Încălcarea prevederilor art. 29 alin.4 din Legea nr.47/1992 şi art. 145 Cod procedură penală
Prin Decizia penală nr. 303/R din 24.09.2008 a fost admis recursul inculpatului G.G.C. împotriva încheierii de şedinţă din 30.07.2008 prin care s-a respins ca inadmisibilă o excepţie de neconstituţionalitate invocată de acesta prin apărător şi a dispus arestarea preventivă a inculpatului.
S-a arătat de instanţa de fond că la acel moment judecătorul nu putea sesiza Curtea Constituţională întrucât dosarul se afla la urmărire penală. Termenul folosit în procedura penală este „instanţa cu privire la cel care sesizează Curtea Constituţională” ori cererea de arestare preventivă este soluţionată de judecător, nu de instanţă.
Inculpatul cerea suspendarea judecării cererii de arestare preventivă şi sesizarea Curţii Constituţionale.
Tribunalul a admis recursul inculpatului şi, rejudecînd, în temeiul art. 29 alin.4 din Legea 47/1992 sesizează Curtea Constituţională cu privire la art. 149 ind.1 alin.3 Cod procedură penală criticat ca neconstituţional de către apărătorul inculpatului.
S-a constatat că instanţa poate sesiza Curtea Constituţională şi să respingă excepţiile invocate doar în cazurile prevăzute de art. 145 Cod procedură penală.
Tribunalul Tulcea
Divorţ fără copii
Tribunalul Tulcea
Litigii de muncă-contestaţie decizie pensionare;
Tribunalul Tulcea
Contencios administrativ fiscal-Anulare plângere contravenţională
Tribunalul Tulcea
Fond - Comercial – obiecţiuni raport final
Curtea de Apel Oradea
Recurs. Procedura insolvenţei. Cerere de recunoaştere a unui drept de retenţie în favoarea unui creditor deţinând o creanţă născută în cursul procedurii. Imposibilitatea legală de constituire a unui asemenea drept