. Fapta este mai gravă atunci când s-au folosit de către autor mijloace frauduloase.

Analizând situația de fapt de mai sus, s-a constatat îndeplinirea elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prin mijloace frauduloase. Astfel, în esență, inculpata, în calitate de avocat al părții civile SC (Pc) SRL, cu ocazia celor două întâlniri la care a fost prezentă în vederea cesiunii, în mod conștient a indus în eroare partea civilă (...) (asistat de avocatul său, martorul (M3) atât cu privire la calitatea sa raportat la SC (Pc) SRL, cât și cu privire la existența datoriei de 300.000 euro a societății, față de ea. În continuare, la scadența de plată a onorariului stabilit în cele două contracte de asistență juridică, prin intermediul executorului judecătoresc a demarat executarea silită împotriva SC (Pc) SRL, asigurându-se că toată procedura se va efectua în deplină clandestinitate atât prin faptul că sediul societății a rămas în urma cesiunii (pentru o perioadă) neschimbat, astfel încât toate comunicările vor ajunge la persoane străine de societatea debitoare, cât și prin faptul că, anterior demarării executării silite, inculpata nu a emis facturi fiscale aferente pretinsului onorariu (deși avea această obligație legală), care să le aducă efectiv la cunoștința noului administrator. În acest fel, inculpata (I) a obținut pentru sine un folos patrimonial injust (a prestat în mică parte activitățile prefigurate în cele două contracte) și evident a cauzat un prejudiciu părților civile.

Mijlocul fraudulos folosit de inculpată constă, pe de-o parte, în faptul că și-a încălcat obligațiile legale ce decurg din statutul său și anume de a emite facturi fiscale pe care să le aducă la cunoștința debitorului, încunoștiințarea în mod rezonabil a reprezentantului client persoană juridică cu privire la situația juridică a societății, iar, pe de altă parte, în împrejurarea că s-a asigurat de clandestinitatea executării silite, evitând în acest fel orice opoziție a debitorului. Prin urmare este lipsit de relevanță faptul că cele două contracte de asistență juridică au fost sau nu falsificate, sub aspectul subzistenței elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.

Cu privire la această infracțiune, prin actul de sesizare s-a reținut forma continuată, potrivit art. 35 alin. 1 Cod penal, fără a se explica în vreun fel care sunt actele materiale componente. Posibil procurorul a reținut forma continuată având în vedere că în discuție sunt două contracte de asistență juridică ce au fost executate silit.

Nu se pot reține două acte materiale, în realitate fiind vorba de o faptă unică de înșelăciune, fiind lipsit de relevanță faptul că au fost puse în executare silită onorariile din cele două contracte în urma formulării a două cereri concomitente, și executarea s-a îndreptat împotriva acelorași persoane. Simpla împrejurare că inculpata a încheiat două contracte de asistență juridică și ulterior a solicitat executarea silită a sumelor reprezentând onorariile stabilite, nu este de natură să afecteze unicitatea infracțiunii de înșelăciune. Astfel, prin încheierea din data de 25.10.2019, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, cu respectarea Deciziei Curții Constituționale nr. 250/2019.

În ce privește legea penală mai favorabilă, instanța potrivit art. 5 Cod penal, văzând și Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale, a constatat că noul Cod penal, reprezintă legea penală mai favorabilă, în cazul inculpatei (I). Astfel, limitele de pedeapsă potrivit vechiului Cod penal, sunt mult mai mari (de la 3 la 15 ani închisoare) iar potrivit Codului penal în vigoare, limitele sunt închisoarea de la 1 an la 5 ani închisoare.

În ce privește excepția ridicată de avocata inculpatei, care a solicitat încetarea procesului penal pe motiv că ar fi intervenit prescripția, aceasta este nefondată. Astfel, nici potrivit legii penale vechi și nici potrivit Codului penal în vigoare, nu se poate pune problema îndeplinirii termenului de prescripție. Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018, nu este aplicabilă în speță.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018, s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de (...) și (...) în Dosarul nr. (...)/(...)/2014 al Curții de Apel (...) - Secția penală și pentru cauze cu minori și s-a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea “oricărui act de procedură în cauză”, din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, este neconstituțională. După cum este bine cunoscut, considerentele acestor decizii sunt îndeobște obligatorii acestea venind să explice rațiunea soluției din dispozitiv. În esență Curtea Constituțională a stabilit că termenul de prescripție (generală) pentru a putea fi întrerupt, organele judiciare trebuie să îndeplinească un act de procedură care să fie comunicat suspectului sau inculpatului (prin urmare, nu orice act de procedură). Concluzia avocatei inculpatei care apreciază că în urma acestei Decizii, nu mai există prescripție specială, este complet eronată. În prezenta cauză, la data de 22.03.2018, prin ordonanța procurorului s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de inculpata (I) și ca atare i s-a adus la cunoștință acest act procesual, i s-au adus la cunoștință drepturile și a fost audiată în calitate de suspectă. Prin urmare, nefiind îndeplinit termenul de prescripție generală la data de 22.03.2018 (nici potrivit Codului penal din 1968 și nici potrivit noului Cod penal), acesta s-a întrerupt, potrivit art. 155 alin. 1 Cod penal (cu respectarea Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018) astfel că a început să curgă un nou termen de prescripție, potrivit alin. 2 al aceluiași articol. În consecință potrivit art. 155 alin. 3 Cod penal termenul special de prescripție este de 10 ani, termen care în mod evident nu este împlinit.

 În drept, fapta inculpatei (I), care la data de 15.10.2013, prin folosirea de mijloace frauduloase, a demarat o procedură de executare silită împotriva părții civile SC (Pc) SRL, reprezentată la aceea dată de (A), în calitate de asociat și administrator, în scopul obținerii pentru sine, prin intermediul Cabinetului Individual de Avocat (I), a unui folos patrimonial injust cuantificat la suma de 300.000 euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prin folosirea de mijloace frauduloase, faptă prevăzută și pedepsită de art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal, și art. 5 Cod penal, text legal în baza căruia Curtea a condamnat-o pe inculpata (I) la o pedeapsă principală de 2 ani închisoare.

În ce privește individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere toate criteriile prevăzute de dispozițiile art. 74 Cod penal și a apreciat că, având în vedere gravitatea faptelor, cuantumul ridicat al prejudiciului care nu a fost recuperat nici măcar parțial, văzând și poziția procesuală de nerecunoaștere a faptei, se impune stabilirea unei pedepse superioară minimului special prevăzut de lege.

Conform art. 67 alin. 2 cu referire la art. 66 alin. 1 lit. a), b) Cod penal, a aplicat inculpatei, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 ani, interzicerea dreptului de a fi aleasă în autoritățile publice, sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, apreciindu-se că faptele săvârșite de inculpată o fac nedemnă de a-și exercita temporar drepturile de mai sus.

Instanța, procedând în continuare la individualizarea modului de executare a pedepsei principale mai sus stabilite, având în vedere faptul că inculpata (I) este la primul contact cu legea penală, astfel cum reiese din cele menționate în cazierul său judiciar, faptul că este bine integrată în societate, are un copil minor, astfel cum reiese și din înscrisurile depuse în circumstanțiere, a considerat că pronunțarea unei condamnări este suficientă pentru îndeplinirea scopului procesului penal și îndreptarea inculpatei, fără a mai fi necesară executarea efectivă. Astfel, în baza art. 91 alin. 1 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei principale a închisorii de 2 ani, sub supraveghere și potrivit art. 92 Cod penal, a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, care începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În baza art. 93 alin. 1 Cod penal, a obligat inculpata (I) ca pe durata termenului de supraveghere să se prezinte la Serviciul de Probațiune (...), la datele fixate de acesta, să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa, să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, să comunice schimbarea locului de muncă și să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 2 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, a impus inculpatei să frecventeze un program de reintegrare socială, derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate, iar în baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, având în vedere acordul expres al inculpatei, a dispus ca aceasta să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei (...) sau a Primăriei (...), pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 94 alin. 2 Cod penal, supravegherea executării măsurilor și obligațiilor stabilite în sarcina inculpatei (I) se va face de Serviciul de Probațiune (...), care va sesiza instanța de judecată în cazurile prevăzute de art. 94 alin. 4 din Codul penal.

În baza art. 91 alin. 4 Cod penal, a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal, referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Văzând dispozițiile art. 65 alin. 1 Cod penal, a interzis inculpatei (I), drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) Cod penal (interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice, sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și cu titlu de pedeapsă accesorie, a cărei executare va fi suspendată pe durata termenului de încercare de 3 ani.

Privitor la latura civilă a cauzei, Curtea a reținut că în cauză s-au constituit părți civile, SC (Pc) SRL și (...), în calitatea sa de unic asociat și administrator al acestei societăți, la data faptelor reținute în cauză.

Curtea a reținut că la data săvârșirii faptei de înșelăciune pentru care s-a dispus trimiterea inculpatei în judecată, partea civilă (...) avea calitatea de unic asociat și administrator al Părții civile SC (Pc) SRL, societate pe care, tot anterior executării silite de către inculpata (I) a onorariului prevăzut în cele două contracte de asistență juridică, a finanțat-o din banii săi personali, în vederea derulării unor tranzacții cu terenuri agricole. Prin urmare, atâta timp cât cetățeanul austriac (...) a reclamat și săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune de către inculpată, afirmativ săvârșită în perioada în care acesta avea calitatea de reprezentant al societății comerciale, pe care a finanțat-o exclusiv din resurse personale, pretențiile sale civile sunt perfect întemeiate, indiferent de situația juridică ulterioară a societății (Pc) SRL. În mod evident, nu se poate face confuzie între patrimoniul persoanei fizice și patrimoniul persoanei juridice, fiind vorba despre două entități, astfel încât și societatea este îndreptățită să se constituie parte civilă. Pe de altă parte, în cazul săvârșirii unei infracțiuni de înșelăciune, operează, cu privire la latura penală, principiul oficialității, iar răspunderea civilă este una delictuală (nu contractuală).

În ce privește reprezentarea SC (Pc) SRL în prezenta cauză penală, trebuie făcute câteva precizări. Astfel, odată cu soluționarea procedurii de cameră preliminară, s-a arătat că în cazul infracțiunii de înșelăciune operează principiul oficialității, ceea ce a presupus legalitatea efectuării urmăririi penale, independent de criticile inculpatei. De asemenea, societatea fiind în procedura insolvenței, este reprezentată legal de administrator judiciar SC (Lj) SPRL (lichidator judiciar), care anterior termenului prevăzut de art. 20 alin. 1 Cod procedură penală, și-a manifestat opțiunea de a se constitui parte civilă (fila 124 vol. 1).

Prin urmare, din modul de soluționare a acțiunii penale a prezentei cauze, reiese în mod evident faptul că acțiunea infracțională desfășurată de inculpata (I) a cauzat un prejudiciu părților civile în cuantum de 1.358.373 lei, reprezentând daune materiale și se constituie din echivalentul în lei a sumei de 300.000 euro (cuantumul onorariului) și cheltuielile de executare silită care de asemenea au fost suportate de părțile civile. La această sumă evident urmează a se plăti de către inculpată și dobânzi legale, calculate până la data plății efective. Astfel prejudiciul trebuie recuperat integral și se constituie din paguba efectiv cauzată (damnum emergens) dar și lipsa de folosință a sumelor de bani concretizat în folos nerealizat (lucrum cesans).

Astfel, Curtea, în soluționarea acțiunii civile, în baza art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, cu referire la art. 1357 și urm. din Codul civil, a admis acțiunile civile și în consecință a obligat pe inculpata (I) la plata sumei de 1.358.373,1 lei, la care se va adăuga dobânda legală calculată până la plata efectivă, reprezentând daune materiale în favoarea părților civile.

 În ce privește suma de 55.147,76 lei, solicitată de partea civilă SC (Pc) SRL cu titlu de despăgubiri civile, a fost apreciată ca nefondată. În primul rând partea civilă poate solicita sumele de bani reprezentând cheltuieli de judecată (în speță onorariu avocat) în baza art. 276 alin. 1 Cod procedură penală, și nu cu titlu de despăgubiri materiale. Pe de altă parte, deși partea civilă indică în mod expres un număr de factură fiscală (...)/24.02.2015), aceasta nu se regăsește nicăieri în dosar, astfel încât Curtea nu a putut aprecia cu privire la temeinicia solicitării acordării unor sume de bani cu titlu de cheltuieli judiciare făcute de părți.

Față de considerentele ce preced, Curtea, în baza art. 5 Cod penal, văzând și Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale, a constatat că în mod global, legea penală mai favorabilă în cauză este noul Cod penal intrat în vigoare la data de 01.02.2014.

1. În baza art. 396 alin. 5 Cod procedură penală, cu referire la art. 322 alin. 1 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, văzând și dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. a) Cod procedură penală, a achitat pe inculpata (I), fiica lui (...) și (...), născută la data de (...), în (...) jud. (...), dom. în (...), CNP (...), sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

2. În baza art. 396 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, cu referire la art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal, a condamnat pe inculpata (I) (cu datele de identificare de mai sus), la o pedeapsă principală de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 91 alin. 1 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii de 2 ani, sub supraveghere și potrivit art. 92 Cod penal, a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, care începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În baza art. 93 alin. 1 Cod penal, a obligat pe inculpata (I) ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune (...), la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 2 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, a impus inculpatei să execute următoarea obligație:

a) să frecventeze un program de reintegrare socială, derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata (I) va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei (...) sau a Primăriei (...), pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 94 alin. 2 Cod penal, supravegherea executării măsurilor și obligațiilor stabilite în sarcina inculpatei (I) se va face de Serviciul de Probațiune (...), care va sesiza instanța de judecată în cazurile prevăzute de art. 94 alin. 4 din Codul penal.

În baza art. 91 alin. 4 Cod penal, a atras atenția inculpatei (I) asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal, referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 67 alin. 1 rap. la art. 66 alin. 1, lit. a), b) Cod penal, a interzis inculpatei (I), dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității, pe o durată de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, ce urmează a fi executată de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, potrivit dispozițiilor art. 68 alin. 1 lit. b) Cod penal.

Conform art. 65 alin. 1 și 3 Cod penal, a interzis inculpatei (I) dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, cu titlu de pedeapsă accesorie.

A suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de supraveghere.

În baza art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, cu referire la art. 1357 și urm. din Codul civil, a admis acțiunile civile formulate de persoanele vătămate (...), cetățean austriac, posesor al actului de identitate CI (...), CNP (...) și SC (PC) SRL, societate în insolvență (lichidator judiciar (Lj) SPRL (...), cu sediul în (...), CUI (...), și în consecință a obligat inculpata (I) la plata sumei de 1.358.373,1 lei, la care se va adăuga dobânda legală calculată până la plata efectivă, reprezentând daune materiale în favoarea părților civile.

Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat  inculpata (I), la plata sumei de 3000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, aferente fazei de urmărire penală și judecății în primă instanță.

Domenii speta

Spete similare