Viol în contextul – autor cu discernământ diminuat

Dosar nr. 2101/189/2009 – viol în contextul – autor cu discernământ diminuat

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

 SECŢIA PENALĂ

 DECIZIA PENALĂ NR. 425/R

Şedinţa publică de la 28 Octombrie 2009

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE : NICULACHE LUMINIŢA

Judecător : OANĂ RADU

Judecător : SIMIONESCU ELENA

Grefier : BODESCU PANSELUŢA

Cu participare procuror : ARMEANU SORIN

Pe rol, la ordine, se află spre soluţionare recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA BÂRLAD, judeţul Vaslui, împotriva sentinţei penale nr. 417 din 30.06.2009 a Judecătoriei Bârlad, pronunţată în dosar nr. 2101/189/2009 privind pe inculpatul P C.

Obiectul cauzei : infracţiunea prev. de art. 197 alin.1 Cod penal.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă partea civilă intimată N L, lipsind inculpatul intimat în recursul parchetului P C. Răspunde pentru inculpat dl. av. Chiţimuş Ciprian, desemnat din oficiu.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că: procedura de citare este legal îndeplinită, recursul a fost declarat în termen legal, fiind motivat în scris; iar inculpatul a fost audiat la fond; cauza se află la al treilea termen de judecată în recurs şi s-a amânat pentru a se îndeplini legal procedura de citare cu inculpatul; s-a depus la dosar procesul-verbal privind mandatul de aducere emis pe numele inculpatului, consemnîndu-se că acesta nu a fost găsit la domiciliu.

S-au verificat actele şi lucrările dosarului, după care:

Faţă de împrejurarea că s-au făcut toate demersurile pentru a se realiza procedura de citare cu inculpatul P C, inculpatul fiind citat la ambele domicilii cunoscute, cât şi în conformitate cu disp. art. 177 alin.4 Cod procedură penală, precum şi cu mandat de aducere, instanţa constată că procedura de citare cu inculpatul intimat este legal îndeplinită la termenul de azi şi interpelează părţile în sensul dacă mai au cereri de formulat în cauză.

Avînd pe rând cuvântul, apărătorul inculpatului, reprezentantul parchetului şi partea civilă N L arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.

Instanţa constată cauza în stare de judecată şi trece la dezbateri, dînd cuvâbtul cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad.

Avînd cuvântul, procurorul de şedinţă arată că  împotriva sentinţei penale nr. 417 din 30.06.2009 a Judecătoriei Bârlad a declarat recurs parchetul întrucât pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a executării, aplicată inculpatului P C este mult prea blândă în raport de gravitatea faptei şi faţă de persoana inculpatului. În fapt, inculpatul a întreţinut relaţii sexuale normale, anale şi orale cu partea vătămată N L, atrăgând-o în cursă, partea vătămată rămânînd cu tulburări şi după săvârşirea faptei. Mai mult decât atât, inculpatul a fost nesincer pe întreg parcursul procesului penal şi, de asemenea, nici nu se prezintă în faţa instanţei deşi ştie foarte bine că are un proces pe rol.  În acest context, individualizarea pedepsei sub aspectul modalităţii de executare este necorespunzătoare. În concluzie, solicită procurorul admiterea recursului, casarea sentinţei pronunţată de Judecătoria Bârlad, iar rejudecînd să fie majorată pedeapsa aplicată inculpatului P C şi să fie înlăturate dispoziţiile art. 81 Cod penal dispunînd executarea în regim de detenţie. Urmează ca instanţa să menţină celelalte dispoziţii prevăzute în hotărârea instanţei de fond. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Avînd cuvântul pentru inculpatul intimat P C, dl. av. Chiţimuş Ciprian arată că, prin apelul formulat, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad critică sentinţa pronunţată de către prima instanţă sub aspectul cuantumului pedepsei, dar şi sub aspectul modalităţii de executare a acestei pedepse aplicate inculpatului P C. Prin motivele de recurs formulate în scris – intitulate iniţial motive de apel – s-a solicitat a se majora cuantumul pedepsei şi cu motivarea de a se da o satisfacţie părţii vătămate. În mod corect nu s-a mai susţinut această motivaţie şi la termenul de azi întrucât scopul pedepsei, aşa cum este prevăzut de legiuitor, nu prevede ca scop exclusiv repararea prejudiciului adus victimei. Prin scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 Cod penal, se urmăreşte prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. Pe lângă aceasta, instanţa de fond a ami avut în vedere şi celelalte circumstanţe ale inculpatului, faptul că anterior inculpatul nu a mai avut nici un fel de abateri care să atragă incidenţa legii penale. De asemenea, pedeapsa aplicată inculpatului  nu reprezintă minimul ce putea fi aplicat de către prima instanţă, ceea ce reflectă tocmai faptul că prima instanţă a avut în vedere atitudinea oscilantă a inculpatului. Mai mult decât atât, s-a avut în vedere şi starea psihică a inculpatului, acesta prezentînd un intelect sub mediu şi grave tulburări de comportament. De altfel, pe parcursul anului inculpatul a şi fost internat în diverse unităţi spitaliceşti de psihiatrie. Toate aceste aspecte au fost avute în vedere de instanţă atunci când a individualizat pedeapsa aplicată inculpatului. De asemenea, instanţa de fond a reţinut şi falsa reprezentare pe care a avut-o inculpatul ca urmare a relaţiei sale de amiciţie. Pentru toate aceste motive, solicită dl. av. Chiţimuş Ciprian a se respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad, iar în subsidiar, dacă instanţa va aprecia că se impune un control al instituţiilor statului asupra inculpatului, să se facă aplicarea disp. art. 86 ind.4 Cod penal, respectiv să se dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Avînd cuvântul, partea civilă intimată N L arată că de la momentul comiterii faptei de către inculpat ea trăieşte o traumă psihică şi solicită ca instanţa să ia hotărârea care se impune.

S-au declarat dezbaterile închise, cauza fiind lăsată în pronunţare.

Ulterior deliberării, 

T R I B U N A L U L,

Asupra recursului declarat, constată:

Prin Rechizitoriul nr.2743/P/2008 din data de 28.05.2009, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, în temeiul art.262 pct.1 lit. a din C.proc. pen., s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului P C pentru comiterea unei infracţiuni prev. şi ped. de art.197 alin.1 din Codul penal .

Potrivit prevederile art.264 C.pr.pen., rechizitoriul, verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, împreună cu dosarul cauzei a fost înaintat Judecătoriei Bârlad, pe rolul căreia a fost înregistrat dosarul nr.2101/189/2009 din 26.05.2009.

Procedând la judecarea cauzei, prin sentinţa penală nr.417/30.06. 2009  a Judecătoriei Bârlad s-au hotărât următoarele:

Condamnarea inculpatului P C, fără antecedente penale, la pedeapsa de  3 ( trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol, faptă prev. şi ped. de art. 197 alin.1 Cod penal împotriva părţii vătămate N L.

Pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a teza a  II-a şi b  Cod penal, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul art.81 Cod penal s-a hotărât suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale a închisorii. S-a fixat termen de încercare de 5 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul art.71 alin.5 Cod penal s-a hotărât suspendarea executării pedepselor accesorii privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza  a II-a  şi b  Cod penal, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale a închisorii, începând cu data rămânerii definitive.

  S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev de art. 64 lit. a teza a  II-a şi b  Cod penal, pe o durată de 2 ani după  executarea pedepsei.

  S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

  A fost admisă  acţiunea civilă formulată de partea vătămată N L.

A fost obligat inculpatul să plătească părţii vătămate N L suma de 5.000 (cinci mii) lei  despăgubiri, reprezentând daune morale.

A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 500 lei  reprezentând cheltuieli judiciare

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a avut în vedere următoarele:

Partea vătămată Ni L în vârstă de 43 ani se cunoştea de mai mult timp cu inculpatul P C. În ziua de 12.07.2008 , în jurul orei 1900 , partea vătămată, în timp ce se afla la cumpărături a fost apelată de inculpat, ocazie cu care aceasta i-a cerut, cu împrumut, suma de 100 lei. Inculpatul a fost de acord şi a invitat-o în acest scop la domiciliul său.

Partea vătămată cunoştea adresa acestuia, întrucât, anterior, îi dusese  personal  câteva medicamente. Ajunsă la locuinţa acestuia a fost invitată de inculpat, care a poftit-o să ia loc pe un fotoliu.

În acest timp, inculpatul a fost apelat şi a ieşit pentru câteva minute din apartament, încuind uşa. A revenit cu o sticlă de bere şi a invitat partea vătămată să consume împreună cu el, dar a fost refuzat. Partea vătămată i-a cerut suma de bani promisă, după care, inculpatul a părăsit din nou locuinţa fiind chemat de un cetăţean necunoscut, ocazie cu care  a închis-o din nou în apartament. N L s-a ridicat cu intenţia să plece, moment în care pe hol a intrat inculpatul.

Partea vătămată i-a spus că vrea să plece, iar inculpatul i-a cerut să întreţină relaţii sexuale cu el. Aceasta a refuzat insistând să iasă din locuinţă, moment în care inculpatul a încuiat uşa şi a luat cheia asupra sa.  Acesta a început cu o mână să se dezbrace de pantaloni,  iar cu cealaltă  a prins-o de umărul stâng. După ce s-a dezbrăcat a prins-o în braţe, dar partea vătămată a opus rezistenţă şi în ciuda opoziţiei, inculpatul a ridicat-o pe sus şi a dus-o în dormitor.

Partea vătămată a strigat, ameninţând că se va arunca pe geamul de la balcon. Cu toate astea inculpatul a aruncat-o în pat, i-a desfăcut nasturii de la pantaloni, i-a dat jos împreună cu lenjeria intimă. Partea vătămată a încercat să se lupte cu acesta, împingându-l cu mâinile şi picioarele, dar nu a reuşit să-i învingă rezistenţa, a început să plângă, moment în care inculpatul a reuşit să-i scoată un crac de la pantalon si chilotul, după care a întreţinut un raport sexual normal.Ca să nu ţipe,  inculpatul i-a acoperit gura cu mâna.După consumarea raportului sexual, în timp ce partea vătămată se îmbrăca şi îl ameninţa pe inculpat cu poliţia, acesta i-a cerut să întreţină şi un raport sexual oral şi anal.

A imobilizat-o din nou, moment în care părţii vătămate i-a sunat telefonul mobil, iar inculpatul i l-a aruncat. Ca urmare a căderii, de la telefon s-a desprins ledul ataşat la brelocul prins de telefon. Cu ocazia cercetării la faţa locului, s-au găsit fragmente din telefonul părţii vătămate. În timpul imobilizării, inculpatul i-a rupt părţii vătămate cureaua de la ceas, apoi a prins-o de corp, a întors-o cu faţa în jos, i-a pus piciorul stâng peste unul din picioarele victimei şi a tras-o de celălalt picior. În acest mod a întreţinut un raport sexual anal. Din cauza durerii, partea vătămată a micţionat în patul inculpatului. Deşi aceasta ţipa, inculpatul a ameninţat-o cu bătaia, după care a tras-o de cap, forţând-o să aibă un raport sexual oral.

În timpul urmăririi penale, partea vătămată a declarat că, după consumare  actelor sexuale, inculpatul i-a spus acesteia să meargă să se spele  şi într-un moment de neatenţie, partea vătămată a luat cheia de la apartament, a deschis uşa şi a reuşit să fugă.

În faza de cercetare judecătorească, partea vătămată susţine că, după consumarea actelor sexuale şi când inculpatul a revenit în apartament, după ce fusese plecat pentru scurt timp, la insistenţele disperate ale părţii vătămate de a-i da drumul să plece, inculpatul, care avea cheile asupra sa, i-a deschis uşa şi a invitat-o să plece, afirmând că pe viitor, de câte ori o va suna, să vină de bună voie să întreţină relaţii sexuale cu el, pentru că nu va afla nimeni.

În următoarele momente, partea vătămată a sunat-o pe martora I M, căreia i-a povestit, plângând, că i s-a întâmplat ceva grav, chemând-o la locuinţa sa. Ulterior, martora a venit la locuinţa părţii vătămate, împreună cu fiul ei  Ţ C M M. Au luat-o la locuinţa lor, unde N E povestit ce se întâmplase şi  martora a sesizat poliţia.

Din raportul de expertiză medico-legală nr 235/E din 12.07.2008, rezultă că N E prezintă o deflorare mai veche cu 2 naşteri în antecedente. La examenul regiunii anale prezintă leziuni de tipul fistulelor. S-a constatat prezenţa unor echimoze la nivelul coapsei şi genunchiului  care s-au putut produce prin compresiune cu degetele de la mână, fiind caracteristice infracţiunii de viol. S-a concluzionat că restul leziunilor nu sunt specifice infracţiunii  de viol ,dar au fost produse în contextul acestuia , putând data din 12.07.2008. Leziunile au necesitat 5-6 zile de îngrijiri medicale de la data producerii.

Inculpatul nu recunoaşte fapta comisă, afirmând că partea vătămată, în ziua de 12.07.2008 a acceptat de bună voie să întreţină relaţii sexuale în apartamentul său, fără să poată da vreo explicaţie plauzibilă cu privire la leziunile produse părţii vătămate.

Din procesul verbal de cercetare la faţa locului  rezultă că pe patul unde a avut loc fapta s-a constatat prezenţa unei pete umede cu diametrul de 25 cm cu miros specific de urină. Lângă fotoliu din camera respectivă s-au găsit fragmente din telefonul aparţinând părţii vătămate. Totodată a fost examinată cureaua de la ceas, care a fost ruptă în contextul săvârşirii infracţiunii.

Cu privire la faptă au fost audiaţi martorii I M D şi Ţ C M M, cei care au văzut-o pe partea vătămată imediat după comiterea faptei. În cauză s-au efectuat confruntări, părţile menţinându-şi declaraţia iniţială dată.

Cele reţinute mai sus rezultă din: plângerea şi declaraţia părţii vătămate, proces verbal de cercetare la faţa locului + foto, raport de expertiză medico-legală, declaraţiile martorilor, proces verbal de confruntare, declaraţiile inculpatului.

Inculpatul P C are vârsta de 35 ani, absolvent a 12 clase, este zilier, necăsătorit, fără antecedente penale .

Din raportul de expertiză psihiatrică rezultă că inculpatul prezintă tulburare organică  de personalitate, intelect liminar şi comemorative comiţiale. Fapta a fost comisă cu discernământ. Inculpatul  are un profil psihologic caracterizat printr-un bogat istoric de antecedente patologice, fiind înregistrat în evidenţele secţiei de psihiatrie cu numeroase manifestări psihoide, care au necesitat internări repetate din anul 2003 şi până în prezent la Spitalul  municipal de Urgenţă „Elena Beldiman” din Bârlad – secţia Psihiatrie.

Inculpatul a fost diagnosticat  psihiatric cu : Tulburare  de personalitate fond mixt; Intoxicaţie etilică acută; Agitaţie psihomotorie. Tulburare organică de personalitate. Comemorative de crize comiţiale post TCC multiple; Epilepsie GM cu tulburări psihice;  Bufeu de agitaţie psihomotorie. Comemorative de crize GM; Tulburare organică de personalitate impulsiv - explozivă”.

În urma examenului psihologic a rezultat că inculpatul  prezintă o psihostructură dizarmonică emotiv-instabilă,; Il supramediocru; Psihostructură afectiv pulsională mixt polimorfă cu  exacerbări intercritice şi potenţate toxicofil  şi  postraumatic ; IQ = 86 IL mediocru.

La examenul psihologic din 13 noiembrie 2008 efectuat  la Spitalul Judeţean de Urgenţă Vaslui – Secţia Psihiatrie rezultă că inculpatul suferă de : Tulburări organice de personalitate epileptoide, emoţional instabile. Epilepsie GM, intelect limită. QI = 69/70.

Audiat,  inculpatul  a recunoscut că a întreţinut raporturi intime cu partea vătămată, dat susţine că au fost raporturi fireşti, cu acordul acesteia.

Declaraţiile inculpatului sunt diferite şi conţin mai multe variante. Într-o  variantă susţine că a invitat-o pe partea vătămată la un grătar, că acesta a pregătit masa,  au băut cafea, au fumat şi au consumat bere, după care au avut raporturi sexuale fireşti. În altă variantă susţine că făcea baie şi partea vătămată a intrat peste el  ca să ia apă pentru spălarea vaselor şi i-a propus să întreţină relaţii intime. În altă variantă, partea vătămată a început să vină pe la el, pentru că o ajuta şi o împrumuta cu bani şi alimente şi ea i-a propus să aibă relaţii intime în schimbul ajutorului material şi cunoştea că aceasta ar fi divorţată de soţul ei. În altă variantă susţine că partea vătămată avea menstruaţia ciclică şi că i-a propus să aibă raport sexual anal, dar nu au reuşit, şi au avut relaţii fireşti, ocazie cu care inculpatul a constatat veridicitatea afirmaţiilor părţii vătămate.

În toate variantele, inculpatul susţine că relaţiile intime s-au desfăşurat cu acordul părţii vătămate, fără a fi folosită violenţa.

Inculpatul susţine că se considera prieten cu partea vătămată, în sensul că se cunoşteau de mulţi ani, aceasta apela la ajutorul lui, deoarece soţul ei era plecat cu serviciul la Sibiu, iar  partea vătămată  avea nevoie de ajutorul şi sprijinul unui bărbat în treburile bărbăteşti ale gospodăriei, cum ar fi mutat mobile,  scuturat covoare, montat ,,termopane’’, inclusiv a însoţit-o  cu ocazia sărbătorii de Înviere, pe timp de noapte, la cimitir, deoarece ea şi fiul ei aveau nevoie de protecţie.Susţine că a mai fost vizitat de partea vătămată şi că a mai împrumutat-o cu bani. 

Aceste aspecte ale relaţiei dintre părţi, au fost confirmate şi de partea vătămată, care a afirmat că în toţi aceşti ani inculpatul a avut un comportament decent, nu i-a făcut nici o aluzie cu conotaţie sexuală, chiar şi în stare de ebrietate, şi l-a invitat la cafea, la domiciliul său, chiar şi în prezenţa soţului, inculpatul fiind cunoscut  în familia şi anturajul părţii vătămate sub porecla de  „P”.

Inculpatul apreciază că plângerea părţii vătămare este determinată de motive financiare, aceasta urmărind să obţină bani de la el sau în contul lor, apartamentul proprietatea inculpatului.

Partea vătămată  N L s-a constituit parte civilă cu  suma de 5.000 ( cinci mii ) lei  despăgubiri,  reprezentând daune morale.

Faţă de probele administrate în cauză, instanţa a apreciat că în modalitatea descrisă mai sus, fapta săvârşită de inculpatul P C ,  de a întreţine acte  sexuale, de orice natură, cu o persoană de sex diferit respectiv cu partea vătămată, N L,  prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, în data de 12.07.2008,  întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. 1  Cod penal

In baza textelor de lege enunţate mai sus si a dispoziţiilor art. 345 Cod Procedura Penala, instanţa a aplicat inculpatului, câte  o pedeapsa la individualizarea fiecăreia având în vedere disp. art. 52 si 72 Cod Penal.

La individualizarea pedepsei instanţa a apreciat  că,  fapta inculpatului, a fost săvârşită în circumstanţe care conferă acesteia un pericol social concret, raportat la reprezentarea pe care a avut-o inculpatul, prin prisma deficienţelor sale psiho-patoide, a relaţiilor dintre părţi şi a condiţiilor atipice care au creat premiza săvârşirii infracţiunii de viol.

Inculpatul, deşi are discernământ, are un intelect limitat, cu un coeficient de inteligenţă scăzut, şi tulburări frecvente de comportament, pe fondul bolilor psihice atestate medical.

Comportamentul său deviant s-a dezvoltat şi pe fondul percepţiei denaturate a relaţiei cu partea vătămată, considerându-se prieten, comportament alimentat şi de situaţiile care au creat  acestuia aparenţa substitutului „bărbatului din casă , prin solicitările părţii vătămate de a o ajuta la diferite treburi gospodăreşti, de a o proteja pe ea şi pe fiul acesteia,  însoţind-o  cu ocazia unor sărbători religioase nocturne , de a o împrumuta cu bani, părţile făcându-şi vizite , reciproc, cu aceste scopuri.

Este incontestabil că fapta inculpatului are o gravitate sporită şi nu este exonerată răspunderea sa penală de circumstanţele mai sus descrise, iar suferinţa fizică şi prejudiciul moral adus părţii vătămate, trebuie să-şi găsească satisfacţia  în pedepsirea făptuitorului şi în despăgubirea de către acesta a victimei.

Însă,  instanţa , a apreciat că o pedeapsă privativă de libertate, nu numai că nu şi-ar atinge scopul de prevenţie şi de reeducare asupra inculpatului, dar ar afecta situaţia acestuia, prin prisma limitelor sale de intelect, corelat cu afecţiunile sale psihice dovedite cu acte medicale şi expertiză medicală.

Însuşi legiuitorul, a lăsat posibilitatea instanţei de a aprecia, la individualizarea pedepsei, în funcţie de circumstanţele săvârşirii faptei şi ale făptuitorului , de a aplica o pedeapsă cu suspendarea condiţionată în cazul săvârşirii infracţiunii de viol, când a reglementat limitele pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor  art. 81 Cod penal, care în noua reglementare, cu modificările prin Legea ne. 278/2006, permite o astfel de individualizare.

Având in vedere ca inculpatul nu are antecedente penale, instanţa  a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins si fără executarea acesteia, dispunând în temeiul art. 81 Cod Penal suspendarea condiţionata a executării pedepsei

În temeiul art. 14 şi  art. 346  alin 1 Cod procedură penală raportat la art. 998 Cod civil,  s-a admis acţiunea civilă formulată de partea vătămată  arătându-se că în urma faptei inculpatului, aceasta a suferit o puternică traumă psihică, determinată de suferinţa fizică şi psihică produsă de inculpat, partea vătămată fiind marcată şi pe plan social şi familial, prin ruşinea resimţită cu privire la cele întâmplate. După săvârşirea faptei, martorii au văzut-o pe partea vătămată fiind într-o stare  de panică, arăta  deplorabil , era înspăimântată, plângea, tremura de frică şi abia se mai putea ţine pe picioare.

Împotriva hotărârii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad care a adus critici referitoare la temeinicie.

S-a arătat astfel că fapta comisă de către inculpat este foarte gravă aşa încât aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiţionată a executării nu este în măsură să realizeze scopul prevenţiei generale şi speciale şi nici reeducarea inculpatului.

În susţinerea acestui motiv au fost făcute aprecieri  în primul rând cu privire la pericolul social abstract pe care-l prezintă, în genere, infracţiunea de viol care aduce atingere relaţiilor sociale referitoare la libertatea persoanei şi atrage consecinţe de o mare gravitate, dezechilibrul moral, cu implicaţii în viaţa de familie  sau societate. Drept urmare, fiind o infracţiune cu un grad de pericol social ridicat, necesită un tratament mai sever.

Pe de altă parte, a fost scos în evidenţă pericolul social concret  al faptei comise de inculpatul  P C, arătându-se că acesta a obligat partea vătămată să întreţină atât relaţii sexuale fireşti cât şi raporturi sexuale orale şi anale, fapt care i-a cauzat acesteia suferinţe fizice şi psihice  determinând-o chiar să micţioneze .

De asemenea, s-a arătat că inculpatul a profitat de  încrederea  ce i-a fost acordată de partea vătămată care este o femeie căsătorită cu copii, ceea ce  reprezintă o circumstanţă ce agravează fapta săvârşită.

În raport de toate aceste elemente faptice s-a arătat că lăsarea în libertate a inculpatului are aptitudinea de a afecta „ conştiinţa socială şi juridică” a oamenilor ale căror aşteptări sunt în sensul existenţei unei reacţii represive severe pentru astfel de fapte.

În ceea ce priveşte situaţia inculpatului, care este cunoscut cu un intelect limitat cu un coeficient de inteligenţă scăzut, împrejurări în raport de care  instanţa de fond a făcut aprecieri în sensul că au determinat crearea unei percepţii denaturate a relaţiei cu partea vătămată, în motivarea recursului s-a arătat că „ceea ce trebuie să fie precumpănitor  în acordarea suspendării condiţionate este gradul deosebit de pericol social pe care-l prezintă fapta a cărei săvârşire a pricinuit o tulburare alarmantă a relaţiilor  sociale normale”.

În motivarea orală a motivelor de recurs, reprezentantul Ministerului Public a solicitat şi majorarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului.

Examinând cauza şi judecata instanţei de fond sub aspectul problemelor de fapt şi de drept invocate şi conform art.385 ind.6 alin.3 din C.pr. pen. sub toate aspectele ei, tribunalul constată că recursul formulat este fondat pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Văzând probatoriul cauzei, la administrarea căruia  au fost respectate dispoziţiile procedurale, tribunalul observă că activitatea infracţională a inculpatului, constând în aceea că acesta, la data de 12.07.2008, prin constrângere a întreţinut relaţii sexuale normale, orale şi anale cu numita N L, a fost reţinută în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză.

Inculpatul a recunoscut faptul că a întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată, arătând că aceasta s-a întâmplat cu acordul ei. Mai mult, a precizat că a întreţinut un raport sexual normal.

Declaraţiile inculpatului referitoare la consumarea unor relaţii sexuale se coroborează cu declaraţiile părţii vătămate, care însă a infirmat existenţa consimţământului la care inculpatul  s-a făcut  referire în apărare, precizând că a fost supusă, prin violenţă  şi unor raporturi  sexuale  anale şi orale.

Că declaraţiile părţii vătămate exprimă adevărul şi că relatările inculpatului sunt făcute cu scopul vădit de a-şi înlătura răspunderea rezultă în primul rând  din Raportul de Expertiză  Medico-legală  nr. 235/ED din 12 iulie 2008  al Serviciului  Medico - Legal Judeţean Vaslui care concluzionează că ,,la examenul  regiunii anale prezintă leziuni de tipul fisurilor ” că „echimozele de la nivelul coapsei şi genunchiului s-au putut produce prin compresiune cu degetele de la mână şi sunt caracteristice infracţiunii de viol’’, restul leziunilor s-au putut produce prin lovire cu şi de corp dur, nu sunt caracteristice infracţiunii de viol, dar au putut fi produse în contextul  acestora”.

Declaraţiile părţii vătămate N L se coroborează şi cu mărturiile numiţilor I M-D şi Ţ C-M-M care au observat-o pe aceasta imediat după comiterea acţiunilor agresive împotriva acesteia.

Martorii au declarat că partea vătămată plângea şi ţipa, era umflată de plâns, tremura din tot corpul şi prezenta urme de violenţă pe corp. Or, aceste manifestări nu pot evidenţia  consumarea unui raport  sexual consimţit.

Cât priveşte caracterizarea juridică a faptei, tribunalul constată că instanţa de fond a făcut o corectă încadrare juridică a faptei sale în prevederile art. 197  alin. 1 din Codul penal care pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 10 ani  şi interzicerea unor drepturi, actul sexual de orice natură, cu o persoană de sex diferit, sau de acelaşi sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa.

Relativ la individualizarea judiciară a pedepsei, tribunalul constată că pedeapsa de 3 ani a fost corect dozată, fiind suficientă pentru realizarea constrângerii necesare, a prevenţiei şi a readaptării inculpatului la viaţa socială.

Instanţa de control apreciază însă că scopurile pedepsei nu pot fi realizate fără executarea efectivă a pedepsei.

În susţinerea aprecierilor referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei şi a modului ei de executare sunt de făcut următoarele consideraţii.

Având în vedere importanţa valorii sociale încălcate prin întreţinerea unor relaţii sexuale neconsimţite, respectiv libertatea şi inviolabilitatea sexuală a persoanei, care presupune dreptul acesteia de a dispune în mod liber de corpul ei, ţinând cont de consecinţele ce le poate suferi victima în plan fizic, psihic şi social,  este fără îndoială că infracţiunea de viol prezintă un grad de pericol social abstract destul de ridicat.

Gravitatea abstractă a faptei este reflectată în natura şi limitele pedepsei stabilite de legiuitor care a concluzionat că prevenţiile specială şi generală, precum şi readaptarea socială a autorului unei fapte de viol săvârşită în formă simplă, poate fi realizată prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea de până la 10 ani.

Împrejurarea că violul este o faptă foarte gravă, aşa încât  legiuitorul a manifestat severitate atunci când a stabilit limitele pedepselor, nu exclude ca în opera de individualizare judecătorească a executării pedepsei, ţinându-se cont de gravitatea concretă a faptei, de condiţiile de comitere, de persoana  infractorului şi de posibilităţile sale de reeducare, să se dispună chiar şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei, atâta vreme cât sunt îndeplinite toate condiţiile  aplicării acestei instituţii.

Individualizarea judiciară a pedepsei şi a modului ei de executare  trebuie să aibă în vedere toate criteriile referitoare la dispoziţiile dreptului penal general, de limitele speciale ale pedepsei, de gradul de pericol social al faptei comise, de persoana infractorului şi de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Relativ la cauza ce face obiectul prezentului dosar, tribunalul constată că fapta săvârşită de inculpatul P C, prin conţinutul ei concret  şi prin atingerea adusă libertăţilor  victimei  N L, prin urmările pe care le-a creat, prezintă un grad de pericol social concret foarte ridicat.

Se are în vedere în primul rând faptul că inculpatul,  în dorinţa sa de a-şi satisface nevoile sexuale, nu s-a rezumat la consumarea unui raport sexual  normal ci a supus victima sa la acte de perversiune sexuală, la acte sexuale nefireşti, anale şi orale care,  au avut un impact deosebit asupra acesteia. Victima, pe lângă faptul că a suferit din punct de vedere fizic, inculpatul cauzându-i leziuni pe diferite zone ale corpului, a fost încercată şi de o suferinţă psihică care s-a prelungit şi după comiterea faptei.

Dovada brutalităţii cu care s-au consumat actele sexuale şi a suferinţei la care a fost supusă partea vătămată este faptul că aceasta, atunci când s-a realizat penetrarea anală, având în vedere „durerea groaznică”  resimţită,  a micţionat, la cercetarea locului faptei, în patul în care s-a realizat infracţiunea fiind găsite urme de urină .

Toate acestea vin să agraveze fapta pe care inculpatul a comis-o  împotriva părţii vătămate  N L.

Evident că la individualizarea pedepsei este necesar să se aibă în vedere şi persoana infractorului. Or, din Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr.101/PA/13.XI.2008 rezultă că acesta prezintă tulburare organică de personalitate intelect liminar şi comiţiale, fapta fiind comisă cu discernământ.

Este adevărat că răspunderea penală presupune în primul rând capacitatea persoanei de a-şi da seama de acţiunile sau inacţiunile sale, de semnificaţia lor socială, de valoarea lor, precum şi de urmările lor.

Legislaţia penală operează cu noţiunile de responsabilitate sau iresponsabilitate, fiecare antrenând consecinţe juridice diferite. Dispoziţiile Codului penal nu consacră o stare intermediară între responsabilitate şi iresponsabilitate, o responsabilitate parţială.

Într-o atare situaţie, orice alterare a facultăţilor psihice ale unui infractor este rezolvată din punct de vedere juridic, în opera de individualizare  judecătorească a pedepsei şi a modului de executare.

Ţinând cont de toate aceste aspecte care se referă la persoana inculpatului, ale cărui capacităţi intelective sunt alterate, fără însă a fi abolit  discernământul, instanţa de control apreciază că pedeapsa a fost dozată în mod temeinic.

Cât priveşte individualizarea modului de executare a pedepsei, instanţa de control, punând în balanţă  gradul de pericol social al faptei comise care justifică o reacţie severă din partea societăţii prin organele judiciare  şi persoana inculpatului, relativ la capacităţile sale intelectuale, care impun un anume grad de clemenţă, apreciază că executarea în regim de detenţie  a pedepsei aplicate, ce va fi menţinută, reprezintă o măsură adecvată tuturor nevoilor de realizare a scopurilor  legii penale.

 Verificând actele procesuale efectuate în cursul desfăşurării procesului penal se constată  că au fost respectate dispoziţiile legale a căror încălcare este sancţionată potrivit art. 197 alin.2 din C. poc. pen. cu nulitatea absolută.

 De asemenea nu au fost identificate încălcări ale celorlalte dispoziţii legale ce reglementează desfăşurarea procesului penal, încălcări prin care să se fi adus vreo vătămare şi care să fi fost invocate la momentele stabilite de art.197 alin 4 din C.proc.pen, respectiv, ,,în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă’’.

Văzând considerentele arătate, conform prevederilor art.385 15 pct.2  lit. d din C. proc. pen., tribunalul va admite recursul formulat de către Ministerul Public împotriva Sentinţei penale nr.417/30.06.2009 a Judecătoriei Bârlad, pe care o va casa, în parte, în latura penală.

Rejudecând, va înlătura dispoziţiile prev. de art. 81 Cod penal şi art. 71 alin.5 Cod penal referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a celor accesorii. Va menţine pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului P C pentru comiterea infracţiunii de viol în varianta prev. de art. 197 alin.1 C.p. împotriva părţii vătămate N L, pedeapsă ce va fi executată în regim de detenţie. Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate şi va înlătura dispoziţiile contrare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

 Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA BÂRLAD, jud. Vaslui, împotriva Sentinţei penale Nr.417/30.06.2009 a Judecătoriei Bârlad, pe care o casează în parte, în latură penală:

 Rejudecând, înlătură dispoziţiile prev. de art. 81 Cod penal şi art. 71 alin.5 Cod penal referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a celor accesorii.

 Menţine pedeapsa aplicată inculpatului P C, CNP,  de 3 (trei) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de viol în varianta prev. de art. 197 alin.1 C.p. împotriva părţii vătămate N L, pedeapsă ce va fi executată în regim de detenţie.

 Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate şi înlătură dispoziţiile contrare.

 Cheltuielile judiciare avansate în recurs rămân în sarcina statului. Suma de 200 lei, reprezentînd onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va achita din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei.

 Definitivă.

 Pronunţată în şedinţă publică, azi, 28 octombrie 2009.

PREŞEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

N.L.  O.R. ; S.E. B.P.

Domenii speta

Spete similare