Legea nr.18 /1991. Modificare titlu de proprietate. Invocarea art.58 din Legea nr.18/1991 modificată.

Decizie 826 din 30.03.2011


Legea nr.18 /1991. Modificare titlu de proprietate. Invocarea art.58 din Legea nr.18/1991 modificată.

Prin Legea nr. 18/1991,  legiuitorul a conferit persoanelor îndreptăţite la stabilirea dreptului de proprietate, în condiţiile acestei legi speciale reparatorii, dreptul de a face plângere la judecătorie împotriva hotărârilor comisiilor judeţene de fond funciar asupra contestaţiilor, în temeiul art. 53 şi următoarele.

De asemenea, persoana nemulţumită poate face plângere la instanţă, în baza aceluiaşi text de lege, coroborat cu art. 64 în cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de Comisia Judeţeană sau punerea efectivă în posesie.

Se observă, aşadar, că o acţiune în „modificarea” unui titlu de proprietate emis în conformitate cu hotărârea comisiei judeţene de fond funciar, după ce titlul de proprietate a intrat în circuitul civil, nu a fost reglementată prin legea specială.

În speţă, titlul de proprietate a cărei modificare se solicită a fost eliberat în baza cererii de reconstituire formulată de reclamantă la 16.03.1991, validată prin HCJ nr. 29/15.10.1991 şi a procesului verbal de punere în posesie din 05.06.2002 ori, câtă vreme aceste acte nu au fost atacate de către reclamantă, în condiţiile art. 53 şi următoarele din Legea nr. 18/1991, iar titlul a fost eliberat în conformitate cu acestea, nu există motive pentru modificarea titlului.

Critica recurentei, în sensul că instanţa a ignorat temeiul juridic al acţiunii, respectiv art. 58 din Legea nr. 18/1991, este nefondat, deoarece dispoziţiile din acest articol se referă la faptul că modificarea, înlocuirea sau desfiinţarea titlului de proprietate se pot face de  către comisia locală, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive, dar în speţă, nu se impune modificarea titlului, pentru considerentele ce au fost expuse.

Decizia Nr. 826/2011 din şedinţa publică de la 30 Martie 2011

Prin acţiunea civilă înregistrată la Judecătoria Novaci  la data de 19/10/2010 sub număr dosar 2028/267/2010, reclamanta C M, a chemat în judecată pârâtele Comisia LFF Bengeşti Ciocadia şi Comisia LFGF Gorj, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună  modificarea titlului de proprietate nr. 1355127 din 12/07/2002 în sensul de a se consemna corect vecinătatea la Sud din tarlaua 73, parcela 12 ca fiind „ drum şi moştenitorii lui G V” şi modificarea procesului verbal de punere în posesie şi a schiţei aferente în acelaşi sens urmând totodată a se consemna  corect şi dimensiunile tarlalei 73, parcela 12 conform schiţei cadastrale întocmite, respectiv astfel încât parcela să aibă forma de trapez cu baza de 38 m, lungimea L 1=100,20 m, lungimea L2=131,79 m, iar lăţimea mică de la Râul Gilort de 11,32 m.

În drept cererea a fost întemeiată pe dispoz art 58 din Lg 18/1991.

S-a depus copia titlului de proprietate, procesul verbal de punere în posesie, acte de stare civilă, schiţa terenului şi schiţa parcelelor.

Comisia LFF Bengeşti Ciocadia a formulat întâmpinare prin care arată că sunt de acord cu admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, respectiv cu anularea parţială a procesului verbal de punere în posesie şi a actelor premergătoare eliberării acestuia precum şi a titlului de proprietate nr 1355127 din 12/07/2002 cu privire la suprafaţa de teren de categorie agricol înscrisă în tarlaua 73, parcela 12 şi eliberarea unui titlu de proprietate cu înscrierea suprafeţei de 1916 mp cu vecinătăţile;N- Corobea Pantelimon, S- moştenitorii lui Gioancă Vasile, E- râul Gilort, V- DE 2687, dimensiuni şi vecinătăţi care corespund cu situaţia reală din teren.

Prin sentinţa  civilă  nr.1737 din 07.12.2010 pronunţată de Judecătoria Novaci în dosarul nr.2028/267/2010 a fost respinsă  cererea formulată de reclamanta C  M, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar Bengeşti Ciocadia şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Gorj.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că acţiunea este neîntemeiată deoarece modificarea titlului presupune probarea  existenţei  unei erori materiale la emiterea actului administrativ  a cărui analiză  e  dedusă judecăţii, iar finalitatea acţiunii constă  în corectarea erorilor intervenite,  în sens formal, fără afectarea substanţei  sau întinderii însuşi a  dreptului recunoscut.

Cum reconstituirea dreptului  de  proprietate pe o suprafaţă mai întinsă nu  presupune o analiză formală, ci o analiză  de fond, inclusiv sub aspectul  amplasamentului terenului, s-a reţinut ca fiind greşită calea procesuală  aleasă de reclamant.

Împotriva sentinţei a declarat recurs recurenta reclamantă C M, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

A susţinut că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu aplicarea greşită a legii, respectiv a disp. art. 58 din Legea nr. 18/1991, care au constituit temeiul juridic al acţiunii.

S-a invocat de către recurentă că modificarea titlului de proprietate nu presupune o analiză de fond, ci corectarea unor erori materiale, în sensul arătat în acţiune, însă instanţa nu a dat dovadă de rol activ şi nu a pus în discuţie obiectul acţiunii în raport de temeiul juridic invocat, pronunţând o hotărâre motivată foarte sumar.

Reexaminând actele şi lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, tribunalul constată că recursul este nefondat cu următoarea motivare:

Prin Legea nr. 18/1991,  care a reprezentat temeiul juridic al eliberării titlului de proprietate nr. 1355127/12.07.2002 pe numele reclamantei, legiuitorul a conferit persoanelor îndreptăţite la stabilirea dreptului de proprietate, în condiţiile acestei legi speciale reparatorii, dreptul de a face plângere la judecătorie împotriva hotărârilor comisiilor judeţene de fond funciar asupra contestaţiilor, în temeiul art. 53 şi următoarele.

De asemenea, persoana nemulţumită poate face plângere la instanţă, în baza aceluiaşi text de lege, coroborat cu art. 64 în cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de Comisia Judeţeană sau punerea efectivă în posesie.

Se observă, aşadar, că o acţiune în „modificarea” unui titlu de proprietate emis în conformitate cu hotărârea comisiei judeţene de fond funciar, după ce titlul de proprietate a intrat în circuitul civil, nu a fost reglementată prin legea specială.

În speţă, titlul de proprietate a cărei modificare se solicită a fost eliberat în baza cererii de reconstituire formulată de reclamanta C M la 16.03.1991, validată prin HCJ nr. 29/15.10.1991 şi a procesului verbal de punere în posesie din 05.06.2002 ori, câtă vreme aceste acte nu au fost atacate de către reclamantă, în condiţiile art. 53 şi următoarele din Legea nr. 18/1991, iar titlul a fost eliberat în conformitate cu acestea, nu există motive pentru modificarea titlului.

Critica recurentei, în sensul că instanţa a ignorat temeiul juridic al acţiunii, respectiv art. 58 din Legea nr. 18/1991, este nefondat, deoarece dispoziţiile din acest articol se referă la faptul că modificarea, înlocuirea sau desfiinţarea titlului de proprietate se pot face de  către comisia locală, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive, dar în speţă, nu se impune modificarea titlului, pentru considerentele ce au fost expuse.

În consecinţă, în baza art. 312 C.pr.civ., recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.

Domenii speta