Neascultarea inculpatului conform disp. art.150 C.p.p.

Procedură penală

Arest preventiv

Neascultarea inculpatului conform disp. art.150 C.p.p. este sancţionată cu nulitatea relativă

Prin încheierea nr.225/29 oct.2009 T. Dolj a respins recursurile declarate de

inculpaţii V. F., M.I.A. şi V.C. împotriva încheierii Judecătoriei Craiova prin

care s-a dispus admiterea propunerii de arestare preventivă pe o durată de 30 de zile,

în baza art.1491C.p.p., raportat la art.143 şi art.148 lit.a şi f  C.p.p.

S-a reţinut că împotriva inculpaţilor s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii

penale pentru săvârşirea infracţiunii  de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea

gravă a ordinii şi liniştii publice, prevăzută  şi ped.  de art. 321 alin. 2 C.p. şi 

arestarea  preventivă  în lipsă a inculpaţilor M.I.A.,  cercetat  pentru săvârşirea

infracţiunii infracţiunii  de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea gravă a

ordinii şi liniştii publice, prevăzută  şi ped.  de art. 321 alin. 2 C.p. şi vătămare

 corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2 C.p. , V.C. şi V. F.,  cercetaţi  pentru săvârşirea

infracţiunii infracţiunii  de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea gravă a ordinii şi

liniştii publice, prevăzută  şi ped.  de art. 321 alin. 2 C.p.

S- reţinut că cei trei inculpaţi împreună cu alt inculpat B.M. au provocat scandal,

 tulburând grav ordinea şi liniştea publică, în incinta  barului aparţinând SC D. din com.Amărăstii

de Jos,  jud. Dolj, distrugând mai multe bunuri cu o furcă şi mai multe bâte , iar inculpatul M.I.A.

 au a lovit-o pe partea vătămată R.I., cauzându-i avulsia dinţilor 21,22, deci sluţirea.

S-a dispus citarea inculpatilor M.I.A., V.F.şi V.C la domiciliul cunoscut şi prin afisare la

sediul Consiliului Local  Amarastii de Jos, în circumscripţia căruia s-a comis infractiunea

pentru a le acorda posibilitatea de a  cunoaste  propunerea  de arestare  preventiva, a-si exercita

 dreptul la aparare. S-au emis  emite mandate de aducere  pentru inculpati, din procesele verbale

rezultând că inculpaţii M.I.A. şi V.C. nu au fost găsiţi la domiciliu şi nu se cunoaşte locul

unde se află aceştia.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a constatat că în cauză sunt întrunite

 disp. art. 1491 C.p.p. raportat la art. 143 C.p.p. şi art. 148 lit.a şi f C.p.p., întrucât inculpaţii

 au săvârşit cu intenţie  infracţiuni pentru care pedeapsa prevăzută  de lege este mai mare de 4 ani

închisoare, iar lăsarea în libertate a acestora prezentând un pericol public concret pentru ordinea

publică. Cu privire la inculpatul V.F. care s-a prezentat la soluţionarea propunerii de arestare

preventivă, instanţa  a reţinut numai dispoziţiile art. 148 lit. f C.p.p.

S-a reţinut că din analiza acestei jurisprudenţei CEDO rezultă fără echivoc că cercetarea în

stare de arest preventiv a unor persoane acuzate de săvârşirea unor asemenea fapte este justificată

 doar de existenţa unei veritabile exigenţe de interes public şi pentru prezervarea ordinii publice,

 riscul sustragerii de la ancheta sau judecata, riscul unei înţelegeri secrete între coacuzaţi, riscul

 de presiuni asupra martorilor, săvârşirea de noi infracţiuni ceea ce face necesar derogarea de la

regula cercetării în stare de libertate.

La aprecierea gradului de pericol social ridicat al faptelor s-a avut  în vedere: împrejurările

 concrete ale comiterii faptelor, constând în  locul public în care s-au desfăşurat acţiunile, 

 deteriorarea grava a bunurilor aflate în  localul public, astfel cum rezulta din fotografiile judiciare,

 coroborate cu declaraţiile martorilor,  tulburarea grava a ordinii publice, rezultând din  prejudicial mare

care a fost creat, precum şi persoana inculpaţilor.

S-a apreciat că lăsarea în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, faptele

 inculpatilor ar prezenta o atitudine de sfidare a autorităţii publice menite să vegheze la ordinea

şi liniştea publică, autoritate pentru care opinia publică manifestă respect şi consideraţie.

În consecinţă, instanţa a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova şi

 a dispus arestarea preventivă a inculpatului V.F.,  pe o durată de 29 de zile, începând  cu data

de 27.10.2009 şi  până la data de 24.11.2009, inclusiv şi a inculpaţilor M.I.A. şi V.C. pe o durată

de 30 de zile, începând cu prinderea efectivă şi până la expirare.

Împotriva acestei sentinţe penale inculpaţii M.I.A. şi V.F. şi V.C. criticând-o pentru

netemeinicie şi nelegalitate şi solicitând cercetarea acestora în stare de libertate, apreciind

 că faţă de circumstanţele lor personale nu se impune cercetarea lor în stare de arest preventiv.

Totodată  recurenţii M.I.A. şi V.C. au invocat disp. art.1501 şi art.152 alin 3 şi 4 C.p.p.,

arătând că nu au fost ascultaţi nici de către procuror şi nici de instanţa de judecată după prinderea lor.

Este adevărat că cei doi inculpaţi au fost arestaţi în lipsă, întrucât deşi organele de poliţie

i-au căutat la domiciliile lor ( aşa cum rezultă din procesele-verbale încheiate de organele de poliţie)

 nu au fost găsiţi, membrii familiei arătând că nu cunosc unde sunt aceştia plecaţi.

Este adevărat de asemenea, că după ce instanţa a admis propunerea de arestare preventivă,

aceşti doi inculpaţi  au fost aduşi la instanţa de judecată, care trebuia conform art.152 alin 4 C.p.p.

să procedeze la ascultarea acestora, din actele existente la dosar reieşind că aceasta nu a procedat în acest sens.

Cu toate acestea, neascultarea inculpaţilor cu prilejul aducerii lor în faţa judecătorului,

 după executarea mandatului de arestare emis în lipsa acestora, nu este sancţionată cu nulitatea absolută,

 ci eventual cu nulitatea relativă.

Astfel, conform disp.art.197 alin 2 C.p.p., este sancţionată cu nulitatea absolută, încălcarea

dispoziţiilor referitoare la prezenţa învinuitului sau inculpatului şi asistarea acestora de către apărător,

situaţie neincidentă în cauză, inculpaţii fiind reprezentaţi, cu prilejul discutării propunerii de

arestare preventivă, de apărător din oficiu.

Prin urmare, nu se poate vorbi, eventual, decât de o nulitate relativă, în condiţiile

 art.197 alin 1 C.p.p., respectiv, pentru a atrage nulitatea actului trebuie dovedită existenţa unei

 vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea dispoziţiei de arestare, situaţie care

 nu este incidentă în speţă, întrucât instanţa de recurs a acoperit eventuala vătămare produsă

inculpaţilor prin ascultarea acestora.

În ceea ce priveşte temeiul arestării preventive dispuse, instanţa de recurs constată că

 potrivit art.148 alin 1 lit. f C.p.p. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată

dacă sunt date sau indicii temeinice că inculpatul a comis o infracţiune pentru care legea prevede

pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă

pericol concret pentru ordinea publică.

Această măsură preventivă se justifică potrivit art.143 C.p.p. în prezenţa probelor ori a

 indiciilor temeinice că inculpatul a comis o faptă prevăzută de legea penală, legiuitorul prevăzând

că este suficient să existe indicii temeinice cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, dispoziţii

similare existând şi în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului – art.5 paragraf 1 lit. c.

Rezultă aşadar, că este suficientă existenţa unor indicii temeinice privind comiterea de către

 inculpaţi a unei fapte prevăzute de legea penală, ori,  în cauza de faţă există nu numai indicii

temeinice ci chiar şi probe în acelaşi sens, respectiv,  atât declaraţiile inculpaţilor

( care au recunoscut săvârşirea faptelor pentru care sunt cercetaţi, cu toate că au relatat un

alt mod de desfăşurare a acestora, respectiv arătând că nu ei au pornit respectivul conflict,

ci doar au încercat să se apere de atacul pornit împotriva lor de alte persoane necunoscute lor,

prezente în bar), cât şi declaraţii de martori..

Astfel, conform declaraţiilor martorilor P.M., P.F., P.A.D., C.I.M., T.M., D.V.A.,

 B.M.C şi I.F., audiaţi de către organele de urmărire penală rezultă că inculpaţii au fost

cei care au provocat scandalul, tulburând grav ordinea şi liniştea publică, în incinta barului

 SC D. din comuna Amărăştii de Sus, aceştia distrugând mai multe bunuri cu o furcă şi mai multe bâte.

 Inculpaţii au recunoscut că încercând să se apere de atacatori au aruncat cu scaune, mese, sticle,

 deci este cert că ordinea şi liniştea publică au fost grav tulburate.

Prin urmare din probele administrate până în acest moment procesual, rezultă că există

motive verosimile  de a bănui că inculpaţii  au săvârşit faptele pentru care s-a pus în mişcare

 acţiunea penală împotriva lor.

Implicarea lor în săvârşirea faptelor pentru  care  sunt cercetaţi, dar şi pericolul social

 concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea acestora în libertate, rezultat din

modul de săvârşire şi toate circumstanţele în care au fost comise faptele precum şi faţă de urmările

 grave ale acestora, justifică luarea acestei măsuri preventive .

Totodată aşa  s-a reţinut şi în decizia Înaltei Curţi de Casaţie, Completul de 9 judecători

nr.210/29 iunie 2004 una din componentele noţiunii de ordine publică presupune între altele un climat

 social firesc în care să fie asigurată existenţa şi menţinerea unei stări de siguranţă şi securitate,

 de linişte a cetăţenilor şi de respectare a drepturilor acestora. Pe de altă parte, s-a  statuat constant

 în practica judiciară că în lipsa unor criterii legale exprese, pericolul pentru ordinea publică poate fi

dedus şi dintr-un pericol social deosebit de ridicat al faptelor cum ar fi în cazul infracţiunilor de violenţă

 ori a celor care prin natura, modul de săvârşire sau frecvenţa lor care creează un puternic sentiment

de insecuritate opiniei publice, în ansamblu, sau unei anumite colectivităţi în particular, aşa cum s-a

apreciat şi în cauza dedusă judecăţii.

În raport de toate considerentele expuse, Tribunalul a apreciat că soluţia primei instanţe este l

egală şi temeinică, motiv pentru care a respins recursurile inculpaţilor V.F., V.C şi M.I.A.

În baza art.192 alin 2 C.pp, va dispune obligarea recurenţilor inculpaţi la plata

 cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru soluţionarea recursului.

Domenii speta

Spete similare