Obligarea provizorie la tratament medical

Prin d.p. nr. 101/22.04.2015, Tribunalul Galaţi a respins, ca fiind nefondată, contestaţia formulată de suspecta  BML  împotriva încheierii de şedinţă din 15.04.2015 pronunţată de  Judecătoria Galaţi în dosarul nr. ….

 Examinând actele şi lucrările dosarului, s-au constatat următoarele:

Prin încheierea pronunţată în Camera de consiliu din 15.04.2015, Judecătoria Galaţi a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi.

În baza art. 246 alin. 8 C. proc. pen., s-a dispus obligarea provizorie la tratament medical a suspectei BML.

În baza art. 245 alin. 1 C. proc. pen., a fost obligată suspecta să urmeze în mod regulat tratamentul medical prescris de un medic de specialitate, până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.

I s-a atras atenţia suspectei asupra dispoziţiilor art. 246 alin. 12 C. proc. pen.

Împotriva încheierii mai sus menţionate, în termen legal, a formulat contestaţie suspecta BML. În motivarea contestaţiei, s-a arătat că nu se justifica luarea măsurii obligării provizorii la tratament medical a suspectei, raportat la natura infracţiunii pentru care se efectuează cercetări în prezenta cauză şi la persoana suspectei. Astfel, se susţine faptul că punerea în mişcare a acţiunii penale pentru infracţiunea de distrugere din culpă se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, dar în cauza de faţă nu există nicio plângere prealabilă

În ceea ce priveşte persoana suspectei, se arată că aceasta este de profesie cadru didactic, absolventă de studii  superioare care nu a deranjat pe nimeni, şi nu reprezintă un pericol  pentru societate, iar până la acest moment acesteia nu i s-a aplicat nicio amendă  La examenul psihologic care la a fost supusă suspecta, s-au constatat următoarele: „intelect normal,  bun, organizarea vieţii cu mare tensiune agresivă”, întrucât este o persoană singură, înconjurată de multe persoane, „raţionalizarea concomitentă a posibilelor reacţii explozive”, suspecta chiar raţionalizează tot ceea ce face, „este suspicioasă”. La investigaţia socială realizată s-a precizat faptul că suspecta este proprietara unui imobil recent renovat, îngrijit, aspectuos, că locuieşte singură, are program zilnic. Cu ocazia examenului psihiatric s-a constatat faptul că are o ţinută vestimentară curată.

S-a mai arătat, în susţinerea contestaţiei că suspecta este o persoană conştientă de afecţiunile de care suferă şi gravitatea acestora, se îngrijește de starea de sănătate prin administrarea zilnică a tratamentului şi nu se impune să fie obligată la tratament medical, întrucât următorul pas ar fi internarea medicală.

De asemenea, s-a susţinut că hotărârea primei instanţe nu este motivată sub aspectul îndeplinirii celor două condiţii 109 alin. 1 C. pen..

Contestaţia formulată de suspectă este nefondată.

În mod legal şi temeinic, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria Galaţi a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege – art. 245 alin. 1 C. proc. Pen- pentru a se dispune obligarea provizorie la tratament medical a suspectei BML.

Potrivit art. 109 alin. 1 C. pen., pentru ca făptuitorul să fie obligat la tratament medical, este necesar ca el să prezinte, din cauza bolii, o stare de pericol, iar acest pericol să aibă caracter social (să provoace temerea că acesta ar putea să mai săvârşească alte fapte prevăzute de legea penală). Pentru stabilirea stării de pericol, este necesar să se ţină seama de legătura dintre boală şi fapta săvârşită, precum şi de consecinţele la care ar conduce agravarea progresivă a condiţiei psihofizice a făptuitorului în absenţa unui tratament adecvat, justificând temerea că sub acţiunea unor condiţii similare, făptuitorul ar mai săvârşi fapte prevăzute de legea penală.

În cauza de faţă, din datele şi probele existente au rezultat indicii rezonabile că la data de 15.08.2014, în jurul orei 10.00, suspecta BML a părăsit domiciliul, lăsând nesupravegheată o lumânare aprinsă, aflată între cărţi, pe un raft al unui dulap din camera sa, care a favorizat declanşarea incendiului, punând-o în pericol pe martora BM care locuia temporar la ea de aproximativ o lună, pe care a lăsat-o dormind într-o cameră alăturată, şi încuiată, aceasta fiind salvată numai prin intervenţia promptă a pompierilor.

Prin urmare, sunt indicii rezonabile privind comiterea, de către suspectă, a unei fapte prevăzute de legea penală. De altfel, audiată fiind, aceasta a recunoscut că a plecat de la domiciliu, lăsând-o dormind şi încuiată în casă pe martora BM; de asemenea a  lăsat nesupravegheată o lumânare aprinsă, aflată între cărţi, pe un raft al unui dulap din camera sa, şi o altă lumânare, aprinsă, pe o masă în mijlocul camerei. A admis că incendiul a fost provocat din neglijenţa sa.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică efectuat  în cauză,  suspecta suferă de tulburare delirantă. La data comiterii faptei discernământul şi reprezentarea asupra faptei comise şi a urmărilor acesteia au fost diminuate. Comisia recomandă aplicarea măsurii obligării la tratament medical conform art. 109 C.penal.

Având în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, considerăm, în acord cu judecătorul de la prima instanţă, că suspecta prezintă, din cauza bolii, o stare de pericol, existând legătura între boala de care suferă aceasta şi fapta săvârşită.

Luarea în mod provizoriu a măsurii obligării la tratament medical faţă de suspecta BML este necesară pentru înlăturarea stării de pericol creată ca urmare a lăsării de către aceasta a unei lumânări aprinse nesupravegheate, între cărţile unui raft al dulapului din camera sa, care a favorizat declanşarea incendiului, punând-o astfel în pericol pe martora BM.  Avem în vedere şi consecinţele la care ar conduce agravarea progresivă a condiţiei psihofizice a suspectei, în absenţa unui tratament adecvat, justificând temerea că aceasta ar mai putea săvârşi fapte prevăzute de legea penală; în acest sens, judecătorul observă susţinerile suspectei, potrivit cărora a mai avut un accident de acest fel, tot de la o candelă nesupravegheată, în anul 2013, împrejurare în care a reuşit singură să stingă focul.

Critica suspectei, în sensul că în cauză nu există plângere prealabilă, nu poate fi primită. Astfel, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată ,pe de o parte, că în cazul infracţiunii de distrugere din culpă prev. de art. 255 alin.1 C.penal, acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu (iar nu la plângere prealabilă), iar pe de altă parte, pentru a se dispune în mod provizoriu o măsură de siguranţă cu caracter medical, nu este necesar să fie pusă în mişcare acţiunea penală.

Domenii speta

Spete similare