Admiterea contestaţiei şi a cererii de liberare condiţionată

Pe rol fiind soluţionarea contestaţiei formulată de condamnatul T.L.F. împotriva sentinţei penale nr. 907 din 15.04.2015 pronunţată de Judecătoria T. în dosarul nr. 4269/318/2015.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns contestatorul T.L.F., asistat de avocat P.M., apărător desemnat din oficiu.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează că s-a depus la dosar din partea contestatorului un memoriu, a fost ascultat contestatorul condamnat, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosar, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, constatându-se contestaţia în stare de judecată, s-a acordat cuvântul pentru dezbateri:

Avocat P.M., pentru contestatorul condamnat, a solicitat admiterea contestaţiei, desfiinţarea sentinţei contestate şi pe fond admiterea cererii de liberare condiţionată, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, pentru motivele expuse pe larg în memoriul depus la dosar. În subsidiar, a solicitat reducerea termenului de amânare stabilit.

A arătat că s-a comis o eroare, instanţa de fond în mod greşit reţinând în considerentele sentinţei de respingere a cererii de liberare condiţionată că prin sentinţa penală nr. 296/10.02.2015 a Judecătoriei T., definitivă prin necontestare, a fost respinsă o altă cerere de liberare condiţionată a petentului şi s-a fixat termen de reînnoire a acesteia la data de 16.09.2015, fixând acelaşi termen de reînnoire a cererii. A apreciat că s-a făcut o confuzie, întrucât prin sentinţa penală nr. 262 din 04.02.2015 instanţa a redus termenul de amânare stabilit la data de 08.04.2015, dată la care a fost din nou amânat de comisie pentru data de 16.09.2015, faţă de „natura şi gravitatea infracţiunii”, condiţii care nu sunt prevăzute de lege.

A mai învederat că pe parcursul detenţiei contestatorul a avut o conduită exemplară, a fost recompensat de 18 ori, a participat la muncă şi activităţi educaţionale şi a dat dovezi temeinice de îndreptare, motive faţă de care a solicitat admiterea contestaţiei şi pe fond admiterea cererii de liberare condiţionată, iar, în subsidiar, reducerea termenului de amânare stabilit.

Reprezentanta parchetului, faţă de actele aflate la dosarul cauzei, a apreciat că sentinţa instanţei de fond este legală, solicitând respingerea contestaţiei formulate de condamnatul T.L.F. ca nefondată.

Contestatorul condamnat T.L.F., având cuvântul, a solicitat admiterea contestaţiei şi liberarea sa condiţionată, arătând că a avut o conduită exemplară pe parcursul detenţiei, fiind recompensat de 4 ori şi în perioada de amânare şi că a participat la programe de educaţie şcolară pentru prevenirea infracţionalităţii.

TRIBUNALUL

Asupra contestaţiei de faţă;

Prin sentinţa penală nr. 907 din 15.04.2015 pronunţată de Judecătoria T. în dosarul nr. 4269/318/2015, s-a respins cererea de liberare condiţionată formulată de petentul condamnat T.L.F., în prezent deţinut în Penitenciarul T. şi s-a stabilit termen de reînnoire a cererii sau propunerii la data de 16.09.2015.

În temeiul art. 275 alin. 3 C.pr.pen., a fost obligat petentul condamnat la plata către stat a sumei de 120 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această sentinţă penală, instanţa de fond a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. sub nr. 4269/318/2015, petentul condamnat T.L. deţinut în Penitenciarul T., a solicitat instanţei liberarea sa condiţionată din executarea pedepsei de 6 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de lovire şi alte violenţe.

În motivarea cererii, petentul condamnat a arătat că îndeplineşte condiţiile pentru a fi liberat condiţionat.

Din oficiu, Penitenciarul T. a comunicat procesul verbal nr. H2/23797 din data de 08.04.2015 şi caracterizarea petentului condamnat, arătându-se că petentul condamnat execută o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri şi alte violenţe

În conformitate cu disp. art. 59 C.pen. de la 1969 (dispoziţii penale mai favorabile raportat la disp. art. 100 şi urm. NCP), poate fi liberat condiţionat condamnatul care a executat fracţiunea de pedeapsa prevăzută în mod obligatoriu de lege, este disciplinat, stăruitor in munca şi dă dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama si de antecedentele sale penale.

Potrivit dispoziţiilor art. 587 alin. 2 C.pr.pen., „când instanţa constată că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea liberării condiţionate, prin hotărârea de respingere fixează termenul după expirarea căruia propunerea sau cererea va putea fi reînnoită…”

Examinând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanţa de fond a constatat că prin sentinţa penală nr. 296/10.02.2015 a Judecătoriei T., definitivă prin necontestare, a fost respinsă cererea de liberare condiţionată a petentului şi s-a fixat termen de reînnoire a acesteia la data de 16.09.2015.

În consecinţă, având în vedere textul de lege anterior menţionat, instanţa a respins cererea de liberare condiţionată formulată de către petent şi a stabilit termen de reînnoire a acesteia după data de 16.09.2015, reţinând că acest termen a fost stabilit anterior prin sentinţa penală nr. 296/10.02.2015 a Judecătoriei T..

Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie condamnatul T.L.F., în motivele expuse în memoriul depus la dosar arătând că îndeplineşte condiţiile pentru a fi liberat condiţionat, nu are abateri disciplinare, a participat la muncă şi la activităţi educaţionale, sociale şi psihologice, a fost recompensat de 18 ori, însă a fost amânat de două ori, cu ignorarea caracterizării aceleiaşi comisii de liberare condiţionată, iar instanţa de fond în mod greşit a reţinut în considerentele sentinţei de respingere a cererii de liberare condiţionată că prin sentinţa penală nr. 296/10.02.2015 a Judecătoriei T., definitivă prin necontestare, a fost respinsă o altă cerere de liberare condiţionată a petentului şi s-a fixat termen de reînnoire a acesteia la data de 16.09.2015, fixând acelaşi termen de reînnoire a cererii. A apreciat că s-a făcut o confuzie, întrucât prin sentinţa penală nr. 262 din 04.02.2015 (anterioară sentinţei nr. 296/2015), instanţa a redus termenul de amânare stabilit la data de 08.04.2015, dată la care a fost din nou amânat de comisie pentru data de 16.09.2015, faţă de „natura şi gravitatea infracţiunii”, condiţii care nu sunt prevăzute de lege.

A mai învederat că în perioada de amânare a avut în continuare a conduită exemplară, fiind recompensat de 4 ori şi că a participat la programe de educaţie şcolară pentru prevenirea infracţionalităţii.

Examinând contestaţia promovată, din prisma dispoziţiilor art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a C.pr.pen., tribunalul constată că este fondată, din considerentele ce succed:

Astfel, se constată că în mod nejustificat prima instanţă a respins prin sentinţa penală nr. 907 din 15.04.2015 cererea de liberare condiţionată formulată de condamnat pe considerentul că este anterioară termenului de rediscutare a situaţiei condamnatului stabilit la data 16.09.2015 prin sentinţa penală nr. 296 din 10.02.2015 a Judecătoriei T., rămasă definitivă prin necontestare.

Cu privire la termenul fixat pentru rediscutarea situaţiei condamnatului, trebuie arătat că prima instanţă a constatat anterior, prin sentinţa penală nr. 262 din 04.02.2015, că cel stabilit de comisie este uşor excesiv în raport de datele transmise de penitenciar şi cu faptul că anterior acestei condamnări petentul nu a fost cunoscut cu antecedente penale, reducându-l de la data de 16.09.2015 la data de 08.04.2015.

Ulterior, prin sentinţa penală nr. 296 din 10.02.2015 pronunţată de Judecătoria T. în dosarul nr. 924/318/2015, a fost respinsă cererea de liberare condiţionată formulată de condamnatul T.L.F., stabilindu-se termen de reînnoire a cererii sau propunerii la data de 16.09.2015.

În consecinţă, se constată că în mod greşit prima instanţă s-a raportat la termenul stabilit prin sentinţa penală nr. 296 din 10.02.2015, care este ulterioară sentinţei penale nr. 262 din 04.02.2015, prin care s-a stabilit termen de reînnoire a cererii sau propunerii la data de 08.04.2015.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa de control judiciar reţine că potrivit procesului verbal nr. H2/23797 din data de 08.04.2015 emis de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate în ceea ce priveşte acordarea liberării condiţionate din cadrul Penitenciarului T., contestatorul execută o pedeapsă de 6 ani închisoare în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 499/2014 emis de Judecătoria T.C., executarea pedepsei a început la data de 18.07.2011, urmând să expire la 17.07.2017. Conform aceluiaşi proces verbal, pedeapsa transformată în zile este egală cu 2192 zile, iar pentru a putea deveni propozabil în vederea liberării condiţionate condamnatul trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 1461 zile, fracţie îndeplinită la data analizării cererii, acesta executând de la data de 18.07.2011 până la 08.04.2015 un număr de 1361 zile şi i se consideră executate 179 zile ca urmare a muncii prestate, având în total 1540 zile câştigate şi executate.

Instanţa de control judiciar reţine că potrivit dispoziţiilor art. 59 C.pen. din 1969 după ce a executat cel puţin 2/3 din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau cel puţin 3/4 în cazul închisorii mai mari de 10 ani…condamnatul care este stăruitor în muncă şi dă dovezi temeinice de îndreptare, ţinându-se seama şi de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei.

Condiţiile prevăzute de art. 59 Cod penal trebuie îndeplinite cumulativ, astfel că executarea fracţiei de către petentul condamnat nu este suficientă, fiind necesar ca acesta să fie stăruitor în muncă, să dea dovezi temeinice de îndreptare, toate analizate şi prin prisma antecedentelor sale penale.

Procedând la analiza condiţiilor obligatorii pentru liberarea condiţionată tribunalul reţine că un aspect important la analiza oportunităţii liberării condiţionate prin prisma criteriilor legale îl constituie potenţialul criminogen al persoanei private de libertate, respectiv existenţa antecedentelor penale. Or petentul contestator nu este cunoscut cu antecedente penale, aşa cum rezultă din raportul comisiei.

De asemenea, mai reţine tribunalul că petentul contestator a avut un comportament concordant normelor instituţiei penitenciare pe parcursul detenţiei, fiind recompensat de 17 ori, nu a avut abateri disciplinare, a participat la activităţi lucrative obţinând un câştig de 179 zile ca urmare a muncii prestate, şi-a îndeplinit recomandările din Planul individualizat de evaluare şi intervenţie educativă şi terapeutică, participând la activităţi educaţionale şi de asistenţă psihologică şi a menţinut legătura cu familia de suport.

De menţionat că petentul a fost analizat şi evaluat la data de 21.01.2015 şi s-a amânat rediscutarea situaţiei sale la data de 08.04.2015 întrucât, ţinând cont de natura şi modalitatea săvârşirii infracţiunii, s-a apreciat că perioada executată este insuficientă pentru resocializarea sa.

Între timp, până la judecarea prezentei contestaţii persoana condamnată a fost discutată din nou în comisie la data de 08.04.2015, fiindu-i stabilit ca termen de rediscutare a situaţiei data de 16.09.2015 considerându-se, pe acelaşi temei, că în raport de „natura şi de modalitatea de săvârşire a infracţiunii” perioada executată nu este suficientă pentru resocializarea sa.

Verificând procesul verbal întocmit de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate în ceea ce priveşte acordarea liberării condiţionate cu ocazia rediscutării situaţiei condamnatului la data de 08.04.2015 şi caracterizarea eliberată de Penitenciarul T. la aceeaşi dată, tribunalul reţine că petentul a continuat să aibă o conduită concordantă normelor instituţiei penitenciare şi în perioada 21.01.2015-08.04.2015, fiind recompensat de cel puţin două ori, aşa încât nu existau motive întemeiate să se amâne din nou rediscutarea situaţiei condamnatului la data de 16.09.2015.

Menţiunea iniţială a comisiei din procesul verbal întocmit la data de 21.01.2015, respectiv că „în raport cu natura şi modalitatea săvârşirii infracţiunii” perioada executată este insuficientă pentru resocializarea condamnatului, reiterată şi la data de 08.04.2015, este neconcludentă pentru neacordarea liberării condiţionate, judecătorul de control judiciar formându-şi convingerea că reeducarea condamnatului se realizează şi fără executarea restului de pedeapsă în penitenciar.

Astfel, în raport de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, tribunalul apreciază că prin executarea fracţiei obligatorii de pedeapsă, având un total de 1540 zile câştigate şi executate (la data analizei de către comisie), contestatorul condamnat T.L.F. a dobândit vocaţie la acordarea beneficiului liberării condiţionate, urmând ca instanţa să aprecieze dacă în funcţie de celelalte criterii stabilite de lege este oportună acordarea liberării condiţionate.

Potrivit caracterizării ataşate la dosar, contestatorul condamnat a participat în mod constant la activităţile de educaţie şi asistenţă psihosocială, fiind recompensat de 17 ori, fără ca pe întreaga perioadă de detenţie să fi fost sancţionat disciplinar. A participat la activităţi lucrative, pentru care s-au considerat 179 zile executate din durata pedepsei.

Toate aceste aspecte formează instanţei opinia că pe parcursul detenţiei comportamentul contestatorului condamnat a fost unul foarte bun, aşa cum şi unitatea de penitenciar a apreciat în caracterizarea înaintată la dosar.

Pe de altă parte, natura şi modalitatea săvârşirii infracţiunii nu sunt condiţionalităţi prevăzute de legea penală în vederea liberării condiţionate, aşa cum reţine Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate în ceea ce priveşte acordarea liberării condiţionate din cadrul Penitenciarului T.. Aceste aspecte exced analizei postjudicium, atât în ceea ce priveşte comisia, cât şi instanţa de judecată. Este îndeobşte cunoscut, la nivel doctrinar, cât şi jurisprudenţial, că natura şi gravitatea faptei pentru care a fost condamnat solicitantul beneficiului liberării condiţionate, nu sunt prevăzute printre cerinţele prevăzute de lege pentru a dispune liberarea condiţionată, pentru simplul motiv că acestea au fost avute în vedere de instanţa de judecată cu ocazia individualizării judiciare a pedepsei, atât la soluţionarea în fond a cauzei, cât şi în căile de atac.

În concluzie, tribunalul apreciază, faţă de cele arătate anterior, că există premisele că timpul executat a fost suficient pentru reeducarea condamnatului şi că acesta, prin participarea activă la programele desfăşurate în vederea pregătirii graduale pentru liberare, şi-a format şi consolidat o atitudine corectă faţă de valorile sociale, ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială, scopul preventiv şi educativ al pedepsei fiind atins, iar funcţiile de exemplaritate ale pedepsei au fost îndeplinite, astfel încât în viitor să se încadreze într-o viaţă normală, părăsind câmpul infracţional.

Faţă de cele ce preced, văzând şi dispoziţiile art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a C.pr.pen., va admite contestaţia, va desfiinţa sentinţa penală nr. 907 din 15.04.2015 a Judecătoriei T. şi, rejudecând, va admite cererea de liberare condiţionată şi va dispune liberarea condiţionată a condamnatului T.L.F., aflat în executarea pedepsei de 6 ani închisoare, conform mandatului de executare a pedepsei cu închisoarea nr. 4991/2014 emis de Judecătoria T.C. în baza sentinţei penale nr. 335/2014.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. 3 C.pr.pen., privind cheltuielile judiciare statului,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite contestaţia formulată de petentul T.L.F. împotriva sentinţei penale nr. 907 din 15.04.2015 pronunţată de Judecătoria T. în dosarul nr. 4269/318/2015.

Desfiinţează sentinţa penală şi, judecând:

Admite cererea de liberare condiţionată şi dispune liberarea condiţionată a condamnatului T.L.F., aflat în executarea pedepsei de 6 ani închisoare, conform mandatului de executare a pedepsei cu închisoarea nr. 499/2014 emis de Judecătoria T.C. în baza sentinţei penale nr. 335/2014.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, din care suma de 100 lei onorariu avocat oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Gorj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 19.05.2015.

Domenii speta

Spete similare