Statutul funcţionarilor publici

Statutul funcţionarilor publici . Cerere în anulare dispoziţie emisă de Comisia de Disciplină, având ca obiect aplicarea de sancţiuni disciplinare . Condiţii obligatorii de procedură . Verificarea modului de îndeplinire al atribuţiilor care au generat abaterea disciplinară .

HG 1210/2003 ; HG 1344/2007 ; art. 48 din Legea 188/1999 republicată

În verificarea legalităţii procedurii desfăşurate în faţa Comisiei de Disciplină, precum şi a legalităţii actului administrativ de sancţionare, raportul Comisiei de Disciplină constituie o anexă obligatorie, sub sancţiunea nulităţii, a actului administrativ de sancţionare şi totodată garanţia îndeplinirii efective a atribuţiilor de verificare a modului de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu, de către Comisia de Disciplină ; se justifică practic raţiunea înfiinţării şi desfăşurării activităţii acestor comisii.

Analiza temeiniciei actului administrativ atacat ; incidenţa regulamentului de funcţionare, privind modul de repartizare în lucru a anchetelor sociale, atribuţiile de organizare a funcţionării compartimentelor instituţiei Publice, precum şi faptul că reclamantul prezintă atribuţii privind verificarea condiţiilor de formă şi de legalitate a anchetelor sociale în cazul cărora alţi funcţionari publici desemnaţi de şeful ierarhic superior au făcut constatarea de fapt, constituie circumstanţe de fapt care înlătură răspunderea disciplinară pentru fapte care au fost îndeplinite în conformitate cu atribuţiile de serviciu .

Prin cererea formulată la data de 08.04.2008, înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj-Secţia Contencios Administrativ şi fiscal sub nr.7493/63/2008,  reclamantul V.O., în contradictoriu cu Primarul M.C. şi Primăria, a solicitat anularea dispoziţiei nr. 32460/06.03.2008, emisă de primul intimat şi implicit anularea sancţiunii disciplinare aplicate reclamantului constând în diminuarea drepturilor sale salariale cu 10% pentru lunile martie şi aprilie 2008.

În motivarea acţiunii, arată că are calitatea de inspector principal în cadrul D.A.P.S. iar prin dispoziţia nr. 32460/06.03.2008 s-a dispus sancţionarea sa „cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe lunile martie şi aprilie 2008”.

În ce priveşte nelegalitatea dispoziţiei nr. 32460/2008 învederează lipsa competenţei Comisiei de disciplină de a soluţiona sesizarea formulată pe data de 03.12.2007 prin prisma dispoziţiilor art. 24 alin. 5, art. 25 alin. 1 coroborate cu ari. 27 alin. 3 din HG 1210/2003 şi a dispoziţiilor ari. 53 alin. I şi 2 din HG 1344/2007, cu atât mai mult cu cât dispoziţia nr. 79/2008 privind constituirea Comisiei de disciplină din cadrul celei de a doua intimată a fost constatată nelegală de către P. Jud. Dj. în exercitarea controlului de tutelă.

S-a arătat că au fost încălcate prevederile art. 50 şi 51 din HG 1344/2007 prin nerespectarea termenului de 10 zile calendaristice de la primirea raportului pentru emiterea actului administrativ de sancţionare şi prevederile art. 50 alin. 4 în sensul că nu s-a anexat la dispoziţia de sancţionare raportul Comisiei de disciplină. Dispoziţia nu cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, aspecte care sunt sancţionate cu nulitatea absolută.

Sesizarea Comisiei de disciplină a fost făcută cu încălcarea art. 24 alin. 2 lit. a din HG 1210/2003 (text preluat în art. 28 alin. 1 lit. a din HG 1344/2007) nerespectarea acestor dispoziţii legale fiind sancţionată cu clasarea conform art. 29 alin. 2 lit. b din HG 1344/2007.

Pe fondul cererii  învederează că în mod greşit s-a reţinut că anchetele sociale care au făcut obiectul sesizării Comisiei de disciplină ar fi fost întocmite cu depăşirea competenţei legale a autorităţii locale în materia asistenţei şi protecţiei sociale deoarece una din principalele atribuţii ale DAPS este tocmai efectuarea de anchete sociale, existând un compartiment distinct cu atribuţii în sprijinul persoanelor vârstnice.

A arătat că anchetele sociale au fost efectuate la cererea expresă a d-nei M. E., persoană în vârstă de peste 80 de ani, care a invocat dificultăţi în deplasare, imposibilitatea de a se îngriji singură şi solicita sprijin specializat, iar conţinutul anchetelor sociale reflectă în mod obiectiv adevărul şi în mod greşit se reţine în dispoziţia nr. 32460/2007 că în cuprinsul anchetelor sociale „se regăsesc elemente nereale sau care nu pot fi dovedite”.

Totodată, arată că în cursul cercetării disciplinare a solicitat administrarea de probe în apărare însă cererea de probatorii i s-a respins în mod nejustificat.

În drept, invocă prevederile legale menţionate  şi ale Legii 554/2004.

In dovedirea cererii, reclamantul s-a folosit de proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar următoarele acte: Dispoziţia nr.32460/06.03.2008, raport nr.27080/20.02.2008, proces-verbal încheiat la 25.01.2008, etc.

La data de 27.05.2008, intimatul Primarul M.C.,  a formulat întâmpinare arătând că, prin Dispoziţia nr. 79/2008 a dispus constituirea Comisiei de Disciplină, dispoziţie care a fost apreciată de P. Jud. Dj., în exercitarea controlului de tutelă ca fiind nelegală.

Urmare constatării nelegalităţii actului administrativ adoptat, intimatul a emis Dispoziţia 32461/2008 prin care a fost menţinută Dispoziţia nr. 79/2008.

S-a arătat că aspectele sesizate cu privire la nerespectarea termenului de citare nu au fost invocate în faţa comisiei de disciplină de nici unul dintre funcţionarii publici cercetaţi, iar sub aspect procedural reprezintă o nulitate relativă care a fost acoperită prin confirmare (toţi funcţionarii publici fiind prezenţi la termenul din data de 11.01.2008 ) menţiune expres prevăzută în art. 37 alin. 6 din HG nr. 1344/2007, pe de o parte, iar pe de altă parte termenul a fost stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 25 din H.G. 1210/2003 ce statuează că citarea se face cu cel puţin 3 zile calendaristice înainte de termenul de prezentare.

Cu privire la motivele de nelegalitate reprezentate de încălcarea dispoziţiilor art. 24 alin. 2 lit. a din HG 1210/2003 reluate în aceeaşi formulare în art. 28 alin 1 lit. a din HG nr. 1344/2007, invocate de reclamantă, consideră că sunt neîntemeiate având în vedere că din cuprinsul sesizării nr. 339002/2007 înaintată comisiei reiese fără putinţă de tăgadă că au fost respectate prevederile normative mai sus invocate, fiind astfel menţionate în sesizare numele, prenumele, precum şi funcţia deţinută de persoana care a formulat sesizarea.

Referitor la excepţia necompetenţei comisiei, s-a arătat că este nefondată având în vedere că potrivit art. 53 alin 2 din H.G. 1344/2007 sesizările înregistrate după publicarea prezentei hotărâri in Monitorul Oficial al României, Partea I, vor fi soluţionate, pana la data începerii activităţii comisiilor de disciplina constituite potrivit prevederilor prezentei hotărâri, de comisiile de disciplina constituite in condiţiile Hotărârii Guvernului nr. 1.210/2003, cu modificările ulterioare pe de o parte, iar pe de altă parte funcţionarii publici ce constituie comisia de disciplină nou înfiinţată au avut aceeaşi calitate şi în vechea comisie.

Nici critica ce vizează necomunicarea raportului Comisiei de Disciplină nu poate fi reţinută câtă vreme acesta i-a fost comunicat atât la finalizarea cercetării administrative cât şi odată cu dispoziţia atacată.

De asemenea, precizează şi  că este nefondată motivarea că au fost încălcate prevederile art. 50 alin. 1 din HG nr. 1344/2007, având în vedere faptul că raportul comisiei de disciplină a fost înaintat spre aprobare Primarului municipiului Craiova la data de 26.02.2008.

Sub aspectul elementelor ce ţin de fondul cercetării administrative, comisia de disciplină în raport de probele administrate a reţinut că D. N. fostă M. este înfiată cu toate efectele unei filiaţii fireşti de către M. M. şi M. E., ambii domiciliaţi în Craiova, str. Vasile Alecsandri nr. …, prin decizia nr. 440/02.10.1976 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului Craiova, cu precizarea că părinţii înfietori mai aveau două fiice. După decesul lui M. M., tatăl înfietor, survenit la …….., se eliberează certificatul de moştenitor nr. 1519/08.10.1990, în care nu se regăsesc decât cele două fiice naturale, B. G. şi V. M. I., nu şi D. N.

Ulterior, B. G., una dintre cele două fiice naturale ale defunctului decedează şi ea, iar în anul 1999 mama celor trei fete apelează la D. N., la cea înfiată, cu care încheie un contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub numărul 850/26.07.1999 la notarul public ……..

După încheierea acestui contract, D. N. constată în anul 2000 că a fost exclusă prin mijloace frauduloase de la moştenire, se adresează justiţiei şi prin sentinţa civilă 8024 din 02.05.2000 pronunţată de către Judecătoriei Craiova, rămasă definitivă prin neapelare, se dispune anularea certificatului de moştenitor nr. 1519/08.10.1990 şi se constată calitatea de moştenitor a acesteia care vine la moştenire ca rudă de gradul I, fiică.

La data de 26.07.1999 în aceeaşi zi în care se încheie contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, V. M. I., soră cu cea înfiată, îi vinde surorii sale D. N., şi soţului acesteia, D. L., partea sa de moştenire din str. Vasile Alecsandri nr…., conform contractului de vânzare cumpărare autentificat prin încheierea nr. 5031/2006.

M. E., prin cererea înregistrată sub nr. 18640, solicită efectuarea unei anchete sociale, prin care să se constate că nu sunt respectate clauzele contractului de către D. N.. Deşi d-na F. C. se deplasează la domiciliul petentei şi întocmeşte ancheta dispusă, exemplarul doi al anchetei nu se mai găseşte la dosar şi nici în arhiva Primăriei, aşa cum rezultă din nota informativă, dată de aceasta în timpul verificărilor.

D-na M. E. a depus o altă cerere, care, cu toate că îi era adresată primarului, nu îi este prezentată, se înregistrează sub nr. 121992 din 19.10.2007 la Direcţia de Asistenţă şi Protecţie Socială şi este repartizată sub semnătura  de D-na R. Ţ. fără nici un fel de rezoluţie, d-nei A. M. şi d-lui D.

D-na M. E. a cerut, şi se întocmeşte cea de-a treia anchetă socială care este semnată nu numai de către cei cărora li se repartizase, A. şi D., ci este semnată şi de către M. O. V. şi V. O..

Unele afirmaţii din ancheta socială nici măcar nu sunt reale aşa cum rezultă din declaraţia numitei B. R., o chiriaşă care locuieşte pe Vasile Alecsandri nr. …., care este autentificată la notar public şi există la dosar. Mai mult decât atât, unii din semnatarii acestei anchete sociale nici n-au fost la faţa locului, cum este D-nul V., situaţie relatată şi confirmată prin nota explicativă dată de către acesta.

De asemenea menţionează că prin adresa nr. 9311/21.01.2008 Direcţia Relaţii publice a comunicat Comisiei de Disciplină că plaja de numere a fost atribuită pentru înregistrarea unui singur document şi anume „ Adeverinţă pentru beneficiarii Legii 416/2001". In consecinţă numai cererile prin care se solicită aceste adeverinţe pot fi date în lucru fără viza Secretarului Municipiului sau a Primarului Municipiului, competenţi să repartizeze corespondenţa potrivit prevederilor Legii 215/2001, aceste numere au în vedere decât acte curente de administraţie curentă a dosarelor de asistenţă socială.

Orice anchetă se comunică unei instituţii numai sub antetul şi sub responsabilitatea autorităţii. Asta înseamnă: primar, secretar, pentru aceştia putând semna, potrivit legii, altcineva, cu delegare de competenţă, dar numai sub această egidă. Adresa de înaintare se semnează de către persoanele abilitate de lege. D-na director nu a avut nici o delegare de la secretar, în acest sens. Deci, plaja de numere, nu poate avea în vedere acte care implică exerciţiul autorităţii publice. Ele au în vedere activităţi curente, menite să fluidizeze circulaţia documentelor între autoritate şi sediile celorlalte direcţii.

Potrivit fişelor postului, aceste activităţi sunt în subordinea şefului ierarhic şi anume a Secretarului Municipiului iar directorul D.A.P.S., este subordonat cu prioritate secretarului, prin efectul Legii nr. 215/2001 şi primarului, care este conducătorul aparatului de specialitate, directorul de direcţie nu are plenitudinea de competenţă.

Toate anchetele sociale au în vedere condiţiile socio-umane, consilierea şi reprezentarea, în nici un caz declaraţiile martorilor sau vecinilor, deci elemente ce nu au mei o legătură cu situaţia de fapt şi cu competenţa autorităţii locale.

Stăruinţa cu care directorul de administraţie dă în competenţă întocmirea anchetei aceleiaşi persoane, care a mai întocmit-o defectuos şi prima dată, a primi corespondenţă nerepartizată de către şeful ierarhic e o faptă gravă, fiind împotriva regulamentului, a codului de conduită şi a statutului funcţionarului public.

Art. 48 din Legea nr. 188/1999 R privind statutul funcţionarilor publici statuează că funcţionarii publici au obligaţia de a rezolva, in termenele stabilite de către superiorii ierarhici, lucrările repartizate, funcţionarilor publici le este interzis sa primească direct cereri a căror rezolvare intră în competenţa lor sau să discute direct cu petenţii, cu excepţia celor cărora le sunt stabilite asemenea atribuţii, precum şi să intervină pentru soluţionarea acestor cereri.

La dosar s-au depus actele care au stat la baza emiterii deciziei atacate.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin referatul întocmit la data de 03.12.2007, secretarul unităţii administrativ teritoriale a sesizat Comisia de disciplină cu privire la abaterile disciplinare comise cu ocazia  întocmirii anchetelor sociale înregistrate sub nr. 102249/2006 şi 121992/2007 întocmite de personalul D.A.P.S., printre care şi reclamantul.

Prin Dispoziţia nr.79 din 10.01.2008 emisă de către primar s-a dispus constituirea Comisiei de disciplină  în conformitate cu art.61 alin.2 , art.68 alin.1 şi art.115 alin.1 , lit. a din Legea nr.215/2001, dispoziţia fiind ulterior contestată pentru nelegalitate de P.Jud. Dj la instanţa de contencios administrativ.

Prin  sentinţa nr.1424 din 12.06.2008 pronunţată de  Tribunalul Dolj rămasă irevocabilă prin nerecurare s-a  respins  acţiunea formulată de  reclamanta P.Jud. Dj. având  ca obiect  constatarea nelegalităţii Dispoziţiei nr.79/2008 privind constituirea Comisiei de Disciplină  din cadrul celei de a doua intimate.

Din cuprinsul Raportului  privind concluziile şi propunerea Comisiei de  Disciplină din cadrul intimatei, rezultă că au fost cercetaţi  disciplinar funcţionarii publici: Ţ.  R., A. M., O.  V. M., V. O., P. A. D., iar cu referire strict la reclamant se reţine că a semnat, fără a se deplasa efectiv la domiciliul solicitantei, anchetele sociale ce fac obiectul sesizării comisiei de disciplină efectuate la cererea numitei M. E. în cuprinsul cărora, cu depăşirea competenţelor legale, ar fi consemnat aspecte ce nu pot face obiectul anchetei sociale şi care nu corespund realităţii. 

Prin dispoziţia 32460/06.03.2008 emisă de Primarul municipiului Craiova s-a dispus sancţionarea reclamantului V. O., inspector în cadrul D.A.P.S., cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe lunile martie şi aprilie 2008, în conformitate cu prevederile art. 77, alin. 3, lit. b din Legea nr. 188/1999, republicată.

Potrivit menţiunilor olografe efectuate de reclamant, dispoziţia contestată a fost comunicată acestuia la data de 10.03.2008.

În raport de aspectele reţinute anterior, instanţa apreciază că acţiunea este întemeiată.

Astfel, în ce priveşte legalitatea dispoziţiei de sancţionare instanţa constată că în cauză nu au fost respectate dispoziţiile art. 50 din H.G.1344/2007, prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute.

 Potrivit art. 50 alin. 4 din H.G. nr. 1344/2007 privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină, „ la actul administrativ de sancţionare prevăzut la alin. 3 se anexează raportul comisiei de disciplină, sub sancţiunea nulităţii absolute”.

Dispoziţiile legale citate anterior, venind în completarea condiţiilor de validitate a actului administrativ de sancţionare prevăzute de alin 3 al aceluiaşi articol, condiţionează legalitatea actului de sancţionare de îndeplinirea unei condiţii extrinseci şi ulterioare emiterii acestuia, referitoare la ataşarea raportului comisiei de disciplină la dispoziţia de sancţionare.

Nulitatea prevăzută de art. 50 alin. 4 este absolută,  expresă şi necondiţionată de dovada unei vătămări cauzate subiectului de drept căruia i se adresează actul administrativ sancţionator, textul de lege prezumând că prin comunicarea dispoziţiei de sancţionare fără raportul comisiei de disciplină care stă la baza acesteia şi constituie garanţia înlăturării arbitrariului în luarea deciziilor de către conducătorii autorităţilor publice, dreptul la apărare al funcţionarului public şi stabilitatea în funcţia publică deţinută sunt grav afectate, iar vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului administrativ.

Pe de altă parte dispoziţiile legale citate constituie o garanţie a efectivei analize a cauzei disciplinate de către comisia de disciplină – comisie care potrivit H.G. 1344/2007, este singura îndriduită să efectueze cercetarea disciplinară a funcţionarilor publici, justificând practic raţiunea înfiinţării şi desfăşurării activităţii acestor comisii.

Ori, în speţa de faţă, aşa cum s-a reţinut anterior, menţiunile de pe dispoziţia de sancţionare probează numai comunicarea acestui act către reclamant la data de 10.03.2008, neexistând nici un înscris la dosarul cauzei care să dovedească faptul că odată cu dispoziţia de sancţionare reclamantului i-a fost comunicat şi raportul comisiei de disciplină.

În aceste condiţii, instanţa constată că dispoziţia contestată nu îndeplineşte condiţiile prevăzute sub sancţiunea nulităţii de dispoziţiile H.G. 1355/2007, împrejurare ce afectează validitatea actului administrativ, făcând de prisos analiza celorlalte motive de nelegalitate invocate de reclamant.

Şi în ce priveşte temeinicia actului administrativ contestat, instanţa constată că acţiunea este întemeiată.

Astfel, în condiţiile în care atât în sesizarea comisiei de disciplină cât şi în cuprinsul raportului întocmit de această comisie se menţionează explicit că cererea numitei M. E. pentru efectuarea anchetei sociale a fost repartizată de directorul D.A.P.S. reclamantului şi numitei A. M., ancheta socială fiind semnată şi de directorul acestei direcţii, căruia îi revine sarcina de a organiza activitatea compartimentului pe care îl conduce, reclamantul nu este responsabil şi nu poate fi sancţionat pentru faptul că ancheta socială nu a fost comunicată sub antetul Primăriei Craiova şi nu poartă semnătura persoanelor care reprezintă instituţia.

În ce priveşte depăşirea competenţei funcţiei deţinute prin semnarea  anchetelor sociale, din analiza fişei postului şi Regulamentului de organizare şi funcţionare a aparatului primarului, instanţa reţine că, funcţionând în cadrul D.A.P.S., reclamantul are atribuţii privind verificarea condiţiilor de formă şi de legalitate a anchetelor sociale în cazul cărora alţi funcţionari publici desemnaţi de şeful ierarhic superior au făcut constatarea de fapt.

De altfel, chiar pârâtul recunoaşte prin răspunsul la întrebarea nr. 5 din interogatoriu că „desemnarea reclamantului la întocmirea şi verificarea aspectelor formale şi legale privind ancheta socială înregistrată sub nr. 121992/19.10.2007 a fost făcută de către persoana ierarhic superioară acestuia din cadrul D.A.P.S.”, fiind neîndoielnic că, independent de deplasarea sa la domiciliul solicitantei, reclamantul, în urma efectuării acestor verificări, trebuia să semneze concluziile anchetei sociale efectuate.

În raport de considerentele expuse anterior, apreciind că acţiunea este întemeiată, instanţa urmează să admită acţiunea şi să dispună anularea dispoziţiei nr.32460/06.03.2008 emisă de către intimat .

Tribunalul Dolj

Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal

Sentinţa  nr. 2480 din 9 decembrie 2008, pronunţată în dosarul nr. 7493/63/2008

Domenii speta

Spete similare