Litigii de muncă - contestaţie decizie de concediere

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante sub nr.5416/86/2010 la data de 14.05.2010 si precizata ulterior, reclamantul I. C. a chemat în judecata pârâta SC … SA Bucuresti pentru ca prin hotarârea ce se va pronunta sa fie obligata pârâta la anularea deciziei de concediere nr.G.8.1050/6.05.2010 si reintegrarea pe postul detinut anterior emiterii deciziei contestate, precum si obligarea la plata drepturilor salariale indexate, majorate si reactualizate de la data încetarii contractului de munca si pâna la reintegrarea efectiva.

În motivarea actiunii arata reclamantul ca la data de 6.05.2010 a fost invitat la sediul societatii unde i s-a adus la cunostinta ca i s-a desfacut contractul de munca fara sa primeasca explicatii cu privire la aceasta masura. Mai arata reclamantul ca din studiul deciziei se mentioneaza la art.3 ca ar fi fost înstiintat la domiciliul despre faptul ca este supus unei cercetari disciplinare prealabile însa acest lucru nu este real, nu a primit în scris nici o înstiintare si nici nu a avut cunostinta de acest lucru. La data de 22.04.2010 a dat declaratie si nota de relatii ca urmare a insistentelor inspectorului G. I. care l-a dus în eroare cu privire la realitatea cercetarilor care se efectuau în cazul colegilor sai, M. D., B. A. si B.V. conform notei informative numarul G.12.1/510/2010, el neavând nici un amestec în aceasta cercetare.

Mai arata reclamantul ca nu se face vinovat de savârsirea vreunei fapte retinute în perioada ianuarie 2009 – martie 2010 când nu a efectuat nici o alimentare a locomotivei societatii, nu a fost solicitat sa întocmeasca vreun bon de alimentare.

În sustinere reclamantul întelege sa se foloseasca de proba cu înscrisuri.

Prin întâmpinarea depusa la dosar pârâta a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiata considerând decizia de desfacere a contractului de munca  legala întrucât reclamantul nu a întocmit bonurile de alimentare cu motorina în perioada ianuarie 2009 – martie 2010 si nu a respectat Instructiunile pentru activitatea personalului de locomotiva în transportul feroviar nr.201/2007 aprobate prin Ordinul Ministrului nr.2.229/23.11.2006 care stabilesc obligatiile personalului de locomotiva si sa întocmeasca un raport de eveniment asa cum stipuleaza prevederile art.9 alin.1 lit.”i”.

Îndrept pârâta a invocat dispozitiile art.115 si urmatoarele din codul de procedura civila.

În dovedire a solicitat administrarea probelor cu acte, interogatoriu, martori.

Examinând actele si lucrarile dosarului si anume: decizia de desfacere a contractului de munca nr.68/1050/6.05.2010 (f.4 dosar), documentatia care a stat la baza emiterii ei (f.46-77), declaratiile martorilor O. C. si G. A. (f.125, 127), instanta retine urmatoarele:

Contestatorul a fost salariatul intimatei în functia de mecanic locomotiva, punct de lucru Dornesti, în perioada 27.06.2010 – 6.05.2010 când fata de acesta a fost luata masura desfacerii disciplinare a contractului de munca conform deciziei nr.G.8.1050/6.05.2010.

Contestatorul invoca nulitatea absoluta a deciziei de concediere aratând ca au fost încalcate dispozitiile imperative ale art.267 din codul muncii coroborate cu prevederile art.75 din CCMUN pe anii 2007 – 20100 care se refera la etapele privind desfasurarea cercetarii prealabile disciplinare.

Astfel, arata ca nu a fost convocat în scris de catre o persoana împuternicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, cu precizarea obiectului, datei, orei si locului întrevederii; nu i s-a adus la cunostinta faptul ca este cercetat în vederea desfacerii contractului de munca; ca la data de 21.04.2010 i s-a cerut telefonic sa se prezinte pentru a face unele precizari referitoare la o nota informativa emisa de conducerea societatii, a carui continut nu îl cunoaste iar „convocarea” semnata de el la data de 22.04.2010 coincide cu data când a fost cercetat disciplinar.

Într-adevar, din cuprinsul dispozitiilor art.267 alin.2,3,4 codul muncii si art.75 alin.1-7 din CCM 2007 – 2010, rezulta ca cercetarea disciplinara prealabila trebuie efectuata conform metodologiei stabilire expres de prevederile art.267 alin.2, 3, 4 codul muncii si care comporta mai multe etape printre care: convocarea si ascultarea salariatului caruia i se imputa fapta si cercetarea apararilor acestuia formulate cu ocazia ascultarii acestuia de catre cel mandatat cu o asemenea sarcina.

Art.75 alin.3 din CCM 2007 – 2010 prevede ca, salariatul cercetat va fi convocat în scris cu cel putin 5 zile lucratoare înainte cu indicarea motivului, datei, orei si locului întrevederii.

Din probatoriul administrat în cauza rezulta ca, reclamantul a fost convocat la data de 22.04.2010, orele 8,30 conform adresei fila 58 dosar, deci în aceeasi zi când a dat declaratia si nota de relatii (f.58, 59 dosar), ceea ce denota ca acea adresa nu are valoare juridica a unei „convocari în scris” în vederea desfasurarii cercetarii disciplinare, salariatul neavând ragazul sa-si pregateasca si sa-si formuleze aparari raportat la fapta ce i se imputa.

Prin urmare, nefiind înstiintat legal ca va fi cercetat disciplinar, contestatorul a fost lipsit de posibilitatea de a-si formula aparari, scopul convocarii fiind chiar garantarea dreptului salariatului la aparare.

În ceea ce priveste conditiile de forma ale deciziei contestate, instanta apreciaza ca aceasta a fost întocmita cu nerespectarea dispozitiilor imperative prevazute de art.268 alin.2 lit.c din codul muncii.

Astfel, potrivit textului de lege sus amintit, sub sanctiunea nulitatii absolute, decizia de sanctionare trebuie sa cuprinda printre altele si motivele pentru care au fost înlaturate apararile formulate de salariat în timpul cercetarii disciplinare prealabile.

Numai prin indicarea în decizia de concediere disciplinara a motivelor pentru care s-au înlaturat aprecierile formulate de salariatul învinuit  se asigura în mod real si efectiv dreptul lui la aparare.

În speta, la art. 3 din decizie se mentioneaza generic ca, contestatorul s-a prezentat în vederea efectuarii cercetarii disciplinare prealabile si si-a expus punctul de vedere în declaratia si nota de relatii care sunt parti integrante la raportul de cercetare.

În declaratia de la fila 59 dosar si nota de relatii de la fila 60 dosar, contestatorul arata ca în perioada ianuarie 2009 – martie 2010, nu a efectuat nici o alimentare cu motorina la locomotiva si prin urmare nici nu a fost solicitat sa întocmeasca bonul de alimentare. Ca, bonul în discutie a fost întocmit si semnat de catre M. D., el nefacând altceva decât sa respecte ordinele si dispozitiile sefului punctului de lucru, B. V. care era gestionar si responsabil cu alimentarile.

Mai mult decât atât, a precizat contestatorul si faptul ca a adus la cunostinta conducerii societatii ca se încalca prevederile instructionale si nu se alimenteaza legal dar nu a facut nimic pentru remedierea acestor deficiente de la momentul sesizarii sale.

Toate aceste aparari ale contestatorului nu au fost analizate de cei împuterniciti sa efectueze cercetarea prealabila si nici nu au fost indicate motivele pentru care au fost înlaturate aceste aparari.

Or, este imperios necesar ca în cuprinsul deciziei sa fie mentionate motivele pentru care au fost înlaturate apararile formulate de salariat în timpul cercetarii disciplinare prealabile întrucât din analiza disp. art. 268 Codul muncii, rezulta ca normele acestei legi cadru în materia raporturilor de munca, fiind norme de protectie, legiuitorul a înteles sa reglementeze strict procedura de emitere a dispozitiei de sanctionare.

Este o certitudine ca art. 268 alin. 2, prin fiecare componenta a sa statorniceste o nulitate absoluta de forma pentru nerespectarea unei cerinte de forma „ad validitatum”, nulitate care, în lipsa unui text în sens contrar, nu poate fi acoperita.

În ceea ce priveste savârsirea faptei retinute în sarcina contestatorului, respectiv neîntocmirea si nesemnarea bonului de alimentare a locomotivei DH.CL 707 si neîntocmirea raportului ca eveniment pentru a aviza Conducerea SC … SA ca alimentarea se efectueaza de la o instalatie fara debitmetru, rezultând astfel o lipsa de 297,62 litri motorina, instanta retine ca nu este data vinovatia acestuia.

Astfel, prin probatoriul administrat, intimata nu a facut dovada ca în perioada ianuarie 2009 – martie 2010 contestatorul a efectuat vreo alimentare cu motorina a locomotivei si prin urmare nu avea nici obligatia de a întocmit bonul de alimentare si raportul de eveniment.

Bonul aflat la fila 7 dosar a fost întocmit si semnat de numitii M. D. în calitate de mecanic si B. V. în calitate de sef punct de lucru Dornesti, acesta din urma având ca atributii principale de serviciu coordonarea activitatii tuturor angajatilor, aprovizionarea cu combustibil a locomotivelor a caror gestiune o are si tinerea evidentei consumului.

Prin urmare, contestatorul nu se face vinovat de încalcarea art.2 pct.2 lit.b si art.9 alin.1 lit.i din instructiunile pentru activitatea personalului de locomotiva atâta timp cât, în fapt, alte persoane au efectuat alimentarile locomotivei, în art.2 alin.1 precizându-se ca din personalul cu sarcini în manipulare si completarea foii de parcurs face parte atât mecanicul de locomotiva si gestionarul de combustibili si lubrefianti din unitate precum si alt personal care însoteste trenul si are asemenea atributii, conform legii.

Rezulta asadar ca intimata nu a facut dovada existentei elementelor esentiale-definitorii, ale raspunderii disciplinare, în privinta contestatorului fara a caror existenta cumulata nu poate fi retinuta o raspundere disciplinara si anume existenta unei fapte ilicite, savârsirea ei cu vinovatie, rezultatul daunator si legatura de cauzalitate dintre fapta si rezultat.

Potrivit disp. art. 76 din Codul muncii, concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege este lovita de nulitate absoluta, iar conform prevederilor art. 78 din Codul muncii în cazul în care concedierea a fost efectuata în mod netemeinic sau nelegal instanta va dispune anularea ei.

În speta, este data aceasta situatie asa încât în temeiul textului de lege sus amintit instanta va admite contestatia si va anula decizia de concediere.

În temeiul disp. art. 78 din Codul muncii instanta va dispune reintegrarea contestatorului, pe functia detinuta anterior emiterii deciziei de desfacere a contractului individual de munca si va obliga pârâta, sa plateasca reclamantului, o despagubire egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, începând cu data emiterii deciziei pâna la reintegrarea efectiva.

Ca parte cazuta în pretentii, obliga intimata sa plateasca contestatorului, suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu de avocat pe temeiul dispozitiilor art.274 cod procedura civila.

Domenii speta

Spete similare