Pretentii

Dosar nr. 3377/109/2009

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 22

Şedinţa publică de la 02 Februarie 2010

Pachetul de pe langa Tribunalul Argeş fiind reprezentat de procuror D T.

S-a luat în examinare pentru soluţionare în primă instanţă acţiunea civilă formulată de  reclamanţii  F V, în contradictoriu cu pârâtul S R M F P, având ca obiect „pretenţii”.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită fără citarea părţilor.

 S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 26 Ianuarie 2010, susţinerile părţilor fiind consemnate în cuprinsul încheierii de şedinţă din aceea dată şi care  fac parte integrantă din prezenta sentinţă.

TRIBUNALUL

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 15.09.2009, reclamantul F V a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S R M F P, ca instanţa prin hotărârea ce o va pronunţa să constate caracterul politic al condamnării pronunţate prin sentinţa penală nr.331/26.04.1984  a T M B şi să fie obligat pârâtul la plata sumei de 15.000 euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral.

În motivarea cererii s-a arătat, în esenţă, că întrucât făcea parte din cultul „Martorii lui Iehova”, condamnarea mai sus menţionată a avut un caracter politic, fiind menită să-i schimbe convingerile religioase.

În drept au fost invocate dispoziţiile art.1 alin 3 , art.4 şi art.5 alin 1 lit.a) din Legea nr.221/2009.

La data de 3.11.2009 a fost formulată întâmpinare de către pârâtul Statul român, prin care s-a invocat excepţia indadmisibilităţii, apreciindu-se în esenţă, că nu are caractel politic , condamnarea aplicată reclamantului prin sentinţa penală nr.331/26.04.1984 a T M B..

Prin încheierea de şedinţă din data de 26.01.2009 s-a dispus, în baza art.137 alin 2 c.proc.civ., unirea excepţiei inadmisibilităţii cu fondul cauzei.

Tribunalul deliberând asupra actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa reţine următoarele.

1.Potrivit art.1 alin (3) din Legea nr.221/2009 „constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic şi condamnarea pronunţată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârşirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de împotrivire cu arme şi de răsturnare prin forţă a regimului comunist instaurat în România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările şi completările ulterioare”. Potrivit art. 2 alin. (1) lit.d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice, constituie infracţiuni săvârşite din motive politice infracţiunile care au avut drept scop respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, recunoaşterea şi respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale şi culturale.

În cauză, prin sentinţa penală nr.331/26.04.1984 a T M B(f.41), reclamantul F N, a fost condamnat în baza art.354 alin 1 c.pen. la 1 an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de neprezentare la concentrare, reţinându-se că acesta a refuzat să se prezinte la concentrare întrucât face parte din secta religioasă „Martorii lui Iehova”, fiind arestat la data de 30 martie 1984.De asemenea conform adresei nr.57/2004 (f.40) , rezultă că reclamantul a fost pus în libertate la data de 14 august 1984, ca urmare a graţierii restului de pedeapsă conform Decretului nr.290/1984.

Tribunalul apreciază că având în vedere circumstanţele în care a avut loc fapta penală, condamnarea aplicată reclamantului F V, prin sentinţa penală nr.331/26.04.1984 (f.41) a avut un caracter politic. Astfel, conform  prevederilor art.18 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată şi proclamată de Adunarea generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite prin Rezoluţia 217 A (III) din 10 decembrie 1948, semnată de România la data de 14 decembrie 1955, „orice  om are dreptul la libertatea gândirii, de conştiinţa si religie; acest drept include libertatea de a-si schimba religia sau convingerea, precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea, singur sau împreună cu alţii, atât in mod public, cit si privat, prin învăţătura, practici religioase, cult si îndeplinirea riturilor”. De asemenea , conform art.30 alin (1) şi (2) din Constituţia României din anul 1965, libertatea conştiinţei era garantată tuturor cetăţenilor Statului, oricine fiind liber să împărtăşească sau nu o credinţă religioasă; mai mult, era garantată şi libertatea exercitării cultului religios, cultele religioase organizându-se şi funcţionând în mod liber. Or, astfel cum rezultă din sentinţa penală mai sus menţionată, reclamantul F N a refuzat prezentarea la concentrare din motive religioase , iar conform legislaţiei vremii nu s-a prevăzut, tocmai în considerarea respectării efective a uneia dintre libertăţile fundamentale ale omului, consacrate atât de Declaraţia universală a drepturilor omului cât şi de Constituţia României din 1965, anume libertate de conştiinţă de credinţă religioasă, posibilitatea serviciului militar alternativ pentru persoanele care, din diverse motive, inclusiv de conştiinţă sau religie, nu putea efectua serviciul militar sub arme.În acelaşi sens, martorii L N  şi B P, au arătat că gestul reclamantului FV, de a se prezenta la concentrare, putea fi considerat la vremea respectivă ca fiind un act de rezistenţă anticomunistă.

Pentru aceste considerente, tribunalul apreciază că existenţa condamnării dispusă prin sentinţa penală nr. nr.331/26.04.1984 a Tribunalului militar Bucureşti a avut un caracter politic, raportat la art. 2 alin. (1) lit.d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999, coroborat cu art.13 din Declaraţia universală a drepturilor omului şi art.30 din Constituţia României din anul 1965, motiv pentru care va fi respinsă excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârâtul Statul român şi va constata caracterul politic al condamnării mai sus menţionate.

2.Potrivit art.5 alin 1 lit.a) din Legea nr.221/2009, orice persoană care a condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pot solicita acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.

În ce priveşte excepţia inadmisibilităţii capătului nr.2 de cerere, privind obligarea pârâtului la acordarea de despăgubiri, tribunalul reţine că aceasta este neîntemeiată, întrucât stabilindu-se anterior caracterul politic al condamnării suferite de reclamantul F V, condamnare dispusă prin sentinţa penală nr. nr.331/26.04.1984 a Tribunalului militar Bucureşti, este întrunită cerinţa prevăzută de lege , pentru acordarea de despăgubiri.

În ce priveşte cuantumul despăgubirilor, tribunalul apreciază că acesta urmează a se determina, prin apreciere, ca urmare a aplicării de către instanţa de judecată a criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic şi psihic, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost vătămate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care le-a fost afectate situaţia familială, profesională şi socială. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral aceste criterii sunt subordonate conotaţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs victimei.[în acelaşi sens: I.C.C.J., s.civ.şi de propr.int., dec.nr.4458/2005]

În cauză, tribunalul apreciază că executarea efectivă de către reclamantul F V, a unei pedepse privative de liberate, în regim special, împreună cu deţinuţi politici şi criminalii, pe o perioadă de 4 luni şi jumătate, fără a avea drept la vizite şi dreptul de ieşi în curtea închisorii şi în condiţii insalubre, precum şi presiunea psihologică exercitată asupra acestuia , după eliberare, ca urmare a controalelor periodice efectuate de către organele de securitate, constituie împrejurări de fapt, care justifică acordarea unor daune morale , în cuantum de 10.000 euro, pentru repararea prejudiciului cauzat.

Pentru considerentele expuse, tribunalul va admite, în parte, acţiunea ,va constată caracterul politic al condamnării pronunţată prin sentinţa penală nr.331/26.04.1984 a Tribunalului Militar Bucureşti şi va obliga pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor la plata către reclamantul F V  a sumei de 10.000 euro, în echivalent lei la data plăţii, cu titlu de daune morale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte cererea formulată de reclamantul F V, la Cabinet de Avocat C Z în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE.

Constată caracterul politic al condamnării pronunţată prin sentinţa penală nr.331/26.04.1984 a Tribunalului Militar Bucureşti.

Obligă pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor la plata către reclamantul F V  a sumei de 10.000 euro, în echivalent lei la data plăţii, cu titlu de daune morale.

Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi 02 Februarie 2010, la Tribunalul Argeş - Secţie Civilă.

Domenii speta

Spete similare