Dreptul la un proces echitabil.Contestaţie în anulare.

Dreptul la un proces echitabil.Contestaţie în anulare.

Într-adevăr, în fapt contestaţia în anulare oferă părţilor un mijloc procedural eficient pentru a obţine o nouă judecată în cazul săvârşirii unor importante neregularităţi procedurale, de natură a nesocoti principiul dreptului la apărare sau al contradictorialităţii, însă numai cele menţionate expres în cuprinsul celor două texte.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia părţile pot obţine desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti în cazurile limitativ prevăzute de lege, ea putând fi exercitată în scopul retractării hotărârilor judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea unor norme procedurale, norme enumerate expres de legiuitor în cadrul art.317 şi art.318 Cod procedură civilă.

Totodată, se constată că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 318  teza I Cod procedură civilă, nefiind înregistrate greşeli materiale, în sensul existenţei unor greşeli de fapt involuntare în cuprinsul deciziei contestate.

Legiuitorul nu a dat posibilitatea părţilor ca, pe calea extraordinară de atac de retractare, a contestaţiei în anulare, să se invoce alte motive decât cele strict reglementate de cele două articole sus-citate, motivele de contestaţie în anulare neputând fi extinse prin analogie la alte situaţii decât cele vizate în mod expres.

Aşa cum s-a arătat şi în considerentele Deciziei nr.572/2008 a Curţii Constituţionale “(…)legiuitorul este suveran în a reglementa diferit în situaţii diferite accesul la o cale ordinară de atac, fără ca prin aceasta să fie afectat liberul acces la justiţie, a fortiori o atare concluzie se impune atunci când în discuţie este accesul la o cale extraordinară de atac, care, prin definiţie, are caracter de excepţie şi deci poate fi valorificată numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, în caz contrar existând riscul producerii unor perturbări majore ale stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice.”

DECIZIE Nr. 1225/2011 din 03 Noiembrie 2011 Secţia II civilă Tribunalul Vâlcea

La data de 25 martie 2011, contestatoarea BANCA C C SA-RM. VÂLCEA a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei pronunţată în dosarul nr.xxx/2008.

Prin motivele depuse la  data de 3 octombrie 2011, se arată că banca contestatoare a răspuns prin întâmpinare la toate motivele de recurs invocate de contestatori, pentru ca ulterior aceştia să depună note de şedinţă în data de 09.03.2011, prin care era invocată efectuarea executării silite cu încălcarea art. 387 Cod procedură civilă, în sensul că nu le-au fost comunicate şi titlurile executorii.

In plus, s-a arătat că executarea silită este nelegală având în vedere că valoarea bunurilor lăsate în custodie conform procesului verbal din 15.03.2006, este mult mai mare decât valoarea creditelor restante.

Intrucât, faţă de  notele de şedinţă nu a exista posibilitatea formulării apărării având în vedere că la termenul din 10.03.2011 se depusese cerere de amânare din motive  medicale, din partea contestatoarei, se consideră că instanţa de recurs a încălcat principiul contradictorialităţii prevăzut de art. 129 Cod procedură civilă cu încălcarea dreptului la un proces  echitabil, în sensul art. 6 din CEDO.

De asemenea, a fost invocată încălcarea principiului oralităţii prevăzut de art. 127 Cod procedură civilă, condiţii în care instanţa de recurs a pronunţat o hotărâre cu încălcarea principiilor fundamentale ce a produs o vătămate ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Faţă de contestaţia formulată, instanţa  a reţinut următoarele :

Conform prevederilor art. 317 Cod procedură civilă, contestaţia în anulare poate fi formulată faţă de hotărârile irevocabile, când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii şi când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică, privitoare la competenţă.

De asemenea, dispoziţiile art. 318 Cod procedură civilă, arată că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa respingând sau admiţând în parte recursul, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.

Din cuprinsul contestaţiei în anulare formulate în cauza de faţă, nu rezultă nici unul dintre motivele contestaţiei în anulare de drept comun, prevăzută de art. 317 Cod procedură civilă, şi nici dintre motivele contestaţiei în anulare specială reglementată de prevederile art. 318 Cod procedură civilă.

In fapt, se invocă încălcarea  a două principii privind desfăşurarea procesului civil, şi anume principiul oralităţii şi cel al contradictorialităţii raportate la principiul prevăzut de art. 6 din CEDO, referitor la dreptul la un proces echitabil.

Într-adevăr, în fapt contestaţia în anulare oferă părţilor un mijloc procedural eficient pentru a obţine o nouă judecată în cazul săvârşirii unor importante neregularităţi procedurale, de natură a nesocoti principiul dreptului la apărare sau al contradictorialităţii, însă numai cele menţionate expres în cuprinsul celor două texte.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia părţile pot obţine desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti în cazurile limitativ prevăzute de lege, ea putând fi exercitată în scopul retractării hotărârilor judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea unor norme procedurale, norme enumerate expres de legiuitor în cadrul art.317 şi art.318 Cod procedură civilă.

Totodată, se constată că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 318  teza I Cod procedură civilă, nefiind înregistrate greşeli materiale, în sensul existenţei unor greşeli de fapt involuntare în cuprinsul deciziei contestate.

Legiuitorul nu a dat posibilitatea părţilor ca, pe calea extraordinară de atac de retractare, a contestaţiei în anulare, să se invoce alte motive decât cele strict reglementate de cele două articole sus-citate, motivele de contestaţie în anulare neputând fi extinse prin analogie la alte situaţii decât cele vizate în mod expres.

Aşa cum s-a arătat şi în considerentele Deciziei nr.572/2008 a Curţii Constituţionale “(…)legiuitorul este suveran în a reglementa diferit în situaţii diferite accesul la o cale ordinară de atac, fără ca prin aceasta să fie afectat liberul acces la justiţie, a fortiori o atare concluzie se impune atunci când în discuţie este accesul la o cale extraordinară de atac, care, prin definiţie, are caracter de excepţie şi deci poate fi valorificată numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, în caz contrar existând riscul producerii unor perturbări majore ale stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice.”

Cum contestaţia în anulare nu se încadrează în cazurile expres şi limitativ prevăzute pentru exercitarea contestaţiei în anulare, soluţia a fost aceea de respingere a contestaţiei.

Domenii speta

Spete similare