Cererea de rejudecare formulată în temeiul art.522.1 C.proc.pen. Condiţia judecării şi condamnării în lipsă.

Cererea de rejudecare formulată în temeiul art.5221 C.proc.pen. Condiţia judecării şi condamnării în lipsă.

Prin sentinţa penală nr. 2028 din 04.11.2009 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu a fost respinsă cererea de rejudecare formulată în temeiul art.5221 C.proc.pen. de petiţionara condamnată T. R., deţinută în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova.

Apel declarat în cauză de condamnată este fondat.

Astfel, potrivit art.5221 alin.1 C.pr.pen. în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate şi condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanţa care a judecat în primă instanţă, la cererea condamnatului.

Aşadar, prevederile art.5221 C.pr.pen. devin aplicabile condiţionat de condamnarea persoanei în lipsă şi de predarea acesteia în vederea executării pedepsei aplicate în baza procedurii de extrădare.

Prin sentinţa penală apelată, instanţa de fond a constatat că în cauză nu este îndeplinită condiţia ca persoana condamnată să fi fost judecată în lipsă. Pentru a reţine aceasta, instanţa de fond a apreciat că judecarea în lipsă nu poate include în sfera de aplicare pe condamnata T. R., care a cunoscut că împotriva sa începuse urmărirea penală, a cunoscut că a fost trimisă în judecată şi a avut apărători angajaţi la instanţele de judecată, precum şi care a împuternicit-o pe mama sa să o reprezinte în cursul procesului penal.

Aprecierea instanţei de fond este greşită şi încalcă principiul legalităţii procesului penal prin faptul că adaugă la lege.

Astfel, dispoziţiile art.5221 C.pr.pen. pretind ca persoana să fi fost judecată şi condamnată în lipsă, iar nu ca persoana să nu fi ştiut despre judecată.

De asemenea, dispoziţiile art.5221 C.pr.pen. fac referire nu la lipsa persoanei pe parcursul întregului proces penal, ceea ce include şi urmărirea penală din momentul începerii acesteia, ci la lipsa persoanei în faza de judecată a procesului penal.

Ori, această condiţie este îndeplinită, întrucât condamnata a lipsit atât la judecata în fond, cât şi la judecata în apel şi în recurs.

Referirea instanţei de fond la decizia penală nr.2517/09.05.2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală, pentru a susţine soluţia de respingere a cererii de rejudecare este eronată, cât timp prin această hotărâre judecătorească instanţa a reţinut că „interpretarea corectă din punct de vedere gramatical şi sistematic a sintagmei amintite [persoane judecate şi condamnate în lipsă] nu poate fi decât aceea ce include în sfera de aplicare exclusiv pe inculpaţii condamnaţi ce au lipsit pe întreaga durată a procedurii de judecată, până la rămânerea definitivă a hotărârii (atât la judecata şi pronunţarea în primă instanţă, cât şi la judecata în apel şi recurs, în măsura în care au fost exercitate în cauză aceste căi ordinare de atac)”.

În mod greşit instanţa de fond a respins cererea de rejudecare, în raport de faptul că dreptul la apărare al condamnatei a fost asigurat prin reprezentarea sa de apărătorul ales, întrucât ceea ce se urmăreşte a se garanta prin instituţia rejudecării în caz de extrădare, este dreptul persoanei la apărare prin recunoaşterea posibilităţii de a se prezenta la judecată şi de a participa în mod direct şi personal la proces.

Asistenţa juridică prin apărător este doar una dintre componentele dreptului la apărare, componentă care nu face obiectul garanţiei drepturilor procesual penale ale persoanelor inculpate ce se asigură prin instituţia reglementată la art.5221 C.pr.pen.

Pe de altă parte, considerentele de fapt reţinute de instanţa de fond sunt parţial eronate, cât timp condamnata a împuternicit pe mama acesteia să o reprezinte în faţa instanţelor judecătoreşti la data de 26.06.2007, conform încheierii de autentificare nr.12531 dată de Consulatul General al României din Milano, adică după pronunţarea deciziei nr. 61/16.05.2007 a Curţii de Apel Craiova, în soluţionarea recursului.

Aşa fiind, în raport de dispoziţiile art.379 pct.2 lit. a C.pr.pen., apelul a fost admis, sentinţa instanţei de fond a fost desfiinţată şi judecând, a fost admisă în principiu cererea de rejudecare.

Cum, dispoziţiile art.5221 C.pr.pen. stabilesc o competenţă materială exclusivă în sarcina instanţei care a rejudecat în primă instanţă, cauza a fost trimisă Judecătoriei Tg-Jiu pentru competentă rejudecare după predare, urmând a fi aplicate dispoziţiile art.405-408 C.pr.pen., în raport de care instanţa va administra din nou probele care au fost efectuate în cursul primei judecăţi doar dacă găseşte necesar, iar hotărârea primei instanţe va fi anulată doar în măsura în care se constată că ea a fost netemeinică sau nelegală.

Judecător,

Cristina Celea

Domenii speta

Spete similare