Fond contencios administrativ

Dosar nr. 2325/89/2014

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 1047/CA/2014

Şedinţa publică de la 17 Decembrie 2014

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE

Grefier

Pe rol fiind pronunţarea asupra cauzei de Contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamantul  V I,  în contradictoriu cu pârâta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE IAŞI, având ca obiect anulare act administrativ.

:

INSTANŢA DE JUDECATĂ

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr. 2325/89/2014 la data de 14.08.2014, reclamantul VI, a solicitat in contradictoriu cu DIRECŢIA GENERALA REGIONALA A FINANŢELOR PUBLICE IASI anularea deciziei nr. 1195/24.06.2014 emisa de directorul general al Direcţiei Generale Regionala a Finanţelor Publice Iasi, obligarea pârâtei la reintegrarea sa în postul de inspector clasa 1 la Serviciul Inspecţie fiscala Persoane Fizice din cadrul Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Vaslui, precum şi obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si recalculate, dar si cu celelalte drepturi de care trebuia să beneficieze, începând cu data încetării raportului de serviciu, respectiv 11.06.2014 si pana Ia data reintegrării efective in aceasta funcţie, actualizata in raport cu indicele de inflaţia la data plaţii cu cheltuieli de judecată.

…………………………………………………………………………….

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin decizia nr. 1195/24.06.2014, s-a dispus încetarea de drept , începând cu data de 11.06.2014, a raportului de serviciu al reclamantului, conform dispoziţiilor art. 97 lit. a) şi art. 98 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 188/1999, fiind menţionată în preambulul deciziei contestate sentinţa penală nr. 230/21.11.2013 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 175/A/11.06.2014 a ÎCCJ ce-l priveşte pe reclamantul din prezenta cauză. Conform sentinţei penale menţionate ( filele 24-28), reclamantul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese prevăzute şi pedepsite de art. 253 indice 1 alin. 1 C.pen. la pedeapsa de 3 luni închisoare. Infracţiunea de conflict de interese este menţionată, în Codul penal din 1968 în baza căruia a fost condamnat reclamantul, în titlul VI „Infracţiuni care aduc atingere unor activităţi de interes public sau altor activităţi reglementate de lege, capitolul I ce poartă denumirea „Infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul”. Pe cale de consecinţă, infracţiunea de conflict de interese este o infracţiune de serviciu sau în legătură cu serviciu, contrar celor susţinute de către reclamant.

Conform prevederilor art. 98 alin.1 lit. f) din Legea nr. 188/1999, raportul de serviciu existent încetează de drept (…) când prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea pentru o faptă prevăzută la art. 54 lit. h) ori s-a dispus aplicarea unei pedepse privative de libertate, la data rămânerii definitive a hotărârii. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999, poate ocupa o funcţie publică persoana care îndeplineşte printre alte condiţii şi cea de a nu fi fost  condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni contra umanităţii, contra statului sau contra autorităţii, infracţiuni de corupţie şi de serviciu, infracţiuni care împiedică înfăptuirea justiţiei, infracţiuni de fals ori a unei infracţiuni săvârşite cu intenţie care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice. Totodată, potrivit art.  98 alin. 2 din Legea nr. 188/1999,  constatarea cazului de încetare de drept a raportului de serviciu se face, în termen de 5 zile lucrătoare de la intervenirea lui, prin act administrativ al persoanei care are competenţa legală de numire în funcţia publică.

În raport de aceste prevederi, instanţa reţine că reclamantul a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni de serviciu, respectiv conflict de interese, fiind fără relevanţă dacă aceasta  a fost săvârşită în timpul exercitării funcţiei publice atâta timp cât condiţia menţionată de art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999 la care face referire art. 98 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 188/1999 reprezintă condiţie prevăzută de lege pentru ocuparea unei funcţii publice încă din momentul recrutării şi trebuie să fie îndeplinită în tot timpul ocupării funcţiei publice. De asemenea, reclamantului nu îi sunt aplicabile prevederile săvârşirii unei infracţiuni cu intenţie ce l-ar face incompatibil cu exercitarea funcţiei întrucât acesta a săvârşit o infracţiune de serviciu care presupune prin sine incompatibilitatea cu funcţia deţinută; mai mult, teza infracţiunii săvârşite cu intenţie se referă la alte infracţiuni decât cele enumerate anterior. În fine, cea de –a doua situaţie menţionată de prevederile art. 98 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 188/1999 nu îl vizează pe reclamant întrucât situaţia sa se încadrează în prima ipoteză vizată de text şi anume acesta a săvârşit o infracţiune de serviciu pentru care a fost condamnat definitiv indiferent dacă pedeapsa a fost suspendată condiţionată sau este una cu executare, ipoteza aplicării unei pedepse privative de libertate fiind distinctă de cea a condamnării definitive şi nu cumulativă.

În ceea ce priveşte aplicarea retroactivă a deciziei de încetare a raportului de serviciu, instanţa că, potrivit prevederilor art. 98 alin.1 lit. f) din Legea nr. 188/1999, raportul de serviciu încetează de drept la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. Ori, în condiţiile în care sentinţa penală nr. 230/21.11.2013 a Curţii de Apel Iaşi a rămas definitivă la data de 11.06.2014 prin respingerea recursului prin decizia nr. 175 a ÎCCJ, de la aceeaşi dată a încetat de drept şi raportul de serviciu al reclamantului şi, în mod corect, s-a reţinut prin decizia contestată această dată, fiind fără relevanţă în acest caz data comunicării deciziei.

În sfârşit, faptul că reclamantul nu a fost suspendat din funcţie până în momentul condamnării definitive nu are nici un efect asupra încetării raportului de serviciu care a avut loc de drept în temeiul legii şi nici nu este prevăzută de lege drept o condiţie prealabilă pentru încetare.

În raport de toate considerentele expuse anterior, instanţa apreciază drept neîntemeiată  cererea reclamantului şi urmează să o respingă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge cererea formulată de reclamantul V I,  în contradictoriu cu pârâta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE IAŞI, ca neîntemeiată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul Vaslui.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 17.12.2014.

PREŞEDINTE,GREFIER,

Domenii speta

Spete similare