Drepturi salariale

Sentinţă civilă 1237 din 02.04.2009


4. drepturii salariale

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 17.04.2008 reclamanţii au chemat în judecată pârâta S.C. PETROMSERVICE SA  BUCUREŞTI, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să oblige pârâta să respecte dispoziţiile art. 128 alin.5, 129 şi anexele 2 şi 3 din contractul  colectiv de muncă la nivel de unitate aplicabile 2005, 2006, 2007, 2008, în ceea ce priveşte stabilirea salariului de bază minim pentru muncitorii calificaţi pe unitate, obligarea pârâtei la plata diferenţelor salariale dintre salariul de bază minim ce trebuia plătit şi cel acordat efectiv  pe anii 2005, 2006, 2007, 2008 pentru perioada 2005 -  2008.

A mai solicitat să se constate nulitatea actelor adiţionale la contractul individual de muncă încheiate la nivelul anilor 2005 – 2007 în ce priveşte stabilirea stabilirea salariului  de bază ca fiind încheiate fără respectarea  dispoziţiilor art. 128 – 129 şi anexele 2 şi 3 din contractul colectiv de muncă pe unitate pe anii 2005 – 2007 şi obligarea pârâtei la încheierea  actelor adiţionale la contractul individual de muncă cu respectarea dispoziţiilor menţionate.

În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că au fost angajaţii pârâtei până la data de 01.02.2008, iar pârâta a refuzat să-i acorde salariul de bază minim conform dispoziţiilor enunţate.

In drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 128, 129,anexele 2 şi 3 din contractul colectiv de muncă , art. 57, 166, 238, 283 lit. c din Codul muncii.

A depus la dosar, în copie : carnete de muncă şi cărţi de identitate, acte adiţionale la contractele individuale de muncă încheiate  în 2005, 2007

Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca fiind netemeinică , în sensul că reclamanţii au beneficiat de toate drepturile salariale prevăzute de art. 128-129 din contractul  colectiv de muncă.

Instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri solicitată de părţi, la dosar fiind ataşate  copii de pe contractele colective de muncă, carnete de muncă, statele de plată si adrese emise de SC PETROMSERVICE.

Totodată, instanţa a încuviinţat efectuarea unei expertize contabile, la cererea reclamanţilor, cu următoarele obiective: expertul să verifice dacă la stabilirea salariul de bază au fost respectate dispoziţiile art. 128 şi 129 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate  si anexele 2 şi 3 din contractele colective de muncă,  ,iar în cazul în care nu s-au avut în vedere să se calculeze diferenţele salariale dintre salariul de bază minim ce trebuia plătit şi cel acordat efectiv pentru perioada dedusă judecăţii 2005-2007.

In mod aleatoriu a fost desemnat expert Neacşu Georgică Radu, onorariul expertului fiind achitat de reclamanţi.

Raportul de expertiză a fost depus la dosar la data de 08.01.2009 şi a fost completat apoi cu răspunsul la obiecţiunile formulate de reclamant. Ambele părţi prezente în instanţă au fost de acord cu concluziile răspunsului la obiecţiuni.

Prin sentinţa Nr. 1237/ 02 Aprilie 2009  instanţa a reţinut următoarele:

Reclamanţii sunt salariaţii unităţii pârâtei,  aşa cum rezultă din carnetele lor de muncă.

In conformitate cu art. 128 alin. 5  din contractele  colective de muncă  aplicabile la nivel de unitate în perioada 2005-2008 „în cadrul SC PETROMSERVICE SA şi a sucursalelor salariul de bază minim este de minimum 1,76 de ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat”.

Potrivit  art. 129 alin. 1 şi 4 din contractele  colective de muncă „ salariile de bază minime pe niveluri şi funcţii sunt cele rezultate din aplicarea la salariul de bază minim actualizat pe SC PETROMSERVICE (conform art. 128 din prezentul CONTRACT COLECTIV DE MUNCĂ) a următorilor coeficienţi minimi: a) muncitori 2) calificaţi - 1,25”, iar în ceea ce priveşte valoarea salariului minim pe SC PETROMSERVICE , textul prevede că „se stabileşte prin negociere cu FSLI PETROM pentru fiecare semestru, cu precizarea dacă aceasta  se introduce sau nu în grila stabilită conform anexei 3”.

In anexa 3 se stabilesc limitele minime de salarizare corespunzătoare nivelurilor funcţiilor şi meseriilor, coeficienţii respectivi urmând a fi aplicaţi la salariul minim de bază stabilit conform art. 128 din contractele colective de muncă .

Pârâta trebuia să procedeze la aplicarea dispoziţiilor enunţate din contractele  colective de muncă, în acest sens fiind art. 40 alin 2 lit. c din codul muncii  care statuează că angajatorului îi revine obligaţia  de a  acorda salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractul individual de muncă.

Expertiza contabilă efectuată în cauză, necontestată de părţi,  a concluzionat că salariul de bază minim pentru reclamant, muncitor calificat, nu a fost stabilit conform dispoziţiilor enunţate din contractele colective de muncă.

In atare condiţii, în temeiul art. 269 din Codul muncii, pârâta este  obligată să îl despăgubească pe reclamanţi  cu sumele ce reprezintă  diferenţa  dintre salariul de bază minim ce trebuia plătit şi cel acordat efectiv, pentru perioada  aprilie 2005 - decembrie 2008.

In raport de aceste considerente instanţa va admite acţiunea precizată.

Pârâta, fiind în culpă procesuală, în temeiul dispoziţiilor art. 274 din C.proc.civ. va fi obligată la  200  lei cheltuieli de judecată pentru fiecare reclamant, reprezentând onorariu achitat pentru expertiză. 

Instanţa va respinge cererea privind constatarea nulitatii actelor aditionale la contractele individuale de munca incheiate la nivelul anilor 2005/2007, in ceea ce priveste stabilirea salariului de bază deoarece potrivit art. 283 lit. d din codul muncii această cerere putea fi făcută doar pe durata existenţei actelor adiţionale  la contractele individuale de munca la care se referă reclamanţii, nu şi după ce acestea nu mai sunt în fiinţă.

De asemenea va respinge cererea privind obligarea paratei la incheierea actelor aditionale la contractele individuale de munca cu luarea in considerare a C.C.M. in ceea ce priveşte stabilirea salariului de baza minim pentru muncitorii calificaţi, deoarece nu se justifică încheierea unor asemenea acte adiţionale retroactiv. Acestea nu mai produc  nici un efect.

2