Ordonanţă Preşedinţială-recurs

Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta SC I. SRL Tg-Jiu împotriva sentinţei nr. 1744/11.12.2009 pronunţată de Judecătoria Tg.Jiu în contradictoriu cu intimata SC R. SRL Tg-Jiu .

La apelul nominal făcut în şedinţa publică  s-a  prezentat avocat  B. I. pentru recurenta reclamantă şi avocaţii B.N. şi P. M. pentru intimată.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de  şedinţă , s-a depus de reprezentantul recurentei un set de fotografii ce atestă situaţia actuală de la spaţiul în litigiu, după  care, constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.

Avocat  B. I. pentru recurentă a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei şi admiterea cererii de ordonanţă preşedinţială, cu obligarea intimatei pârâte să permită accesul recurentei în spaţiul în litigiu, cu cheltuieli de judecată.

Avocat B. N. pentru intimată a invocat mai întâi excepţia nemotivării în termen a recursului, arătând că a fost depăşit termenul în care exista posibilitatea motivării recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat , arătând că între părţi au mai existat litigii , iar în temeiul unei sentinţe judecătoreşti s-a realizat practic şi executarea silită, contestaţia la executare a intimaţilor fiind respinsă , deci  recurenta a intrat în posesia spaţiului la data de 06.10.2009, astfel încât nu mai există motive să susţină cererea de faţă. Au fost solicitate şi cheltuieli de judecată.

Avocat B. I., în replică a solicitat respingerea excepţiei nemotivării în termen iar pe fond a arătat că în prezent spaţiul este gol, însă  recurentei nu i se permite în continuare accesul , aspect dovedit cu documentele aflate la dosar.

TRIBUNALUL

Prin  cererea  înregistrată  la  data de  25.09.2009  ,  reclamanta SC I. SRL Tg-Jiu  a solicitat  ca  pe  cale de  ordonanţă  preşedinţială  pârâta  SC R. SRL Tg-Jiu  să  fie  obligată să permită  accesul  şi folosinţa spaţiului  comercial  nr. 10  în  suprafaţă de  70,6 mp , din incinta complexului comercial R. – P. C.Tg-Jiu , fără  somaţie  şi fără  trecerea  vreunui  termen  până  la  soluţionarea  printr-o hotărâre  irevocabilă  referitoare  la  rezilierea sau  încetarea contractului de  închiriere  cu  cheltuieli de  judecată  .

În  motivarea  cererii , a arătat  că  între  părţi  s-a  încheiat contractul de  închiriere  nr.  10 din 1  iulie  2003 conform  căruia  reclamanta  a  închiriat  pentru  o perioadă de 7  ani  , spaţiul comercial nr. 10  în  suprafaţă de  70,6 mp , din incinta complexului comercial R. – P.C. Tg-Jiu  şi  un  chioşc în  suprafaţă de  11 mp.

S-a convenit  o  chirie  de  8,5 EURO/lună /mp,  iar  pentru  chioşc chiria  a  fost  stabilită  la  20 EURO/mp ,  plata  chiriei  urmând să  fie  achitată  până  la  data de  5  ale  lunii sub  sancţiunea  unei  penalizări  de  50 EURO/zi întârziere însă  nu  mai  mult  de încă  o  dată  valoarea chiriei  pe  o  lună de zile.

A arătat  că  relaţiile  comerciale s-au  desfăşurat  în  condiţii  normale  până  în  data de  22.09.2009 când  pârâta  a  pătruns  cu  forţa  în  spaţiul închiriat şi  prin ocupare  a  reţinut toată  marfa  inclusiv sumele de  bani  ce se  aflau  în  gestiune sub  pretextul  că plata  chiriei fiind întârziată devin  aplicabile clauzele  inserate în  contractul  de închiriere  ce  privesc  dreptul  pârâtei  de  a  inventaria şi  păstra  marfa  ,  dispunând  evacuarea  reclamantei  , astfel  că aceasta  este  în  imposibilitate  de  a  folosi  spaţiul .

Reclamanta a arătat  că  pârâta greşit  a  interpretat clauza din  contract  „ după  care contractul se consideră  reziliat „ deoarece , această  menţiune  nu  reprezintă  un pact  comisoriu  de  gradul IV ,  în  sensul că  nu  se  permite  intervenţia  instanţei  judecătoreşti.

A susţinut  că  nu  poate  împărtăşi  această  opinie deoarece în  primul rând  se  pune  problema  interpretării  contractului  ,  implicit  a  clauzelor  acestuia ,  interpretare  care  presupune  cercetarea  manifestării  de  voinţă a  părţilor în  strânsă corelaţie  cu  voinţa  lor  internă.

A invocat art. 969  alin.  2  Cod  civil  care se  referă  la  convenţii  în  sensul  că  ele  se  pot  revoca  prin  consimţământul  mutual sau  din  cauze autorizate de  lege ,  ori  atâta timp cât  intenţia  sa  nu a  fost  aceea  de a  revoca contractul  nu  poate  fi vorba  de rezilierea  acestuia , dovadă fiind faptul  că  a  plătit chiria  lunară  ceea  ce  denotă intenţia  executării  contractului  .

A mai  făcut  precizarea că  plata chiriei s-a făcut cu întârziere  datorită  omisiunii  unor  salariaţi  în  îndeplinirea  obligaţiilor d e serviciu.

Reclamanta  a apreciat  că sunt îndeplinite condiţiile  prev. de  art. 581  Cod  procedură  civilă  ,  ţinând cont că mărfurile comercializate  în magazin sunt  perisabile,  că  există  riscul deteriorării  acestora ,  al  expirării  termenului  de  valabilitate cu  consecinţa  producerii  unei  pagube  iminente ce  constă  în  pierderea  efectiv suferită şi a  beneficiului  nerealizat făcând  precizarea  că  la  momentul  producerii  evenimentului  ,  societatea  avea  marfă  perisabilă  în  valoare d e  15.0000  lei  şi  utilaje în  valoare de  97.600  lei

A invocat  şi  un  prejudiciu  moral în  sensul  că există  posibilitatea  formării  opiniei clienţilor să considere că  aceasta a  intrat  în  faliment şi  să  se  îndrepte către  alte  firme  de  profil.

A mai  invocat  faptul că  ocuparea  spaţiului  s-a  produs  prin violenţă ,  prin  abuz, în  sensul  că  administratorul  pârâtei  era  însoţit  de  15  persoane  ,  că  au  sigilat  uşile cu  lanţuri  groase  creând situaţie  de  panică  în rândul  salariaţilor  cu  toate că făcuse  dovada  plăţii  chiriei.

A arătat că reclamanta  nu a  fost  notificată de  pârâtă  ,  nici  pusă  în  întârziere  sau anunţată  prin  orice  mijloc  de  comunicare  despre  intenţia  sa  ,  că  a  procedat  la  inventarierea  mărfii  fără  prezenţa  unui  reprezentant  al  reclamantei ,  atitudine  care  poate  fi  calificată  ca un  abuz  care  cade  sub  incidenţa  penalului .

Pentru dovedirea  cererii  a  depus  la  dosar  copia contractului de închiriere  ,  actul  adiţional  la  contract din  01.09.2008 ,  dovada  plăţii  chiriei  cu  fişa furnizorului  R. SRL Tg-Jiu , ordinele  de  încasare din  23.09.2009  emise  de BCR Tg-Jiu .

Pârâta  nu a  depus  întâmpinare  scrisă  la  dosar  dar a  susţinut  prin  apărătorul său că  cererea  reclamantei  nu  este întemeiată  deoarece  nu  sunt îndeplinite condiţiile art. 581 Cod  procedură  civilă ,  că  pârâta  în  acţiunea  sa  contestată de  reclamantă  a  respectat  clauzele contractului de  închiriere  nr. 10  din  01  iulie  2003  care  prevede la  art.  4 că  în  cazul  în  care chiriaşul  nu  achită chiria  lunară  la  termenul  convenit şi  depăşeşte  termenul  se  va  percepe  o  penalizare  de  50 EURO/zi  întârziere dar  nu  mai  mult  de  încă  o dată  valoarea  chiriei  pe  o  lună după  care contractul se consideră  reziliat iar SC R. SRL  are  dreptul  să  inventarieze  marfa  ,  să  elibereze  magazinul  şi să  păstreze  marfa până  la  clarificarea  situaţiei cu  chiriaşul .

Tribunalul Gorj, prin sentinţa nr. 404/29.09.2009 a admis cererea de  ordonanţă  preşedinţială  şi a obligat pârâta să permită accesul reclamantei şi folosirea de către aceasta a spaţiului comercial nr. 10 în suprafaţă de 70,6 mp din incinta complexului comercial R. – P. C. Tg-Jiu,  fără  somaţie  şi fără  trecerea  vreunui  termen  până  la  soluţionarea  printr-o hotărâre  irevocabilă  referitoare  la  rezilierea sau  încetarea contractului de  închiriere  .

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs  pârâta, iar prin decizia nr. 1292/27.10.2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, a fost admis recursul, casată sentinţa şi trimisă cauza spre competentă soluţionare Judecătoriei Tg.Jiu.

Judecătoria Tg.Jiu, prin sentinţa nr. 1744/11.12.2009 a respins cererea de ordonanţă preşedinţială şi a disjuns capătul de cerere privind restituirea cheltuielilor de executare.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că prin sentinţa nr.404/2009, Tribunalul Gorj a admis cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta SC I.SRL Tg-Jiu şi în baza acestei sentinţe s-a format dosarul de executare nr.488/E/2009 la BEJ E. M.

La data de 06.10.2009, aşa cum rezultă din procesul-verbal nr.488/E/2009 încheiat de BEJ E.M., s-a pus în executare sentinţa nr.404/2009 a Tribunalului Gorj, reclamanta fiind reintegrată în spaţiul comercial nr.10, în suprafaţă de 70,6 m.p. din incinta Complexului Comercial „R”.

Din înscrisurile depuse la dosar instanţa reţine că cererea de faţă a rămas fără obiect, în condiţiile în care pe data de 06.10.2009 reclamanta a reintrat în spaţiile comerciale pe care le-a închiriat în Complexul Comercial „R” din P.C.

Ori, în condiţiile în care reclamanta foloseşte aceste spaţii comerciale pe care le-a închiriat, instanţa a apreciat că nu se mai impune pronunţarea unei sentinţe prin care pârâta să fie obligată să permită accesul şi folosinţa spaţiului comercial nr.10 în suprafaţă de 70,6 m.p. din incinta Complexului Comercial „R”.

Că reclamanta foloseşte spaţiile închiriate reiese inclusiv din sentinţa civilă nr.5585/2009 a Judecătoriei Tg-Jiu şi sentinţa civilă nr.766/2009 a Tribunalului Gorj, prin care au fost soluţionate cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de SC R. SRL Tg-Jiu la data de 06.10.2009 prin care solicita evacuarea reclamantei din prezenta cauză, din acelaşi spaţiu comercial.

În ce priveşte în sensul obligării pârâtei SC R. SRL la plata cheltuielilor de executare efectuate în dosarul nr.488/E/2009, instanţa a reţinut că aceasta este o cerere nouă care nu a format obiectul dosarului iniţial şi care nu poate fi soluţionată pe calea procedurii speciale a ordonanţei preşedinţiale, motiv pentru care a disjuns-o în vederea soluţionării separat.

Împotriva aceste sentinţa a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

S-a susţinut în motivele de recurs că prin pronunţarea sentinţei cu reţinerea faptului că reclamanta ar fi fost reintegrată în spaţiu şi că foloseşte spaţiile comerciale a fost aplicată greşit legea, şi a fost interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii , schimbând natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia. A arătat că deşi a fost investită cu o cerere de ordonanţă preşedinţială, instanţa a soluţionat cauza ca şi când ar fi fost investită cu o cerere pe fond.

S-a invocat şi faptul că sentinţa prin care reclamanta a fost reintegrată în spaţiu şi care a fost pusă în executare, a fost casată, nemaiavând practic nicio putere, titlul executoriu fiind desfiinţat.

Mai mult, pentru că acea sentinţă a fost casată, pârâta a solicitat întoarcerea executării , iar cererea i-a fost admisă.

În acest mod intimata a continuat să împiedice recurenta să folosească spaţiul.

Tribunalul, analizând actele şi lucrările aflate la dosarul cauzei, reţine următoarele aspecte.

În primul rând, în ceea ce priveşte excepţia nemotivării în termen a recursului,fiind o chestiune prealabilă, care prevalează asupra examinării motivelor de recurs formulate de reclamantă, instanţa a verificat dacă aceasta a motivat recursul în termenul menţionat de art. 303 alin.2 din Codul de procedură civilă.

Conform art. 301 C.Pr.Civ., în general, pe dreptul comun, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar conform art. 303 recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, termenul pentru depunerea motivelor de recurs socotindu-se de la comunicarea hotărârii, chiar daca recursul a fost declarat mai înainte.

 Referitor la ordonanţa preşedinţială, conform art. 582 alin. 3 din Codul de procedură civilă, termenul de recurs este de 5 zile de la pronunţare dacă părţile au fost prezente şi de la comunicare daca părţile au fost lipsă.

 În speţă, cererea a fost soluţionată pe cale de ordonanţă preşedinţială , iar la dosar nu există dovezi că sentinţa a fost comunicată în termen de 5 zile de la pronunţare, pentru a se aprecia că termenul de declarare a recursului coincide cu cel de motivare a acestuia.

 Din examinarea hotărârii instanţei de fond rezultă că la data de 11 decembrie 2009, când cauza a fost judecată, a fost prezent numai reprezentantul pârâtei, iar reclamanta a lipsit.

Ulterior, reclamanta a declarat recurs la data de 16.12.2009, deci înăuntrul termenului de 5 zile de la pronunţare prevăzut în art. 582 alin.1 din Codul de procedură civilă.

În cadrul recursului, reclamanta a depus motivele de recurs la data de 23.12.2009.

Conform art. 303 alin. 2 din Codul de procedură civilă, termenul pentru depunerea motivelor de recurs se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar daca recursul s-a făcut mai înainte. Este evident că şi în cazul ordonanţei preşedinţiale trebuie considerat la fel, deoarece partea interesată nu ar avea altfel posibilitatea de a lua cunoştinţă de argumentele care au stat la baza motivării soluţiei de către instanţa de fond, pentru a-şi motiva la rândul său recursul.

A aprecia altfel înseamnă a încălca accesul liber la justiţie al recurentului, în condiţiile în care nu poartă nicio culpă în ceea ce priveşte faptul că nu a avut cunoştinţă de motivarea soluţiei instanţei, drept consfinţit şi garantat de art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În accepţiunea Convenţiei, exercitarea dreptului de acces la justiţie presupune tocmai asigurarea accesului oricărei persoane la un tribunal instituit de lege, adică garantarea unei proceduri judiciare în faţa căreia să se poată realiza, efectiv, acest drept. Ca mijloace procedurale concrete de care pot uza cetăţenii pentru a accede la justiţie în materie civilă, Codul de procedură civilă prevede cererea de chemare în judecată şi căile ordinare şi extraordinare de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti .

Termenul pentru depunerea motivelor de recurs ar fi trebuit să înceapă să curgă de la data comunicării hotărârii instanţei de fond,însă , cum  la dosar nu se regăsesc dovezile acestei comunicări , se apreciază că motivele de recurs au fost depuse în termen , astfel încât va fi respinsă ca nefondată excepţia nemotivării în termen a recursului.

De altfel, norma legală de excepţie conţinută de art.582 al.1 din C.Pr.Civ. se referă numai la termenul de declarare a recursului, nu şi la cel de motivare a acestuia, astfel încât o altfel de interpretare , pe lângă faptul că ar adăuga în mod nepermis la lege, ar încălca şi dreptul de acces la justiţie al părţii care exercită calea de atac.

În ceea ce priveşte fondul cauzei , tribunalul analizând actele aflate la dosarul cauzei, apreciază că recursul de faţă este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente.

Între  părţi  s-a  încheiat contractul de  închiriere  nr.  10 din 1  iulie  2003 conform  căruia  reclamanta  a  închiriat  pentru  o perioadă de 7  ani  , spaţiu comercial nr. 10  în  suprafaţă de  70,6 mp , din incinta complexului comercial R.- P.C. Tg-Jiu  şi  un  chioşc în  suprafaţă de  11 mp, convenindu-se o  chirie  de  8,5 EURO/lună /mp,  iar  pentru  chioşc chiria  a  fost  stabilită  la  20EURO/mp ,  plata  chiriei  urmând să  fie  achitată  până  la  data de  5  ale  lunii sub  sancţiunea  unei  penalizări  de  50EURO/zi întârziere însă  nu  mai  mult  de încă  o  dată  valoarea chiriei  pe  o  lună de zile.

Relaţiile  comerciale ,  s-au  desfăşurat  în  condiţii  normale  până  în  data de  22.09.2009 când  pârâta  a  pătruns  cu  forţa  în  spaţiul închiriat şi  prin ocupare  a  reţinut toată  marfa  inclusiv sumele de  bani  ce se  aflau  în  gestiune sub  pretextul  că plata  chiriei fiind întârziată devin  aplicabile clauzele  inserate în  contractul  de închiriere  ce  privesc  dreptul  pârâtei  de  a  inventaria şi  păstra  marfa  ,  dispunând  evacuarea  reclamantei  , astfel  că aceasta  a fost pusă în  imposibilitate  de  a  folosi  spaţiul .

Se mai reţine faptul că pe parcursul soluţionării prezentului proces recurenta a pus în executare sentinţa iniţială prin care fusese reintegrată în spaţiu (sentinţa fiind definitivă şi executorie) , însă, ca urmare a casării acesteia prin decizia Curţii de Apel Craiova, pârâta a solicitat întoarcerea executării, astfel încât titlul de care a dispus la un moment dat recurenta a fost desfiinţat nemaiavând nicio putere.

Practic, în prezent situaţia nu s-a schimbat faţă de momentul iniţial al sesizării instanţei, simpla punere în executare a unor sentinţe care ulterior au fost desfiinţate, neavând nicio relevanţă.

În  speţă , sunt îndeplinite condiţiile  prev. de  art. 581  Cod  procedură  civilă  ,  în primul rând vremelnicia măsurii, având în vedere faptul că pe rolul instanţei se desfăşoară procesul părţilor cu privire la fondul cauzei, iar solicitarea de faţă se referă la reintegrarea în spaţiu până la rămânerea irevocabilă a sentinţei ce se va pronunţa asupra fondului .

Până la soluţionarea pe calea dreptului comun a litigiului dintre părţi nu trebuie omis faptul că între acestea s-a încheiat un contract care are valoare de lege a părţilor, iar analizarea modului cum au fost respectate sau nu clauzele contractuale revine instanţei investite cu acest aspect. De aceea, pe această cale nu se prejudecă fondul, ci doar se urmăreşte respectarea aparenţei dreptului creat de existenţa acestui contract care încă nu este desfiinţat, tocmai în vederea protejării siguranţei actelor juridice.

Pe de altă parte, la  dosar  s-au  depus înscrisuri  , respectiv  contractul de închiriere  care  nu a expirat  ,  fişa furnizorului  şi  dovada  achitării  contravalorii  chiriei  la  zi, se  impune  admiterea  cererii .

Se  reţine şi că reclamanta  nu a  fost  notificată de  pârâtă  ,  nici  pusă  în  întârziere  sau anunţată  prin  orice  mijloc  de  comunicare  despre  intenţia  sa  ,  că  a  procedat  la  inventarierea  mărfii  fără  prezenţa  unui  reprezentant  al  reclamantei .

În ceea ce priveşte cererea privind restituirea cheltuielilor de executare, se apreciază că în mod corect instanţa de fond a disjuns-o, apreciind că trebuie să facă obiectul unui dosar separat, cu un alt regim decât cel de ordonanţă preşedinţială, astfel încât această dispoziţie a instanţei urmează să fie menţinută.

Totodată, în temeiul art.274 din C.Pr.Civ., va fi obligată intimata pârâtă la plata tuturor cheltuielilor de judecată avansate de recurenta reclamantă, în cuantum de 1526,03 lei.

Concluzia  care se  desprinde este  aceea  că  sunt  îndeplinite condiţiile  art.  581 Cod  procedură  civilă , respectiv urgenţa  ,  caracterul  vremelnic  al  măsurii  şi  neprejudicierea fondului  cauzei .

Văzând şi dispoziţiile art. 312 pct. 3 raportat la art. 304 pct. 8şi 9 C.Pr.Civilă, va fi admis recursul şi se va modifica sentinţa în sensul admiterii cererii de ordonanţă preşedinţială, în sensul obligării pârâtei să permită accesul reclamantei şi folosirea de către aceasta a spaţiului comercial nr. 10 în suprafaţă de 70,6 mp din incinta complexului comercial R. – P.C. Tg-Jiu,  fără  somaţie  şi fără  trecerea  vreunui  termen  până  la  soluţionarea  printr-o hotărâre  irevocabilă  referitoare  la  rezilierea sau  încetarea contractului de  închiriere  .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge excepţia nulităţii recursului ca nemotivat în termen, invocată de intimata pârâtă.

Admite recursul declarat de recurenta SC I. SRL Tg-Jiu împotriva sentinţei nr. 1744/11.12.2009 pronunţată de Judecătoria Tg.Jiu în contradictoriu cu intimata SC R. SRL Tg-Jiu .

 Modifică sentinţa în sensul că admite cererea de  ordonanţă  preşedinţială  formulată de  reclamanta SC I. SRL ,  cu  sediul în  Tg-Jiu , str. E. ,  judeţul Gorj , împotriva pârâtei  SC R. SRL ,  cu  sediul în Tg-Jiu , str. P.C , nr. 

Obligă pârâta să permită accesul reclamantei şi folosirea de către aceasta a spaţiului comercial nr. 10 în suprafaţă de 70,6 mp din incinta complexului comercial R.- P.C. Tg-Jiu,  fără  somaţie  şi fără  trecerea  vreunui  termen  până  la  soluţionarea  printr-o hotărâre  irevocabilă  referitoare  la  rezilierea sau  încetarea contractului de  închiriere  .

Menţine dispoziţia instanţei de fond cu privire la disjungerea capătului de cerere referitore la restituirea cheltuielilor de executare.

Obligă intimata pârâtă la plata cheltuielilor de judecată avansate de recurenta reclamantă, în cuantum de 1526,03 lei.

Decizie irevocabilă,  vremelnică  ,  executorie  de  îndată  fără îndeplinirea  altor formalităţi .

Pronunţată în şedinţa publică  din 15.02.2010 la Tribunalul Gorj

Domenii speta

Spete similare