Obligarea angajatorului la reîncadrarea salarială

Prin acţiunea înregistrată Tribunalul Sibiu Secţia comercială şi Contencios  administrativ, reclamantul Sindicatul Invăţământului Preuniversitar a chemat în judecată pe pârâta Şcoala cu clasele I-VIII  solicitând:

1.Obligarea pârâtei în calitate de ordonator terţiar de credite bugetare  să procedeze la reîncadrarea salarială a membrilor de sindicat conform drepturilor salariale cuvenite conform Legii 221/2008 pe perioada de activitate a legii respectiv 1 octombrie 2008 –decembrie 2009 inclusiv.

2. Obligarea pârâtei să procedeze la reîncadrarea salarială a membrilor de sindicat conform drepturilor salariale cuvenite prin Legea 330/2009 începând cu 1 ianuarie 2010  şi în continuarea pe toată durata de activitate a acestei legi.

3. Obligaţiile impuse de instanţă autorităţilor publice litigante să se realizeze sub sancţiunea unei amenzi aplicabile persoanei culpabile de neexecutarea obligaţiei în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii ce se va pronunţa conform art.18(5)  şi art.24 din Legea 554/2004.

În fine se solicită obligarea pârâtei  la plata cheltuielilor de judecată. Din motivarea acţiunii se reţine în esenţă că împotriva pârâtei  s-au  promovat acţiuni de dreptul muncii prin care s-a solicitat obligarea la calculul şi plata drepturilor salariale conform Legi 221/2008 ,iar cu ocazia punerii în executare a hotărârii se arată în continuare s-au întâmpinat greutăţi, pârâta refuzând a proceda la reîncadrarea salarială a membrilor de sindicat conform Legii 221/2008.

Reclamanta învederează că procedura administrativă prealabilă este prevăzută de Legea 330/2009  la art.34. Aplicabilitatea retroactivă a Legii 221/2008 începând  cu octombrie 2008 a fost consfinţită cu putere de lucru judecat prin sentinţa anexată iar membrii de sindicat deşi erau îndreptăţiţi să încaseze salariile majorate şi recalculate conform Legii 221/2008 nici după finalizarea litigiilor de muncă ,în condiţiile existenţei unui titlu executoriu nu au beneficiat de aceste drepturi iar Legea 330/2009 nu a fost aplicată corect din ianuarie 2010 ,eroarea fiind evidentă în condiţiile în care conform acestei legi trebuia păstrată încadrarea din decembrie  2009.

În drept se invocă Legea  221/2008 ,Legea 330/2009 şi Legea 554/2004.

Prin încheierea secţiei comerciale şi de contencios administrativ din data de 14.04.2010 cauza a fost transpusă la Secţia civilă –litigii de muncă.

Urmare acestei încheieri cauza a fost înregistrată la secţia civilă a Tribunalului Sibiu complet specializat litigii de muncă la data de 20.04.2010.

Reclamanta Sindicatul Învăţământului Preuniversitar depune precizare de acţiune prin care solicită:

1. obligarea pârâtei angajator să emită decizii de modificare salarială pentru fiecare membru de sindicat ,în funcţie de perioada lucrată sub incidenţa dispoziţiilor legale mai jos menţionate astfel.

a..începând cu 1 .10 .2008 şi până la 31.12.2009 aplicând majorarea salarială acordată prin articolul unic al Legii 221/2008.

b). începând cu data de 1 ianuarie 2010 menţinând indemnizaţia brută de încadrare în tot cursul anului 2010 la nivelul celei prevăzute în luna decembrie 2009.(precizare fila 39 )

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului instanţa reţine următoarele:

Reclamanta Sindicatul Învăţământului Preuniversitar a promovat prezenta acţiune în numele şi pentru membrii săi de sindicat cadre didactice angajaţi ai pârâtei  fără a face dovada funcţiei pe care membrii de sindicat o deţin. Din tabelul centralizator depus la dosarul cauzei  nu rezultă această calitate ,dealtfel nici mandatul sindicatului nu este conform prevederilor art.28 din Legea 54 /2003. Mai mult de atât în prezenta  cauză nu s-a făcut  dovada personalităţii juridice a unităţi  şcolare conform Legii 84/1995 ,înscrisul depus de reclamantă (fila  45 )  în sensul celor solicitate de instanţă nu complineşte aceste cerinţe.

Pe fondul cauzei instanţa reţine următoarele.

Membrii de sindicat cadre didactice deţin titluri executorii privind obligarea angajatorului la calculul şi plata drepturilor salariale cuvenite conform Legii 221/2008 ,în atare situaţie dacă angajatorul nu a înţeles să pună în executare o hotărâre judecătorească există posibilitatea promovării unei astfel de cereri în condiţiile art.371 şi următoarele C.p.c. şi nicidecum nu se justifică promovarea unei acţiuni pentru a obliga angajatorul să respecte un titlu executoriu sau mai mult de atât legea unică a salarizării.

A dispune în sensul celor solicitate de reclamanţi în situaţia dată ar însemna ca printr-o hotărâre  judecătorească să schimbăm încadrarea cadrelor didactice ,care astfel cum s-a precizat deţin titluri executorii şi există cadru legislativ privind salarizarea acestora şi anume Legea unică a  salarizării nr.330/2009. A pronunţa o hotărâre în acest sens ar însemna depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti .In fine ,susţinerile reclamanţilor sub aspectul relei credinţe a ordonatorilor de credite care nu au făcut plata drepturilor salariale consfinţite prin hotărâri judecătoreşti sunt lipsite de suport legal date fiind cele două ordonanţe de urgenţă nr.71/2009 şi 45/2010 ,privind plata unor sume prevăzute  în hotărâri executorii având ca obiect acordarea drepturilor salariale personalului din sectorul bugetar,prin care s-a dispus  eşalonarea plăţii drepturilor salariale cuvenite personalului din sectorul bugetar începând cu anul 2012.

Pentru considerentele expuse ,instanţa a constatat ca nefondate şi lipsite de orice suport legal pretenţiile reclamanţilor şi a respins acţiunea astfel cum a fost formulată şi precizată.

Domenii speta

Spete similare