Obligaţia de a face

Decizie 976R din 03.12.2010


Prin actiunea înregistrata pe rolul Judecatoriei A, sub numarul 3606/740/2009 la data de 22.09.2009, reclamantii N. E. si N. V. i-a chemat în judecata pe pârâtii N. Gh. si N. M. pentru ca prin  hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea pârâtilor în temeiul art. 998-999 Cod Civil de a  înlocui gardul si garajul proprietatea acestora distruse de incendiul produs în gospodaria partilor, iar în caz de refuz din partea acestora sa se dispuna repararea gardului de catre reclamanti pe cheltuiala pârâtilor, obligarea pârâtilor de a desfiinta sira de paie aflata în curtea acestora si a paielor aflate în podurile imobilelor pârâtilor din Alexandria,  obligarea pârâtilor de a demola WC-ul aflat la o distanta de 1,5 m.l. de fântâna proprietatea reclamantilor, cu cheltuieli de judecata.

În motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca, la data de 05 august 2009 a avut loc un incendiu în imobilul proprietatea pârâtilor, incendiu în urma caruia gardul proprietatea  acestora si garajul au fost afectate.

Din procesul verbal de interventie nr. 146 din 5 august 2009 încheiat de  Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta T. reiese faptul ca la domiciliul pârâtilor au ars aproximativ 2000 bucati baloti lucerna, paie.

A mai aratat ca acesti baloti erau depozitati în imediata apropiere a hotarului despartitor, fapt care a condus la afectarea gardului pe o lungime de 12 ml. si care i-a constat suma de 17.000 lei si a garajului acestora.

S-a mai mentionat ca, la data de 6 august 2009 la imobilul pârâtilor s-a deplasat o comisie formata din reprezentanti ai Primariei A. si ai I.S.U. T. care au constatat ca platforma de depozitare a furajelor  (sira de paie) si depozitul de furaje din magazie nu respecta prevederile Cap. XI,  alin. 11, lit. a din Regulamentul privind sanatatea populatiei si protectiei mediului la nivelul Municipiului A. aprobat prin H.C.L. nr. 119/2009.

În drept a invocat dispozitiile art. 610 Cod Civil, art. 998 – 999 Cod Civil. art. 14 din Ordinul Ministerului Sanatatii nr. 981/1994.

Prin întâmpinarea depusa la data de 29.01.2010 pârâtii au solicitat respingerea ca nefondata a  actiunii formulata de reclamanti  apreciind ca în cauza nu sunt îndeplinite cumulativ conditiile prevazute de art. 998-999 Cod Civil.

În ceea ce priveste amplasarea WC-ului a carui demolare se solicita prin actiune, pârâtii au aratat ca acesta nu mai exista în prezent, fiind demolat.

Judecatoria A., prin sentinta civila nr. 1182 din 14 mai 2010 a respins ca nefondate capetele de cerere privind obligarea pârâtilor la înlocuirea gardului si garajului, proprietatea reclamantilor si desfiintarea sirei de paie aflata în  curtea pârâtilor precum si repararea gardului de catre reclamanti pe cheltuiala pârâtilor,în caz de refuz al pârâtilor  de a executa lucrarea.

A respins ca fara obiect capatul de cerere privind obligarea pârâtilor de a demola WC-ul.

A obligat reclamantii la 400 lei cheltuieli de judecata catre pârâti.

Instanta a motivat – în esenta -  ca reclamantii nu au facut dovada faptei ilicite a pârâtilor , pentru a putea fi atrasa raspunderea lor delictuala, aprinderea paielor din gospodaria pârâtilor fiind provocata de traznet.

Împotriva sentintei au declarat recurs reclamantii, criticând-o sub mai multe aspecte:

1.- Instanta de fond  nu a clarificat temeiul juridic al actiunii. Desi în  cererea introductiva cât si în considerentele sentintei atacate se face referire la prevederile art. 998- 999 Cod civil., în actiune la primul si cel de al doilea capat de cerere, ca si în dispozitivul sentintei este mentinut alt temei de drept, anume obligatia de a face, prevazuta de art. 1075 – 1077 Cod civil.

Motivul nu poate fi primit.

Actiunea este într-adevar confuza, însa din lectura ei  sistematica se poate trage concluzia ca reclamantii au solicitat refacerea, repararea  gardului si garajului  (obligatia  de a face  prevazuta de art.1075 – 1077 Cod civil), degradate în incendiul produs din culpa pârâtilor, care au depozitat materiale combustibile cu încalcarea normelor legale în materie (  raspundere delictuala, conform art. 998 , 999 Cod civil),

iar instanta exact acest lucru a judecat : a analizat raspunderea delictuala conchizând ca ea nu exista si a respins obligatia de a face, întemeiata pe aceasta

raspundere delictuala civila neexistând deci nicio contradictie între considerentele si dispozitivul sentintei atacate.

Astfel încât nu se poate sustine  ca instanta nu ar fi clarificat temeiul juridic al actiunii pe care a  solutionat-o.

2.- Instanta de fond a apreciat în mod eronat ca,  în speta, nu sunt întrunite cerintele art. 998,999 Cod civil.

Finalitatea acestei critici adusa sentintei este  solicitarea recurentilor ca  tribunalul sa constate „ca în speta exista conditia raspunderii  civile delictuale,ceea ce implica obligarea pârâtilor N. Gh. si N. M., la plata despagubirilor solicitate de 2000 lei „.

Prin întâmpinarea de la dosar, intimatii au remarcat ca prin acest motiv de recurs, reclamantii recurenti tind ”la modificarea actiunii, care  nu  poate fi primita în faza recursului, ci, potrivit dispozitiilor art. 132 Cod procedura civila, se putea doar pâna la prima zi  de înfatisare, în judecata fondului”.

Sustinerea din întâmpinare este întemeiata si, prin consecinta, motivul de recurs neîntemeiat.

Într-adevar potrivit art. 294 Cod procedura civila, aplicabil si în cazul  recursului, conform  art. 316 din cod, în recurs nu se poate schimba calitatea partilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecata si nici nu se pot  face  alte cereri noi.

Or, recurentii solicitând ca prin admiterea recursului  intimatii sa fie obligati la plata de despagubiri în suma de 2000 lei, dupa ce la fond au solicitat refacerea bunurilor degradate, în mod evident au  schimbat obiectul cererii, formulând de fapt, o cerere noua , fapt nepermis de textele legale mentionate mai sus.

În consecinta, recursul va fi respins, în  temeiul dispozitiilor art. 312, al.1,  teza a II-a Cod procedura civila , cu cheltuieli de judecata.