Legea privind insolvenţa.cesiune creanţă în perioada de observaţie.nulitate act conform art.46 alin.1) din lege

LEGEA PRIVIND INSOLVENŢA.CESIUNE CREANŢĂ ÎN PERIOADA DE OBSERVAŢIE.NULITATE ACT CONFORM ART.46 ALIN.1) DIN LEGE.

La data de 29.01.2013, societatea contestatoare se afla, la rândul său, în procedura generală a insolvenţei-perioada de observaţie, deschisă prin Sentinţa din data de 15.10.2012.

Deşi debitoarei nu i se ridicase dreptul de administrare, actele de cesiune de creanţă trebuiau supuse procedurii prevăzute de dispoziţiile art.49 din lege, dispoziţii conform cărora „(1) Pe perioada de observaţie, debitorul va putea să continue desfăşurarea activităţilor curente şi poate efectua plăţi către creditorii cunoscuţi, care se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente, după cum urmează:

a) sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de reorganizare, în sensul art. 28 alin. (1) lit. h), şi nu i-a fost ridicat dreptul de administrare;

b) sub conducerea administratorului judiciar, dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare.

(2) Actele, operaţiunile şi plăţile care depăşesc condiţiile menţionate la alin. (1) vor putea fi autorizate în exercitarea atribuţiilor de supraveghere de administratorul judiciar; acesta va convoca o şedinţă a comitetului creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special, în termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia.

(3) În cazul propunerilor de înstrăinare a bunurilor din averea debitorului grevate de garanţii, se va ţine seama de prevederile art. 39 referitoare la acordarea unei protecţii corespunzătoare creanţei garantate.”

Cesiunea de creanţe nu intră în categoria activităţilor curente, aşa cum sunt definite de art.3 pct.14 -“activităţile curente reprezintă acele fapte de comerţ şi operaţiuni financiare propuse a fi efectuate de debitor în perioada de observaţie, în cursul normal al comerţului său, cum ar fi:

a) continuarea activităţilor contractate, conform obiectului de activitate;

b) efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi aferente acestora;

c) asigurarea finanţării capitalului de lucru în limite curente.”

Prin urmare, deoarece contractele de cesiune de creanţă au fost încheiate de administratorul special fără autorizarea comitetului creditorilor sau a judecătorului-sindic, acestea nefiind fapte de comerţ sau operaţiuni financiare în sensul art.3 pct.14,  fiind vorba despre acte juridice efectuate de debitoarea  D SRL ulterior deschiderii procedurii, acestea sunt nule, potrivit dispoziţiilor art.46 alin.1) din Legea nr.85/2006.

TRIBUNALUL VÂLCEA - SECŢIA A II A CIVILA,SENTINŢA  Nr. 5015 din 26 Iunie 2013

La data de 12.04.2013 contestatoarea  în calitate de administrator judiciar al  SC D SA a formulat contestaţie  împotriva tabelul preliminar al  creanţelor, conform prevederilor art.73 alin.1 din Legea nr.85/2006.

În motivare s-a arătat că debitoarea datorează SC D SA reprezentând lucrări pentru care s-a emis şi comunicat factură fiscală, acte anexate cererii de înscriere la masa credală.

Prin adresa din data de 05.04.2013, contestatoarea a transmis administratorilor judiciari ai debitoarei faptul că stăruie în cererea formulată şi cu toate acestea creanţa nu a fost luată în considerare, creanţa fiind înlăturată cu explicaţia „creanţa nu este datorată de către societatea debitoare.”

Întrucât creanţa îndeplineşte cerinţele legii, fiind certă, lichidă şi exigibilă, se solicită admiterea contestaţiei.

Prin întâmpinare, administratorul judiciar a arătat că a solicitat debitoarei explicaţii, conform prevederilor art.67 alin.2) din Legea nr.85/2006, fiind comunicate copii de pe contractele de cesiune intervenite între contestatoare şi SC O SRL şi SC PR SRL, ce au avut ca obiect creanţa înregistrată de debitoare faţă de SC D SA.

După comunicarea acestor acte, s-a solicitat contestatoarei să-şi precizeze poziţia faţă de cererea de admitere a creanţei, iar prin adresa din data de 05.04.2013, aceasta a transmis că nu au fost ratificate de către Adunarea creditorilor contractele de cesiune, motiv pentru care, creanţa trebuie înscrisă ca atare în tabelul preliminar, până la data ratificării.

Întrucât suma nu era datorată, s-a respins cererea creditoarei SC D SA,  contestatoarea fiind notificată cu privire la neînscrierea creanţei la masa credală prin adresa din data de 09.04.2013.

În concret, suma pretinsă a făcut obiectul Contractelor de cesiune  din data de 29.01.2013 încheiat cu O SRL, din data de 29.01.2013 încheiat cu P SRL şi cel încheiat cu O SRL, acte încheiate înainte de intrarea în insolvenţă a debitoarei.

În consecinţă, s-a arătat că societatea D SRL nu mai deţinea o creanţă certă, lichidă şi exigibilă împotriva debitoarei, acte devenite opozabile potrivit dispoziţiilor art.1393 Cod civil.

Astfel, cesionarii au devenit creditori în locul cedentului,  ratificarea contractelor de către adunarea creditorilor D SRL nefiind de natură a modifica natura juridică a contractelor de cesiune, contracte ce îşi produc efectele juridice încă de la momentul încheierii lor şi de la momentul îndeplinirii formalităţii de notificare.

S-a precizat că refuzul adunării creditorilor de a ratifica aceste contracte nu echivalează cu desfiinţarea lor, o asemenea măsură fiind apanajul exclusiv al instanţelor de judecată.

Pentru toate acestea, s-a solicitat respingerea contestaţiei.

Faţă de situaţia prezentată în întâmpinare, instanţa, pe cale incidentală, a invocat nulitatea absolută a celor trei contracte de cesiune, potrivit dispoziţiilor art.46 alin.1) din Legea nr.85/2006, conform cărora „În afară de cazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de judecătorul-sindic, toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.”

Instanţa a reţinut următoarele:

Aşa cum rezultă din actele dosarului, într-adevăr creanţa în cuantum de 4.014.113,58 lei, deţinută de contestatoare împotriva debitoarei şi necontestată, a fost cesionată, înainte de intrarea în insolvenţă a prin sentinţa din data de 30.01.2013, către societăţile P SRL şi O SRL, prin Contractele de cesiune x/29.01.2013, y/29.01.2013 şi z/29.01.2013.

Actele au fost semnate din partea contestatoarei de către administratorul special US.

La data de 29.01.2013, societatea contestatoare se afla, la rândul său, în procedura generală a insolvenţei-perioada de observaţie, deschisă prin Sentinţa din data de 15.10.2012.

Deşi debitoarei nu i se ridicase dreptul de administrare, actele de cesiune de creanţă trebuiau supuse procedurii prevăzute de dispoziţiile art.49 din lege, dispoziţii conform cărora „(1) Pe perioada de observaţie, debitorul va putea să continue desfăşurarea activităţilor curente şi poate efectua plăţi către creditorii cunoscuţi, care se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente, după cum urmează:

a) sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de reorganizare, în sensul art. 28 alin. (1) lit. h), şi nu i-a fost ridicat dreptul de administrare;

b) sub conducerea administratorului judiciar, dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare.

(2) Actele, operaţiunile şi plăţile care depăşesc condiţiile menţionate la alin. (1) vor putea fi autorizate în exercitarea atribuţiilor de supraveghere de administratorul judiciar; acesta va convoca o şedinţă a comitetului creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special, în termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia.

(3) În cazul propunerilor de înstrăinare a bunurilor din averea debitorului grevate de garanţii, se va ţine seama de prevederile art. 39 referitoare la acordarea unei protecţii corespunzătoare creanţei garantate.”

Cesiunea de creanţe nu intră în categoria activităţilor curente, aşa cum sunt definite de art.3 pct.14 -“activităţile curente reprezintă acele fapte de comerţ şi operaţiuni financiare propuse a fi efectuate de debitor în perioada de observaţie, în cursul normal al comerţului său, cum ar fi:

a) continuarea activităţilor contractate, conform obiectului de activitate;

b) efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi aferente acestora;

c) asigurarea finanţării capitalului de lucru în limite curente.”

Prin urmare, deoarece contractele de cesiune de creanţă au fost încheiate de administratorul special fără autorizarea comitetului creditorilor sau a judecătorului-sindic, acestea nefiind fapte de comerţ sau operaţiuni financiare în sensul art.3 pct.14,  fiind vorba despre acte juridice efectuate de debitoarea  D SRL ulterior deschiderii procedurii, acestea sunt nule, potrivit dispoziţiilor art.46 alin.1) din Legea nr.85/2006.

Faţă de cele expuse, nefiind făcută dovada ratificării actelor juridice de către comitetul creditorilor, contestaţia formulată a fost calificată ca întemeiată, astfel că a fost admisă, aşa cum a fost formulată.

Domenii speta

Spete similare