Pretenţii

Sentinţă civilă 20 din 10.09.2015


ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SĂVENI

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN  21 ianuarie  2015

INSTANŢA CONSTITUITĂ DIN:

PREŞEDINTE – xxxxxxxxx 

GREFIER  - xxxxxxxxx

SENTINŢA CIVILĂ Nr.

La ordine pronunţarea asupra acţiunii civile având ca obiect pretenţii,  formulată de reclamantul xxxxxxxx, în contradictoriu cu pârâta  xxxxxxxxx

Procedură fără citarea părţilor.

Dezbaterile asupra fondului s-au desfăşurat în şedinţa publică din data de 07.01.2015, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentinţă, când instanţa având nevoie de timp mai îndelungat pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 21.01.2015.

INSTANŢA,

Deliberând asupra prezentei cauze civile reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată în data de 05.08.2014 sub nr. 1494/297/2014 pe rolul Judecătoriei Săveni, reclamantul xxxxxxxx a chemat în judecată pe pârâta xxxxxxxxxxxx solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să o oblige pe pârâtă să plătească suma de 619,95 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat de pârâtă prin tăierea unor arbori aflaţi pe proprietatea reclamantului, precum şi suma de 4000 lei reprezentând prejudiciul cauzat de pârâtă reclamantului prin folosirea fără drept a unor suprafeţe de teren aparţinând reclamantului.  Reclamantul a mai solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 20.08.2014 reclamantul xxxxxxxxx a formulat cerere de ajutor public judiciar, solicitând scutirea de la plata taxei judiciare de timbru având în vedere faptul că nu realizează nici un venit şi nici nu are membrii de familie care să realizeze vreun venit. Prin încheierea din data de 21.08.2014 instanţa a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamantul xxxxxxxx şi a dispus scutirea reclamantului de la plata taxei judiciare de timbru în sumă de 40,37 lei pentru primul capăt de cerere şi în sumă de 280 lei pentru cel de-al doilea capăt de cerere.

În motivare, reclamantul a arătat că pârâta, fără a avea nici un drept,  a dispus tăierea unor copaci aflaţi pe proprietatea sa, creându-i astfel un prejudiciu în cuantum de 619,65 lei. Totodată, reclamantul a susţinut faptul că pârâta împreună cu soţul ei se fac vinovaţi pentru tulburare de posesie şi obţinerea de foloase necuvenite de pe o suprafaţă de  10.000 mp –proprietatea reclamantului - care este exploatată din anul 2008 fără drept de pârâtă, creându-i reclamantului un prejudiciu de aproximativ 4000 lei.

Reclamantul a solicitat  încuviinţarea probei cu înscrisuri, anexând cererii de chemare în judecată copii după contract de vânzare – cumpărare a terenului pe care reclamantul susţine că pârâta l-a folosit fără drept, copie după ordonanţa  de respingere a plângerii emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoşani, alte înscrisuri.

În dovedirea cererii, reclamantul a mai solicitat proba cu martorii xxxxxxxxxx şi xxxxxxxx.

 În drept reclamantul a invocat dispoziţiile art. 1357 alin. 1 şi  691 alin. 1 din C. civil.Legal citată, pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului în ceea ce priveşte primul capăt al cererii de chemare în judecată întrucât respectivii copaci nu aparţin reclamantului  ci se aflau pe domeniul public al Primăriei Adăşeni. În susţinerea excepţiei, pârâta a depus la dosar o adresă emisă de Primăria comunei Adăşeni din care rezultă că copacii se aflau pe domeniul public şi nu pe proprietatea reclamantului.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea capăt al cererii de chemare în judecată pârâta a solicitat respingerea ca fiind nefondat întrucât terenul folosit de pârâtă şi despre reclamantul pretinde că este proprietar, se afla în realitate în proprietatea devălmaşă a reclamantului cu (fosta) soţie, iar aceasta din urmă i-a încredinţat spre folosinţă respectiva suprafaţă de teren. Pârâta a mai arătat în întâmpinare faptul că din momentul în care a început să folosească terenul a avut grijă de aceasta (plivit, curăţat copacii, vopsit gardul) dar şi de casa care este situată pe acesta şi  totodată a plătit impozitele pentru imobilele menţionate.

Pârâta a solicitat, prin întâmpinare,  încuviinţarea probei cu înscrisuri, depunând la dosar copii după contract de vânzare – cumpărare  nr. xxx/09.02.2005 de BNP xxxxxxxxxx, certificat de moştenitor eliberat după decesul xxxxxxxxxx, copie după certificat de deces xxxxxxxx şi adresa Primăriei Adăşeni, judeţul Botoşani.

În dovedirea cererii, pârâta a mai solicitat admiterea probei cu martorii xxxxxxxxxxxxxxx

La termenul din data de 19.11.2014, instanţa, după punerea în discuţia părţilor a mijloacelor de probă, a  încuviinţat şi a  administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de reclamant şi pârâtă şi totodată a încuviinţat proba cu martorii propuşi de reclamant şi pârâtă. La acelaşi termen instanţa a dispus unirea cu fondul a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului invocată de pârâtă prin întâmpinare întrucât instanţa a apreciat că probatoriul ce urma a fi administrat în cauză era util şi concludent atât soluţionării excepţiei cât şi fondului cauzei.

Totodată, la termenul din 19.11.2014, instanţa, din oficiu, în temeiul art. 22 Cod Procedură Civilă raportat la art. 255 şi 258 Cod Procedură Civilă a dispus emiterea unei adrese către Parchetul de pe lângă Judecătoriei Săveni pentru a înainta dosarul de urmărire penală nr. xxxxxx5/P/2013, în care a fost soluţionată plângerea reclamantului privind tăierea  de  către pârâtă a copacilor despre care reclamantul susţine că se aflau pe proprietatea sa.

La termenul din 07.01.2014 instanţa a administrat proba cu martori propuşi de către părţi.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanta va delibera cu prioritate asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active - în temeiul art. 248 C. procedură civilă - a cărei soluţionare este necesară pentru stabilirea cadrului procesual activ al prezentei cauze:

Instanţa apreciază că excepţia este neîntemeiată deoarece din probele existente la dosar - în special declaraţiile martorilor xxxxxxxxşi xxxxxxxxx, dar şi declaraţiile făcute în faţa instanţei de pârâtă (cea a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamantului) – rezultă că arborii care au fost tăiaţi din dispoziţia pârâtei se aflau pe terenul a cărui folosinţă face obiectul prezentului dosar şi nu pe domeniul public aşa cum rezultă din adresa emisă de Primăria comunei Adăşeni (f.32).

Chiar dacă adresa menţionată are valoarea probantă a unui înscris autentic, instanţa apreciază că toate celelalte alte probe administrate conduc la concluzia că arborii respectivi (6 salcâmi aşa cum rezultă şi din declaraţia martorului xxxxxxxxx dar şi din ordonanţa de renunţare la urmărire penală din data de 28.05.2014 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni) se aflau la marginea proprietăţii soţiilor xxxxxxxxx, însă în perimetrul suprafeţei de teren a cărei  folosinţă formează obiectul prezentei cauze.

În consecinţă, întrucât instanţa apreciază că cei 6 salcâmi se aflau pe proprietatea reclamantului şi a soţiei acestuia şi nu pe domeniul public (aspect recunoscut de însăşi pârâtă în faţa instanţei) existând astfel prezumţia că reclamantul era îndrituit să exercite prerogativele pe care i le conferă legea civilă în ceea ce priveşte copacii aflaţi pe proprietatea sa, instanţa va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului în ceea ce priveşte primul capăt al cererii de chemare în judecată invocată de pârâtă prin întâmpinare ca fiind neîntemeiată.

În continuare, analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi legislaţia incidentă, instanţa constată următoarele:

Prin contractul de vânzare – cumpărare  nr. 24 din 09.02.2005 autentificat de BNP xxxxxxxxxxxx  din Botoşani (f.34), xxxxxxxxxxxxn din satul Adăşeni, comuna Avrămeni, judeţul Botoşani (tatăl soţiei reclamantului) i-a vândut lui xxxxxxxxx, căsătorită la acea dată cu reclamantul xxxxxxxxxxx, cotele indivize de 5/8 dintr-o casa situată în satul Adăşeni, comuna Avrămeni, judeţul Botoşani şi dintr-un grajd, precum şi suprafaţa de 5032 mp teren aferent construcţiilor menţionate mai sus şi o alta suprafaţă de 4968 mp de teren arabil situat în extravilanul satul Adăşeni, comuna Avrămeni, judeţul Botoşani.

Totodată, instanţa reţine faptul că xxxxxxxx -soţia reclamantului- a moştenit la data de 11.08.2004 o cotă de 3/8 din aceeaşi casa situată în satul Adăşeni, comuna Avrămeni, judeţul Botoşani şi din grajdul existent lângă casa menţionată ca urmare a decesului mamei sale xxxxxxx, conform certificatului de moştenitor nr.14 eliberat la data de 03.02.2005 de BNP  xxxxxxxxx din Săveni (f.33). Instanţa reţine că în masa succesorală lăsată de defuncta xxxxxxxx nu au fost incluse suprafeţele de 5032 mp teren aferent construcţiilor menţionate mai sus şi de 4968 mp de teren arabil situat în extravilanul satul Adăşeni, comuna Avrămeni, judeţul Botoşani.

Astfel, instanţa, având în vedere prevederile art. 30 şi 31 alin. 1 lit. b din Codul Familiei, text normativ în vigoare la data la care soţia reclamantului a moştenit cota de 3/8 din imobilele menţionate, precum şi de la data cumpărării cotelor de 5/8 de la tatăl său pentru aceleaşi imobile şi a celor două suprafeţe de teren, modalităţile dreptului  de proprietate ale lui xxxxx -  soţia reclamantului - sunt diferite în sensul că cota de 3/8 din imobilele menţionate reprezintă bunuri proprii ale acesteia, în schimb  restul cotelor din aceleaşi imobile precum şi dreptul de proprietate asupra terenurilor sunt în proprietatea devălmaşă a reclamantului şi a soţiei sale xxxxxxxxxxxx.

Din probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile martorilor xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx rezultă că din anul 2008 soţia reclamantului a plecat în Italia. Toţi martorii au susţinut faptul că din momentul în care soţia reclamantului a plecat în Italia casa şi terenul din jurul acesteia au fost folosite de pârâtă, care s-a ocupat de întreţinerea şi consolidarea acestor imobile.

Faptul că a existat un acord al  soţiei reclamantului pentru ca pârâta să administreze imobilele menţionate rezultă din declaraţia martorului xxxxxxxxxxxxx care a arătat – atât în faţa instanţei, cât şi cadrul dosarului de urmărire penală nr. 1565/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni – că în toamna anului 2013 a fost solicitat de pârâtă să taie un număr de 6 salcâmi de pe terenul care a aparţinut familiei xxxxxxxxxx context în care martorul a întrebat-o pe pârâtă a cui sunt salcâmii şi dacă are dreptul să îi taie. În prezenţa martorului pârâta a sunat-o pe soţia reclamantului – aflată în Italia -  care şi-a manifestat acordul de a taie respectivii arbori.

Aceasta declaraţie a martorului xxxxxxxxxtru se coroborează cu declaraţia martorului xxxxxxxxx – propus de reclamant – care a precizat că în anul 2008 în casa a cărei folosinţă face obiectul prezentului dosar a stat un copil al său având acordul soţiei reclamantului.

Astfel din coroborarea celor două probe rezultă că soţia reclamantului (procesul de divorţ  dintre reclamant şi xxxxxxxxx fiind început de-abia în anul 2012) a fost aceea care şi-a manifestat acordul (în calitate de proprietar exclusiv pentru cota de 3/8 din imobilele menţionate şi de coproprietar pentru cota de 5/8) cu privire la persoana care să  administreze casa si terenul, şi tot ea şi-a manifestat acordul cu privire la tăierea salcâmilor de proprietatea sa şi a soţului ei.

Raportat la aceste aspecte instanţa apreciază că în prezenta cauză sunt incidente prevederile art. 35 din Codul Familiei  - în vigoare până la 1.10.2011 – referitoare la mandatul tacit dintre soţi – articol care prevede că: „Soţii administrează şi folosesc împreună bunurile comune şi dispun tot astfel de ele.

Oricare dintre soţi, exercitând singur aceste drepturi este socotit că are şi consimţământul celuilalt soţ. Cu toate acestea, nici unul dintre soţi nu poate înstrăina şi nici nu poate greva un teren sau o construcţie ce face parte din bunurile comune, dacă nu are consimţământul expres al celuilalt soţ.”

Intrarea în vigoare a  Noului Cod Civil  la 01.10.2011 face ca în cauză de faţă să fie incident şi art. 345 din Noul Cod Civil care la aliniatul 2 stipulează că: „ fiecare dintre soţi poate încheia singur acte de conservare, acte de administrare cu privire la bunurile comune, precum şi acte de dobândire a bunurilor comune”.

Astfel, raportat la declaraţiile martorilor din această cauză rezultă că soţia reclamantului a făcut atât acte de conservare cât şi de  administrare cu privire la casa şi terenul aflate parţial în proprietate exclusivă, parţial în coproprietate cu reclamantul. Printre aceste acte de administrare ale soţiei reclamantului a fost şi acordul că pârâta (mătuşa soţiei reclamantului) să administreze atât casa şi terenul din momentul plecării sale în Italia, aspect confirmat de faptul că pârâta a fost cea a plătit impozitele aferente acestor imobile (filele 35-38), dar şi de faptul că aceasta a avut grijă atât de teren cât şi de casa, făcând anumite reparaţii pe cheltuiala sa, aşa cum rezultă din declaraţia martorilor xxxxxxxx şi xxxxxxxxxxxxxx.

În consecinţă, pentru motivele arătate mai sus, instanţa va respinge acţiunea formulată de reclamant ca fiind neîntemeiată

Raportat la soluţia stabilită de instanţă în cadrul prezentei cauze şi având în vedere şi prevederile art. 19 alin 1 din OUG nr. 51/2008, raportat la faptul ca instanţa a admis cererea de cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamant, va dispune ca suma de 328,37 lei reprezentând ajutor public judiciar acordat reclamantului  să rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului invocată de pârâta în ceea ce priveşte primul capăt al cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul xxxxxx în contradictoriu cu pârâta xxxxxxx, ambii cu domiciliul în satul şi comuna Adăşeni, judeţul Botoşani.

În temeiul art. 19 alin 1 din OUG nr. 51/2008 suma de 328,37 lei reprezentând ajutor public judiciar acordat reclamantului rămâne în sarcina statului.

Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare la instanţa ierarhic superioară –Tribunalul Botoşani. Cererea se va depune la Judecătoria Săveni.

Pronunţată în şedinţa publică din 21.01.2015.