Anulare parţială decizie de impunere şi obligaţia de a face

Document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:JDONE:2017:002.000576

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA ONEŞTI

JUDEŢUL BACĂU

Dosar nr. 4834/270/2016 anulare parţială decizie de  impunere şi obligaţia de a face

Înreg. 18.08.2016

SENTINŢA CIVILĂ NR. 576

Şedinţa publică din data de 15.03.2017

INSTANŢA CONSTITUITĂ DIN:

PREŞEDINTE – ADAM DANIEL-EUGEN

GREFIER – GHIHANIŞ MARIANA

 Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect anulare parţială decizie de  impunere şi obligaţia de a face, formulată de reclamanta …., cu sediul în …, în contradictoriu cu pârâta …, cu sediul în ...

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, a răspuns avocat Ursu Mihai reprezentând reclamanta, lipsă fiind pârâta.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de şedinţă, după care, instanţa constată că  pârâta a depus un înscris prin care a solicitat admiterea excepţiei şi declinarea competenţei în favoarea instanţei competente.

Instanţa pune în discuţie excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Oneşti invocată la termenul anterior.

Avocat Ursu Mihai solicită admiterea excepţiei, a se declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.

Instanţa rămâne în pronunţare asupra excepţiei invocate.

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oneşti la data de 18.08.2016 sub nr. 4834/270/2016, reclamanta … cu sediul în …, a solicitat  în contradictoriu cu pârâta …, cu sediul în …. radierea din Decizia de impunere nr.3789 din 17.03.2016, a menţiunilor de la pct.14 şi 15, precum şi anularea obligaţiilor fiscale stabilite pentru mijloacele fixe menţionate, pentru anul 2016 şi retroactiv pentru o perioadă de 5 ani anterior emiterii deciziei de impunere.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în anul 2015 a depus situaţia cadastrală a patrimoniului pentru a fi avută în vedere la calculul impozitării pentru anul 2016, pentru clădiri şi terenuri, existând evidenţiate şi cele două mijloace fixe arătate, respectiv un uscător şi o instalaţie de exhaustare, instalate pe terenul reclamantei şi pe care pârâta le-a încadrat în mod greşit şi nejustificat în Grupa 1 construcţii, ele făcând parte din Grupa 2 mijloace fixe pentru care nu sunt aplicabile modalităţile de impozitare aferente clădirilor. Pârâta dă o interpretare greşită a art. 453 lit. b din Legea nr. 227/2015, încadrând instalaţiile în Grupa 1 construcţii, acestea fiind de sine stătătoare, iar spaţiile rezultate în urma asamblării pereţilor cu acoperişul nu sunt pentru adăpostirea instalaţiilor, ele făcând parte din instalaţii. Cele două instalaţii nu au fost încadrate în Grupa 2, ele regăsindu-se ca poziţii distincte în catalogul privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, reclamanta încadrând şi calculând amortizări în fiecare lună, începând cu luna în care au fost puse în funcţiune.

Cererea a fost motivată în drept pe dispoziţiile art.453 din Legea nr.227/2015, pe cele ale H.G.2139/2004 şi pe cele ale art.192 Cod procedură civilă.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar certificat de înregistrare, decizia de impunere pentru anul 2016, adresa nr.1116/11.12.2015 emisă de reclamantă către pârâtă, schiţă, raport de expertiză tehnică extrajudiciară.

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 2.194 lei. 

În etapa scrisă, pârâta a depus întâmpinare (file 53-54) prin care a solicitat respingerea acţiunii. În motivare s-a arătat că cele două construcţii fac parte din categoria clădirilor în baza art. 453 lit. b din codul fiscal, având în vedere şi normele metodologice de aplicare a codului fiscal. Categoria imobilelor nu rezultă dintr-un proiect tehnic sau autorizaţie de construire, ci au fost declarate pe proprie răspundere la cererea proprietarului.

În drept, au fost invocate prevederile art. 205-208 din Codul de procedură civilă.

Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare (fila 63) prin care a arătat că a depus la sediul pârâtei adrese pe care le consideră a fi contestaţii sau plângeri, existând iniţial disponibilitatea de a rezolva pe cale amiabilă greşita încadrare a celor două utilaje.

La termenul de judecată din data de 15.02.2017 instanţa a calificat obiectul cererii ca fiind anulare parţială a deciziei de impunere şi obligaţia de a face şi, faţă de această calificare, a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Oneşti.

La termenul din 15.03.2017 instanţa a rămas în pronunţare pe excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Oneşti.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

La data de 17.03.2016 a fost emisă de Primăria comunei Dofteana decizia de impunere pentru anul 2016 nr. 3789 (fila 12) prin care au fost stabilite impozitele datorate de reclamantă, în cuprinsul deciziei fiind menţionate la poziţia 14 „uscătoare”, iar la poziţia 15 „instalaţie exhaustare şi filtrare aer”, impozitele fiind stabilite şi pentru acestea.

Prin cererea formulată reclamanta a solicitat radierea din Decizia de impunere nr.3789 din 17.03.2016, a menţiunilor de la pct.14 şi 15, precum şi anularea obligaţiilor fiscale stabilite pentru mijloacele fixe menţionate, pentru anul 2016 şi retroactiv pentru o perioadă de 5 ani anterior emiterii deciziei de impunere.

Conform art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 prin act administrativ se înţelege „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice”, iar conform art. 10 alin. 1 din aceeaşi lege „litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.”

Astfel, având în vedere cele arătate mai sus, faţă de faptul că decizia de impunere nr. 3789 din 17.03.2016 este act administrativ în accepţiunea art. 2 litera c din Legea nr. 554/2004, faţă de faptul că, potrivit art. 2 alin. 1 lit. g din Legea nr. 554/2004, prin instanţa de contencios administrativ se înţelege şi secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului administrativ-fiscal, faţă de art. 123 din codul de procedură civilă, conform căruia cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, instanţa va admite excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Oneşti şi, în consecinţă, în baza art. 132 alin. 3 din codul de procedură civilă, va declina competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Bacău, Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, judeţul Bacău.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

H O T Ă R Ă Ş T E:

Admite excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Oneşti.

Declină competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta …., cu sediul în …, J04/706/1998, CUI RO 10825560, în contradictoriu cu pârâta …, cu sediul în …, în favoarea Tribunalului Bacău, Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, judeţul Bacău.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 15.03.2017.

PREŞEDINTE, GREFIER,

 redactat/tehnoredactat- A.D-E/I.L.- 3.04.2017

exemplare – 4

comunicat părţi – 4.04.2017

Domenii speta

Spete similare