Cerere de aplicare a unei amenzi civile debitoarei. Respingerea cererii ca fiind prescrisă

Depunerea unei cererii de executare silită nu îşi mai produce efectul întreruptiv de executare în situaţia perimării executării.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 3215/740/2010 la data de 12 august 2010, petenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI a solicitat, în contradictoriu cu intimata S.C. P. S.R.L., aplicarea unei amenzi civile acesteia în cuantumul maxim prevăzut de lege, pentru fiecare zi de întârziere, până la executarea obligaţiei din titlul executoriu Decizia Comercială nr. 46/01.02.2005.

În motivarea cererii, petenta a arătat că prin Decizia Comercială nr. 46/01.02.2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, S.C. R. P. S.R.L. (actuala S.C. P. S.R.L.) a fost obligată să efectueze investiţii în sumă de 1.800.000.000 lei. Cu adresa VP1/13369/23.10.2007, în baza dispoziţiilor OUG nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, a fost comunicat debitoarei titlul executoriu, cu confirmare de primire, în vederea îndeplinirii de bună-voie a obligaţiei stabilite prin acesta. Debitoarea poate fi constrânsă de instanţa de judecată, conform art. 5803 alin. 1 C.proc.civ., la executarea acestei obligaţii de a face, prin aplicarea unei amenzi civile în favoarea statului.

În drept, petenta a invocat dispoziţiile art. 5803 alin. 1 C.proc.civ..

Petenta a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

La cerere, petenta a anexat, în fotocopie, extras din Registrul Comerţului, Decizia Comercială nr. 46/01.02.2005 şi Adresa VP1/13369/23.10.2007 cu confirmare de primire.

La termenul din 12.08.2010, instanţa a invocat din oficiu excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită a Deciziei Comerciale nr. 46/01.02.2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială, în raport de dispoziţiile art. 405 alin. 1 C.proc.civ., şi a amânat cauza pentru ca creditoarea să poată formula apărările pe care le consideră necesare.

Prin precizările efectuate la data de 07.09.2010, petenta a solicitat respingerea excepţiei invocate. A arătat că AVAS a procedat la declanşarea executării silite în baza OUG 51/1998, comunicându-i debitoarei titlul executoriu în baza art. 58 din acest act normativ. Având în vedere natura creanţei (ce rezidă din activitatea postprivatizare), AVAS nu are altă cale pentru realizarea creanţei decât procedura specială prevăzută de OUG 51/1998. Cum hotărârea a fost pronunţată în anul 2006, petenta avea atribuţiile stabilite de OUG 23/2004 de modificare a OUG 51/1998. Potrivit art. 13 alin. 5 din acest act normativ, termenul de prescripţie aplicabil este de 7 ani. Chiar dacă s-ar aprecia de instanţă că termenul de prescripţie aplicabil este cel general de 3 ani, în confomitate cu art. 4052 lit. d C.proc.civ., la data de 23.10.2007 a operat întreruperea de drept a termenului de prescripţie.

Instanţa a încuviinţat proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind-o concludentă şi utilă soluţionării cauzei.

Analizând cererea formulată prin prisma excepţiei invocate din oficiu, instanţa reţine următoarele :

Prin Decizia Comercială nr. 46 din 01.02.2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială, S,C. R.P. S.R.L. a fost obligată la efectuarea de investiţii în cuantum de 1.800.000.000 lei. În urma fuziunii acestei societăţi cu S.C. D.C. S.R.L. s-a înfiinţat S.C. P. S.R.L., intimata în cauză. Acest aspect rezultă din extrasul de informare din Registrul Comerţului. În consecinţă, instanţa reţine că o dată cu patrimoniul societăţii R.P. S.R.L., S.C. P. S.R.L. a preluat şi obligaţia din titlul executoriu menţionat.

Petenta a susţinut că pentru executarea acestei obligaţii de a face este aplicabilă procedura specială prevăzută de OUG 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului. Din acest motiv, apreciind că este competentă să procedeze la executarea silită prin corpul propriu de executori, petenta i-a adresat debitoarei la data de 25.10.2007 o notificare în conformitate cu art. 58 din OUG 51/1998.

Instanţa are în vedere că OUG nr. 51/1998 reglementează valorificarea doar a anumitor creanţe ale statului, limitativ şi expres prevăzute de art. 1 şi 2 din acest act normativ. Aceasta se poate deduce din însuşi titlul actului normativ, în care legiuitorul a menţionat sintagma unor. Din aceste texte, instanţa nu poate reţine că sunt supuse valorificării potrivit acestui act normativ şi creanţele corelative obligaţiilor de a face izvorâte din contractele de privatizare încheiate de FPS (actuala AVAS).

În acelaşi timp instanţa apreciază ca inaplicabile dispoziţiile art. 13 alin. 5 din acest act normativ, potrivit cărora : termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor preluate de AVAS, constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz, au fost învestite cu formulă executorie, este de 7 ani. Are în vedere că acest text priveşte exclusiv creanţele preluate de AVAS potrivit acestui act normativ, iar nu creanţe precum cea din cauză.

În consecinţă, sunt aplicabile exclusiv dispoziţiile din Codul de procedură civilă referitoare la executarea silită, inclusiv dispoziţiile art. 405 şi următoarele din cod referitoare la prescripţia dreptului de a cere executarea silită. Potrivit art. 405 alin. 1 C.proc.civ., dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, iar potrivit alineatului 2 acesta începe să curgă la data când se naşte dreptul.

Adresa de notificare din data de 23.10.2007 a fost emisă de un executor necompetent a efectua acte de executare silită şi nu este aptă de a întrerupe termenul de prescripţie extinctivă în condiţiile art. 4052 alin. 2 lit. a C.proc.civ.. Totuşi, instanţa apreciază că prin împrejurarea că petenta a întrunit o dublă calitate de creditor şi executor, pot fi considerate aplicabile dispoziţiile art. 4052 alin. 1 lit. b C.proc.civ., potrivit cărora termenul de prescripţie se întrerupe prin depunerea cererii de executare de către creditor la un organ de executare necompetent, reţinând că această face dovada unei cereri de executare silită adresată unui executor necompetent. Pe de altă parte, însă, instanţa trebuie să aibă în vedere şi dispoziţiile alineatului 3 al aceluiaşi articol, potrivit cărora prescripţia nu este întreruptă dacă cererea de executare s-a perimat. În consecinţă, chiar apreciind respectiva adresă de notificare că avea aptitudinea de întrerupere a termenului de prescripţie, aceasta s-a perimat de drept, conform art. 389 alin. 1 C.proc.civ. prin trecerea a 6 luni, neîntrerupând termenul de prescripţie.

În concluzie, instanţa, reţinând că termenul de prescripţie a început să curgă la data de 02.02.2006, apreciază că acesta s-a împlinit la data de 02.02.2009. În consecinţă, apreciază că Decizia Comercială nr. 46 din 01.02.2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială şi-a pierdut puterea executorie, dispozitivul său nemaiputând fi dus la îndeplinire prin concursul forţei coercitive a Statului. Cum constrângerea debitorului la executarea unei obligaţii de a face este o măsură de executare silită, instanţa apreciază că şi dreptul de a cere aceasta s-a prescris o dată cu cel de a cere executarea silită.

Pentru aceste motive, instanţa urmează să admită excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, să constată prescris dreptul de a cere aplicarea unei amenzi civile debitoarei, iar, pe cale de consecinţă, să respingă cererea formulată ca fiind prescrisă.

Domenii speta

Spete similare