Reabilitare

Pe rol fiind pronunţarea soluţiei dată în cauza penală având ca obiect cererea de reabilitare formulată de petentul M.C..

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată lipsa petentului.

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Se constată că mersul dezbaterilor a avut loc în şedinţa publică din 19 aprilie 2010, susţinerile petentului, ale avocatului acestuia şi concluziile reprezentantei Ministerului Public fiind consemnate în încheierea de şedinţă, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentinţă, şi când pronunţarea soluţiei s-a amânat pentru data de azi, 20 aprilie 2010.

INSTANŢA

Prin  cererea  formulată şi  înregistrată  la această instanţă la  data de 23 noiembrie 2009, sub nr. de dosar 2733/102/2009 (număr vechi 6230/2009), petentul-condamnat M.C. a solicitat reabilitarea sa judecătorească cu privire la condamnarea de 6 ani închisoare, dispusă prin sentinţa penală nr. 38 din data de 26 septembrie 1988 a Tribunalului Mureş, definitivă prin decizia penală nr. 503 din 12 aprilie 1989 a fostului Tribunal Suprem. În motivarea cererii sale, petentul a arătat că sunt îndeplinite condiţiile reabilitării judecătoreşti această condamnare, că a avut un comportament corespunzător după momentul condamnării sale şi că în intervalul prevăzut de art. 136  Cod  penal nu  a  suferit  nici o altă  condamnare. De asemenea, a mai precizat că îşi câştigă  existenţa prin muncă, având un loc de muncă stabil, că are o  bună  conduită  şi  a achitat toate despăgubirile civile şi cheltuielile  judiciare  la  care  a  fost  obligat (filele 1-11).

El a mai precizat că anterior, a mai depus o cerere de reabilitare care, însă, prin sentinţa  penală nr. 226 din data de 16 septembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. 2345/2005 i-a fost respinsă, întrucât termenul de reabilitare nu era împlinit nici la data formulării şi înregistrării cererii de  reabilitare, nici la  pronunţarea respectivei sentinţe.

S-a acvirat dosarul penal nr. 740/1988 a fostului Tribunal Judeţean Mureş, în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 38/1988 de condamnare a inculpatului, precum şi dosarul penal nr. 2345/2005 al Tribunalului Mureş ce a avut ca obiect cererea sa iniţială, de reabilitare. De asemenea, s-au mai depus la dosarul cauzei şi următoarele acte: fişa de cazier judiciar a condamnatului (filele 48-59), copia actului de identitate al petentului (fila 25), o caracterizare a acestuia (fila  26), o declaraţie autentică dată de inculpatul şi partea vătămată Moldovan Emilia cu referire la achitarea prejudiciului la care a fost obligat prin sentinţa de condamnare (fila 28), dovada achitării cheltuielilor judiciare către stat (fila 27), precum şi copii ale registrului de executări penale aferent anului 1988 (filele 37-39), o adresă de la locul de deţinere care confirmă executarea pedepsei în Penitenciarul Tg. Mureş şi faptul liberării condamnatului în cursul lunii octombrie 1990, adresa de la primăria localităţii de domiciliu a petentului Primăria com. Vînători din care rezultă că acesta nu figurează în evidenţele lor cu debite restante (fila 42). A fost ascultat şi martorul Cojocar Nicolae Aurel propus de către petent în circumstanţiere (fila 58).

De asemenea, pe parcursul cercetării judecătoreşti, petentul a depus la dosar şi o altă sentinţă de reabilitare, pronunţată de Judecătoria Sighişoara, în dosarul nr. 2230/2004, respectiv sentinţa penală nr. 9 din 5 ianuarie 2005 definitivă prin neapelare, prin care s-a constatat reabilitarea judecătorească cu privire la pedeapsa de 3 ani, 6 luni, 12 zile închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 238/1992 pronunţată de Judecătoria Sighişoara în dosarul nr. 1409/1992, definitivă prin neapelare la data de 29 iunie 1992 (fila 56-57).

Analizând  actele şi lucrările dosarului,conform prevederilor art.  494 şi urm. Cod procedură penală şi art. 133 Cod penal, art. 135 şi urm. Cod penal, instanţa  reţine  următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 38 din data de 26 septembrie 1988 a Tribunalului Judeţean Mureş, pronunţată în dosarul cu nr. 740/1988, petentul M.C. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru infracţiunea de tentativă la omor prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174alin. 1,2 Cod penal pedeapsa pe care acesta a executat-o în perioada 24 aprilie 1988 – 3 octombrie 1990 şi apoi de la data de 1 decembrie 1990 pînă, cel mai probabil, la data de 16 aprilie 1992, aspecte care rezultă din fişa de cazier judiciar a acestuia, coroborat cu menţiunile din registrul de executări penale al instanţei şi cu comunicările făcute de administraţia Penitenciarului Tg. Mureş.

Totodată, deşi inculpatul nu a făcut referire şi la cealaltă condamnare a sa, prin sentinţa penală nr. 238/1992 a Judecătoriei Sighişoara, pronunţată în dosarul cu nr. 1409/1992, existenţa ei a fost relevată atît de fişa de cazier judiciar solicită de către instanţă, cît şi de copia sentinţei penale nr. 9/2004 a Judecătoriei Sighişoara, depusă chiar de către petent.

Aşadar, din cuprinsul acestor acte rezultă, fără nici un dubiu, existenţa acestei a doua condamnări a petentului, condamnare la pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată lui pentru comiterea infracţiunii de tăinuire prevăzută şi pedepsită de art. 221 alin. 1 Cod penal cu raportate la art. 234 Cod penal (în prezent abrogat). Prin aceeaşi sentinţă, ca urmare a aplicaţiunii dispoziţiilor art. 37 lit. a Cod penal art. 39 Cod penal, s-a dispus contopirea acelei pedepse, cu restul de pedeapsă de 3 ani, 6 luni şi 12 zile rămas neexecutat din acea pedeapsă de 6 ani închisoare la care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 38/1988 a fostului Tribunal Judeţean Mureş, în final pedeapsa rezultantă fiind de 3 ani, 6 luni şi 12 zile închisoare. Pedeapsa respectivă a fost executată în regim de detenţie în intervalul de timp 2 mai 1992 – 28 aprilie 1994, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 446 zile închisoare şi care s-a împlinit la sfîrşitul lunii iulie 1995.

Practic, se observă că petentul a suferit două condamnări – una de 6 ani închisoare dată de Tribunalul Mureş prin sentinţa penală nr. 38/1988 şi una de 8 luni închisoare data de Judecătoria Sighişoara prin sentinţa penală nr. 238/1992, ultima dintre ele fiind dată pentru o infracţiune comisă în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de prima infracţiune şi cu aplicarea art. 39 Cod penal.

În raport cu această situaţie, este evident că în speţă, sunt aplicabile  prevederile art. 135 şi urm Cod penal şi ale art. 494 şi urm. Cod procedură penală, privind reabilitarea judecătorească, fapt care priveşte toate condamnările petentului, iar nu doar una sau unele dintre ele.

Din acest punct de vedere, în speţa de faţă, reabilitarea judecătorească trebuie vizeze întreg ansamblul condamnărilor petentului şi să pornească de la condamnarea cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare, de la data executării ei şi în raport cu care se calculează, potrivit dispoziţiilor art. 135 alin. 1 lit. b Cod penal, termenul de reabilitare care, în speţă, este de 5 ani la care se adaugă jumătate din durata pedepsei  pronunţate – în speţă 3 ani – deci, în total 8 ani, calculat de la data cînd a luat sfîrşit executarea pedepsei principale.

Aici însă, dată fiind sentinţa penală nr. 9 din 5 ianuarie 2005 a Judecătoriei Sighişoara, dată în dosarul nr. 2230/2004, definitivă prin neapelare, prin care s-a constatat reabilitarea judecătorească cu privire la pedeapsa de 3 ani, 6 luni, 12 zile închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 238/1992 pronunţată de Judecătoria Sighişoara în dosarul nr. 1409/1992, definitivă prin neapelare la data de 29 iunie 1992, practic, la acest moment, ne află în faţa unei situaţii aparte, determinată, pe de-o parte, de autoritatea de lucru judecat în ceea ce priveşte sentinţa de reabilitare amintită, iar pe de altă parte, de necesitatea respectării dispoziţiilor art.133 şi ale art. 135 Cod penal ce reglementează reabilitarea judecătorească.

Cum sentinţa penală nr. 9/2005 a Judecătoriei Sighişoara a intrat în puterea lucrului judecat, ea rămînînd definitivă prin neapelare, şi deci, a fost operată şi în cazierul judiciar al petentului, practic, nu se poate a nu se ţine seama de ea, în caz contrat, acest fapt însemnînd o agravare  a situaţiei celui în cauză, în chiar procedura deschisă de el în prezentul dosar.

Din acest punct de vedere, susţinerea conform căreia, cererea petentului ar fi fără obiect, este nefondată, deoarece, deşi parţial – prin restul rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare – Judecătoria Sighişoara a avut în vedere şi prima condamnare, totuşi, ea nu s-a pronunţat expres asupra ei, nefiind firesc ca petentul să fie privat, în speţa de faţă, de dreptul său de a cere şi obţine şi reabilitarea judecătorească din prima sa condamnare. În aceeaşi ordine de idei, va respinge şi excepţia de necompetenţă materială a tribunalului, cîtă vreme condamnarea de sub care se cere reabilitarea, a fost pronunţată în prima instanţă, de către tribunal.

În aceste condiţii, instanţa se va raporta exclusiv la condamnarea pronunţată în ceea ce priveşte pe petentul M.C. prin sentinţa penală nr. 38 din data de 26 septembrie 1988 a Tribunalului Judeţean Mureş, pronunţată în dosarul cu nr. 740/1988, prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru infracţiunea de tentativă la omor prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1,2 Cod penal, pedeapsa pe care acesta a executat-o în perioada 24 aprilie 1988 – 3 octombrie 1990, dată la care a fost liberat condiţionat, restul rămas neexecutat fiind de 1301 zile, adică 3 ani, 6 luni şi 12 zile.

Data la care a luat sfîrşit executarea acestei pedepse este cea menţionată în cuprinsul sentinţei penale nr. 9/2005 a Judecătoriei Sighişoara, respectiv sfîrşitul lunii iulie 1995, întrucît pedeapsa rezultantă din care a fost reabilitat – aceea de 3 ani, 6 luni şi 12 zile închisoare, a fost executată în regim de detenţie în intervalul de timp 2 mai 1992 – 28 aprilie 1994, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 446 zile închisoare şi care s-a împlinit spre sfîrşitul lunii iulie 1995.

Totodată, analizarea condiţiilor de reabilitare, în cazul unor condamnări succesive se face raportat la pedeapsa cea mai grea, la întreaga perioadă, iar în acest caz termenul de reabilitare judecătorească este calculat de la data executării ultimei pedepse, conform prevederilor art.136 Cod penal. Conform prevederilor art. 135 alin.1 lit. b Cod penal, în cazul condamnării la pedeapsa mai mare de 5 ani pînă la 10 ani, termenul de reabilitare este alcătuit din 5 ani, la care se adaugă  jumătate din durata pedepsei celei mai grele care, în speţă, este aceea de 6 ani închisoare la care petentul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 38/1988 a Tribunalului Mureş, calculat de la sfîrşitul lunii iulie 1995, astfel că termenul de reabilitare este de 8 ani, termen care s-a împlinit la data de 1 august 2003.

Prin urmare, la acest moment procesual, termenul de reabilitare este  împlinit, astfel încât dispoziţiile art. 497 alin. 1 lit. a Cod procedură  penală reţinute cu ocazia judecării primei cereri de reabilitare,  nu mai sunt incidente, în speţă, cererea fiind formulată în condiţiile prevăzute de art. 138 alin. 3 Cod penal, cu raportare la  art. 497 alin. 2 Cod  procedură  penală.

Referitor la celelalte cerinţe care trebuie verificate în cazul prezentei proceduri, în conformitate cu prevederile art. 137 alin. 1 lit. a-d Cod  procedură  penală, instanţa constată că petentul a făcut dovada conduitei sale conforme cu regulile de convieţuire socială, precum şi dovada faptului că după condamnarea sa, nu a avut nici o altă sancţiune penală sau de natură contravenţională. De asemenea, în prezent îşi asigură veniturile din muncă, are un domiciliu stabil, iar în ceea ce priveşte plata despăgubirilor materiale şi a cheltuielilor judiciare stabilite în sarcina sa anterior, el a făcut dovada plăţii integrale a acestora.

În această  situaţie, instanţa va constata că, în speţă, sunt îndeplinite  condiţiile de formă şi de fond cerute de dispoziţiile art. 135-137 Cod penal şi ale art. 495-499 Cod  procedură  penală,  astfel încât va dispune admiterea cererii.

Conform  prevederilor art. 133 raportat la art. 135 şi urm. Cod penal, instanţa va  dispune reabilitarea  judecătorească a condamnatului Dispune reabilitarea judecătorească a condamnatului M.C. (fiul lui Ioan şi Regina născut la data de 24 august 1956 în loc. Vulcan jud. Hunedoara, domiciliat în com. Archita nr. 113, jud. Mureş, CNP 1560824263491) de sub efectele condamnării sale la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b Cod penal, cu art. 71 şi art. 64 Cod penal, aplicată prin sentinţa  penală  nr. 38 din data de 26 septembrie 1988 a Tribunalului Judeţean Mureş, dată în dosarul nr. 740/1988, definitivă prin  respingerea recursului condamnatului prin decizia nr. 503 din data de 12 aprilie 1989 a Secţiei Penale a Tribunalului Suprem, dată în dosarul nr. 268/1989.

Totodată, în baza dispoziţiilor art. 502 Cod procedură penală, va dispune efectuarea cuvenitelor menţiuni, conform prezentei hotărâri, în cazierul judiciar al inculpatului.

Potrivit prevederilor art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză, vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,  ÎN NUMELE LEGII  HOTĂRĂŞTE

 Admite cererea formulată de condamnatul-petiţionar M.C.  şi,  în consecinţă :

 Dispune reabilitarea judecătorească a condamnatului M.C.  de sub efectele condamnării sale la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b Cod penal, cu art. 71 şi art. 64 Cod penal, aplicată prin sentinţa  penală  nr. 38 din data de 26 septembrie 1988 a Tribunalului Judeţean Mureş, dată în dosarul nr. 740/1988, definitivă prin  respingerea recursului condamnatului prin decizia nr. 503 din data de 12 aprilie 1989 a Secţiei Penale a Tribunalului Suprem, dată în dosarul nr. 268/1989.

 Dispune efectuarea cuvenitelor menţiuni, conform prezentei hotărâri, în cazierul judiciar al inculpatului.

 Respinge excepţia de necompetenţă materială a tribunalului.

 Cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză rămân în sarcina acestuia.

 Cu drept de apel în 10 zile de la pronunţare.

 Pronunţată în şedinţa publică din 20 aprilie 2010.

Domenii speta

Spete similare