Liberare condiţionată. Temeiul juridic în baza căruia se efectuează contopirea restului de pedeapsă neexecutat

Decizie 218 din 05.10.2009


Liberare condiţionată. Temeiul juridic în baza căruia se efectuează contopirea restului de pedeapsă neexecutat. Prin decizia penală nr.218 din 05.10.2009 a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu declarat împotriva sentinţei penale nr. 1378/14.07.2009 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr.248/318/2009 şi a fost desfiinţată sentinţa în parte, în sensul în care a fost înlăturată contopirea în temeiul art. 33-34 C.pen. a restului de 467 de zile închisoare cu pedepsele stabilite în această cauză şi s-a dispus revocarea liberării condiţionate din executarea pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare şi contopirea, în baza art.61 C.pen. a restului de 467 de zile închisoare cu pedeapsa rezultantă aplicată în cauză, de 6 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute 6 ani închisoare.

Notă: Instanţa de apel în mod corect a constata că instanţa de fond a confundat instituţia contopirii pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente, reglementată de art.33-34 C.pen., cu instituţia contopirii restului de pedeapsă rezultat din liberarea condiţionată cu pedeapsa stabilită în cauză, instituţie reglementată de art.61 C.pen. Ori, chiar dacă dispoziţiile art.61 alin.l teza a Ii-a C.pen. dispun că pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior şi restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară se contopesc, nu se face nici o trimitere la dispoziţiile art.33-34 C.pen., care nu pot fi incidente în cauză, cât timp între cele două infracţiuni se interpune momentul condamnării definitive la pedeapsa din a cărei executare inculpatul s-a liberat condiţionat, ceea ce este contrar instituţiei infracţiunilor concurente, care presupun comiterea infracţiunilor înainte de condamnarea definitivă pentru vreuna dintre ele. Comiterea infracţiunii în timpul liberării condiţionate dă naştere fie recidivei postcondamnatorii, conform art.37 lit.a C.pen., fie pluralităţii intermediare, conform art.40 alin.l C.pen. Cu toate acestea, chiar şi în ipoteza în care infracţiunea se comite în starea pluralităţii intermediare, deşi se reţin dispoziţiile art.40 alin.l C.pen. care caracterizează pluralitatea de infracţiuni, în ipoteza concursului cu dispoziţiile art.61 C.pen. şi a revocării liberării condiţionate, nu se pot aplica dispoziţiile referitoare la concursul de infracţiuni, ci se va da eficienţă dispoziţiilor art.61 alin.l teza a Il-a C.pen. privind contopirea.

Judecător, Florin Encescu

Domenii speta