Ordonanţă preşedinţială.Legea privind procedura insolvenţei.

Sentinţă comercială 2390 din 23.11.2011


Ordonanţă preşedinţială.Legea privind procedura insolvenţei.

Prevederile art.581 Cod procedură civilă arată că „Instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”

Aceste reglementări privesc o procedură specială în cadrul căreia instanţa poate să ordone măsuri vremelnice, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Reclamantul a solicitat aplicarea acestei proceduri speciale în cadrul unei alte proceduri speciale reglementate de Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei.

Prin urmare, această din urmă lege reprezintă o reglementare cu caracter special faţă de cea ordinară conţinută de art. 581 din Codul de procedură civilă.

Astfel, din analiza textului legii rezultă că unul dintre principiile fundamentale ale insolvenţei este acel al priorităţii procedurii speciale reglementate de Legea nr.85/2006 faţă de procedura de drept comun reglementată de Cod procedură civilă.

Acest principiu se degajă atât din dispoziţiile art.149 din lege „Dispoziţiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilităţii lor, cu cele ale Codului de procedură civilă, Codului civil, Codului comercial şi ale Regulamentului (CE) 1.346/2000 referitor la procedurile de insolvenţă, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 160 din 30 iunie 2000.”

Aşadar, în situaţiile în care sunt prezente condiţiile art.1 ale Legii privind procedura insolvenţei, se aplică prioritar normele acestei legi şi numai în completare se vor aplica dispoziţiile Cod procedură civilă.

Prin urmare, pentru aducerea la îndeplinire la obligaţiilor debitoarei de către administratorul/lichidatorul judiciar acesta dispune de prevederile art.44, 56 şi 58 din Legea nr.85/2006.

SENTINŢA  Nr. 2390/2011din 23 Noiembrie 2011 Tribunalul Vâlcea-Secţia Comercială.

La data de 16.11.2011 reclamantul CDE INSOLVENTA B E, în calitate de lichidator al debitoarei SC I SRL, în contradictoriu cu pârâţii G T şi V I, a solicitat obligarea acestora să depună în mâna lichidatorului toate actele financiar contabile prevăzute de art.28 şi 44 din Legea nr.85/2006, pe cale de ordonanţă preşedinţială.

În motivare s-a arătat că prin sentinţa nr.1212/24 iunie 2010 s-a deschis procedura insolvenţei faţă de debitoarea SC I SRL, în cadrul procedurii nefiind predate lichidatorului evidenţa contabilă a societăţii, astfel că potrivit sentinţei nr.1240/25.05.2011 s-a dispus trecerea la faliment în procedura simplificată.

Cum pârâţii nu au predat documentele contabile, prin Adunarea creditorilor din data de 15.11.2011 s-a aprobat formularea prezentei cereri de către lichidator, urgenţa măsurii fiind justificată de  nevoia de prevenire  a unei pagube iminente în tabelul creditorilor fiind trecute creanţe în sumă de 1.702.966,42 lei, iar în activul scriptic se regăsesc active volatile de 1.611.771 lei.

Prin urmare, s-a invocat aplicarea prevederilor art.581 Cod procedură civilă.

Au fost ataşate cererii, înscrisurile invocate de reclamant în cuprinsul cererii.

Analizând actele dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Prevederile art.581 Cod procedură civilă arată că „Instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”

Aceste reglementări privesc o procedură specială în cadrul căreia instanţa poate să ordone măsuri vremelnice, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Reclamantul a solicitat aplicarea acestei proceduri speciale în cadrul unei alte proceduri speciale reglementate de Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei.

Prin urmare, această din urmă lege reprezintă o reglementare cu caracter special faţă de cea ordinară conţinută de art. 581 din Codul de procedură civilă.

Astfel, din analiza textului legii rezultă că unul dintre principiile fundamentale ale insolvenţei este acel al priorităţii procedurii speciale reglementate de Legea nr.85/2006 faţă de procedura de drept comun reglementată de Cod procedură civilă.

Acest principiu se degajă atât din dispoziţiile art.149 din lege „Dispoziţiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilităţii lor, cu cele ale Codului de procedură civilă, Codului civil, Codului comercial şi ale Regulamentului (CE) 1.346/2000 referitor la procedurile de insolvenţă, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 160 din 30 iunie 2000.”

Aşadar, în situaţiile în care sunt prezente condiţiile art.1 ale Legii privind procedura insolvenţei, se aplică prioritar normele acestei legi şi numai în completare se vor aplica dispoziţiile Cod procedură civilă.

Prin urmare, pentru aducerea la îndeplinire la obligaţiilor debitoarei de către administratorul/lichidatorul judiciar acesta dispune de prevederile art.44, 56 şi 58 din Legea nr.85/2006.

Mai mult, art.55 din lege arată că „Ulterior intrării în procedura simplificată, în cazul în care documentele prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. b) - e) şi i) nu sunt prezentate de către debitor, lichidatorul desemnat va reconstitui, în măsura posibilului, acele documente, cheltuielile astfel efectuate urmând a fi suportate din averea debitorului.”

În plus, art.56 din lege menţionează că „Pentru celeritatea procedurii de insolvenţă, în condiţiile art. 1 alin. (2) lit. c) sau d) instanţa poate stabili, pentru creditorul care a solicitat deschiderea procedurii de insolvenţă sau administratorul judiciar desemnat, îndatoriri în ceea ce priveşte prezentarea probelor cu înscrisuri, relaţii scrise, poate solicita la interogatoriu persoanele identificate ca făcând parte din administraţia societăţii, poate solicita asistenţa şi concursul acestora la efectuarea actelor de procedură, precum şi orice alte demersuri necesare soluţionării cauzei.”

Faţă de cele expuse mai sus, instanţa a constatat că prezenta cerere este neîntemeiată, astfel că a fost respinsă.