Revocarea măsurii arestării preventive urmare a înlocuirii cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea în cursul judecării cauzei

Revocarea măsurii arestării preventive urmare a înlocuirii cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea în cursul judecării cauzei. Prin încheierea din Camera de Consiliu din 22.12.2009 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în baza art.139 alin. 3 indice 5 Cod procedură penală şi a art. 145 Cod procedură penală, a fost înlocuită măsura arestării preventive a inculpaţilor D. C. M. şi A. E. G. dispusă prin încheierea nr. 120 din 09 decembrie 2009, pronunţată în Camera de Consiliu, cu obligaţia, pentru fiecare în parte, de a nu părăsi Municipiul Târgu-Jiu, fără încuviinţarea instanţei de judecată.

In baza art.139 alin.2 Cod procedură penală, s-a dispus punerea de îndată în libertate a ambilor inculpaţi, dacă nu sunt arestaţi în altă cauză.

împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Jiu, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate; sub aspectul netemeinicie s-a invocat, în esenţă, faptul că în cauză subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării, iar sub aspectul nelegalităţii s-a invocat de către procuror faptul că dispoziţiile art.3001 C.pr.pen. sunt de strictă interpretare şi impun verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive, nefiind admisibil, în procedura de la art. 300/1 C.pr.pen., a se înlocui arestarea preventivă cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Tribunalul, examinând prezentul recurs în raport de motivele invocate, precum şi prin prisma dispoziţiilor art.3856 alin.3 C.pr.pen., a constatat recursul fondat.

Astfel, în raport de dispoziţiile art.300/1 alin.2 C.pr.pen., consecinţa faptului că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat şi nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, este punerea de îndată în libertate a persoanei arestate.

De asemenea, potrivit art.139 alin.l C.pr.pen., dispoziţii ce fac parte din Secţiunea I -„Dispoziţii generale, având deci rezonanţă asupra întregului capitol privind măsurile preventive, măsura preventivă luată se înlocuieşte cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.

împrejurarea că instanţa de fond, deşi a dispus punerea în libertate a inculpaţilor, nu a dispus revocarea măsurii preventive, nu determină nelegalitatea hotărârii judecătoreşti, întrucât această modalitate de rezolvare este raţională şi motivată şi de efectele pe care le produce măsura revocării arestării preventive în viitor, nefiind de conceput adoptarea soluţiei de revocare a arestului preventiv în condiţiile în care măsura a operat perfect legal până la verificarea măsurii, în condiţiile în care dispoziţiile art.504 alin.2 din C.pr.pen., menţionează că are dreptul la repararea pagubei persoana care în cursul procesului penal a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal, iar dispoziţiile de la alin.3 dispun că privarea sau restrângerea de libertate în mod nelegal se poate stabili şi prin hotărârea instanţei de revocare a măsurii privative de libertate, fără a distinge cu privire la motivele pentru care s-a dispus revocarea măsurii.

Aşa fiind, critica de nelegalitate este nefondat.

Examinând legalitatea hotărârii judecătoreşti recurate prin prisma dispoziţiilor art.385/6 alin.3 C.pr.pen., tribunalul constată că instanţa de fond a dispus în mod nelegal luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea pe o durată de 30 de zile, deşi cauza se află în curs de judecată, iar dispoziţiile art. 145 alin.2 C.pr.pen. care stabilesc durata acestei măsuri la cel mult 30 de zile vizează faza urmăririi penale, iar nu a judecăţii, fază procesuală în care această măsură nu se dispune pe termen.

Judecător, Cristina Celea

Domenii speta

Spete similare