Anulare acte

Sentinţă comercială 527/CA din 06.09.2010


Constata ca prin cererea de chemare în judecată înregistrată la această instanţă, reclamanta P C E a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Sibiu şi Curtea de Apel Alba Iulia, anularea deciziilor nr. 756/2010 şi 824/2010, emise  de Curtea de Apel Alba Iulia.

Reclamanta motivează că, prin decizia nr. 756/13.04.2010 s-a dispus să-i fie imputată suma de 1.750 lei, presupusă a fi încasată necuvenit, în perioada 13.05.2008 – 31.12.2009. Această sumă reprezintă sporul de instanţă de 5%, stabilit prin decizia nr. 277/2008 emisă de  preşedintele Curţii de Apel Alba Iulia, decizie care a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice. Actele normative în baza căreia au fost acordate sporurile au fost abrogate prin Legea nr. 330/2009, care a intrat în vigoare la 01.01.2010.

A formulat plângere prealabilă şi a solicitat revocarea deciziei nr. 756/2010 iar Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia nr. 824/2010 a respins plângerea.

În drept, sunt invocate dispoziţiile Legii nr. 24/2000 şi ale art. 85  alin. 2 din Legea nr. 188/1999.

Pentru susţinerea acţiunii, au fost anexate: deciziile nr. 277/2008, 432/2008, 756/2010 şi 824/2010 emise de Curtea de Apel Alba Iulia, jurisprudenţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, plângerea prealabilă.

Pârâtul Tribunalul Sibiu a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea acţiunii, susţinând că  decizia de imputare a fost emisă în condiţiile legii, acordarea sporului nelegal fiind constatată cu ocazia soluţionării contestaţiei formulate de reclamantă împotriva deciziei de încadrare în baza Legii nr. 330/2009. Sporul de 5% acordat nu era prevăzut în anexa I din Ordonanţa Guvernului nr. 9/2008 iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. XXIII/2008 a precizat că funcţionarii din cadrul instanţelor şi parchetelor nu beneficiază de aceleaşi drepturi  cu personalul auxiliar de specialitate.

De asemenea, a formulat întâmpinare pârâta Curtea de Apel Alba Iulia şi a solicitat respingerea acţiunii, motivând că decizia iniţială de încadrare a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 9/2008 şi a Legii nr. 188/1999.

Analizând cererile şi susţinerile părţilor, actele administrativ atacate, celelalte mijloace de probă administrate în cauză, instanţa a reţinut starea de fapt prezentata mai jos.

Prin decizia nr. 277/15.05.2008 emisă de Curtea de Apel Alba Iulia, reclamanta P C E a fost încadrată în funcţia de expert clasa I, gradul principal, treapta 3 la Tribunalul Sibiu, cu un salariu de încadrare de 1.805 lei, un spor de instanţă de 5 %, un spor de vechime de 10% şi un spor de condiţii deosebite de muncă de 15%. Ulterior, prin decizia nr. 432/17.09.2008, emisă de aceiaşi autoritate publică, a  fost majorat salariul de încadrare  la suma de 1.999 lei, menţinându-se sporurile anterioare.

La reîncadrare funcţionarei publice în condiţiile Legii nr. 330/2009, sporul de instanţă de 5% nu a mai fost acordat iar prin decizia nr. 756/13.04.2010, s-a dispus imputarea sumei de 1.750 lei, spor  de instanţă încasat necuvenit în perioada 13.05.2008 -31.12.2009.

Reclamanta a formulat plângere împotriva decizie de imputare şi a solicitat revocarea acesteia iar Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia nr. 824/07.05.2010 a respins plângerea.

Funcţionara publică a formulat acţiune în contencios administrativ şi a solicitat anularea actului de imputaţie şi a deciziei prin care a fost respinsă plângerea prealabilă.

Acţiunea reclamantei este întemeiată, urmând a fi admisă iar actele atacate anulate, pentru motivele ce le vom prezenta mai jos.

Dreptul salarial în litigiu, respectiv sporul de instanţă de 5% a fost stabilit şi menţinut prin acte administrative emise de Curtea de Apel Alba Iulia.

Deciziile nr. 277/2008 şi 432/2008 au fost emise de autoritatea publică în limitele conferite ordonatorului de credite, acestea îndeplinesc condiţiile de formă prevăzute de lege, au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice , bucurându-se de prezumţia de legalitate şi veridicitate. Condiţiile de acordare a drepturilor salariale nu s-au modificat până la 01.01.2010, data intrării în vigoare a legii nr. 330/2009.

Autoritatea emitentă, arându-se în vedere  că actele prin care au fost stabilite şi menţinute drepturile salariale au intrat în circuitul civil şi au propus  efecte juridice, nu avea posibilitatea revocării sau modificării deciziilor în mod unilateral.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, republicată, cu modificările ulterioare, autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanţei anularea acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice.

Aşa fiind, deciziile nr. 277/2008 şi 432/2008 au produs efecte până la data reîncadrarea funcţionarei iar actul de imputaţie nu poate produce efecte retroactive, contravenind actelor de încadrare valabile şi în vigoare.

Pe de altă parte, în speţă nu-şi fac aplicare dispoziţiile art. 72 lit. b din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarului public referitoare la răspunderea civilă a funcţionarului public întrucât nu se poate reţine în sarcina reclamantei o conduită culpabilă care să fi condus la acordarea unor sporuri salariale necuvenite.

În sfârşit, reţinerea drepturilor salariale contravine prevederilor art. 4 pct. 5 din Carta Socială Europeană, ratificată de România prin Legea nr. 74/03.05.1999, potrivit cu care părţile semnatare se angajează să nu autorizeze reţinerile din salarii decât în condiţiile şi în limitele permise de legislaţie sau de reglementarea naţională ori fixate prin convenţiile colective sau prin sentinţe de arbitraj.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, acţiunea reclamantei a  fost admisă iar deciziile nr. 756/13.04.2010 şi 824/07.05.2010, emise de Curtea de Apel Alba Iulia, au fost anulate.