Procedura insolvenţei – societăţi cu răspundere limitată

 Faliment - procedura insolvenţei – societăţi cu răspundere limitată.

-Legea nr. 85/2006, art. 61-62

-Cod procedură civilă, art. 103 alin. 2

Deoarece creditoarea, care este înscrisă în actele contabile ale debitoarei, a primit notificarea prevăzută de art. 61-62 din Legea nr. 85/2006 în ultima zi a termenului fixat de judecătorul sindic pentru depunerea cererilor de declarare a creanţelor, aceasta s-a aflat în imposibilitate de a depune declaraţia de creanţă în aceeaşi zi cu primirea notificării, situaţie faţă de care este aplicabilă regula de repunere în termenul de formulare a actului de procedură prevăzut de art. 103 alin. 2 C.pr.civ.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1156 din 31.05.2013)

Constată că prin încheierea din 12.02.2013 a Tribunalului Călăraşi - Secţia Civilă au fost respinse cererile formulate de SC I L R IFN SRL şi SC Ţiriac Leasing IFN SA cu privire la repunerea în termenul de înscriere în tabelul creanţelor debitoarei SC G SRL.

Pentru a decide astfel judecătorul-sindic a constatat că la 05.12.2012 SC I L R IFN SRL a solicitat înscrierea creanţei sale de 165.697,44 lei în tabelul creditorilor debitoarei SC G SRL prin repunerea în termenul de înscriere, ţinând cont că a fost notificată la 23.11.2012, ultima zi de depunere a cererilor de creanţă, astfel că s-a aflat în imposibilitatea de a respecta termenul de depunere.

Judecătorul-sindic a mai constatat că la 21.12.2012 SC Ţ L IFN SA a solicitat, de asemenea, înscrierea creanţei sale de 117.764,93 lei în tabelul creditorilor debitoarei SC G SRL prin repunerea în termenul de înscriere, ţinând cont că a fost notificată la 23.11.2012, ultima zi de depunere a cererilor de creanţă, astfel că s-a aflat în imposibilitatea de a respecta termenul de depunere

Judecătorul-sindic a mai observat că administratorul judiciar a susţinut că pentru ambele creditoare sunt îndeplinite condiţiile de înscriere în tabelul de creanţă, deoarece le-a notificat abia la 23.11.2012.

Analizând cererile judecătorul-sindic a reţinut că hotărârea de deschidere a procedurii şi de stabilire a datei de depunere a cererilor de creanţă a fost publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, astfel că în temeiul art.7 alin.3 şi 9 din Legea nr.85/2006 se prezumă că cele două creditoare ar fi trebuit să cunoască atât deschiderea procedurii insolvenţei cât şi termenul de formulare a declaraţiei de creanţă.

În concluzie, judecătorul-sindic a reţinut că cele două creditoare nu pot invoca în favoarea lor excepţia prevăzută de art.76 din Legea nr.85/2006 şi că cererile de repunere în termenul de înscriere în tabelul creanţelor debitoarei nu sunt întemeiate.

I. La 22.02.2013 SC Ţ L IFN SA a declarat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca nelegală.

Se susţine că greşit instanţa de fond a respins cererea de repunere în termenul de depunere a declaraţiilor de creanţă prin invocarea art.7 alin.3 din Legea nr.85/2006. Recurenta arată că este un creditor cunoscut al debitoarei şi nu putea fi citat prin Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, ci trebuia să îi fie comunicată notificarea după regulile Codului de procedură civilă. Având în vedere că a primit cu întârziere notificarea, respectiv la 23.11.2012, dată fixată de judecătorul-sindic pentru depunerea declaraţiilor de creanţă, în temeiul art.103 Cod procedură civilă a solicitat repunerea în termenul de depunere a declaraţiilor de creanţă întrucât nu a avut posibilitatea obiectivă de a respecta termenul limită pentru înscrierea la masa credală.

II. La 28.02.2013 SC I L R IFN SRL a declarat recurs, criticând soluţia instanţei de fond ca nelegală.

Se susţine că greşit instanţa de fond a respins cererea de repunere în termenul de declarare a creanţei pe temeiul dispoziţiilor art.7 alin.3 din Legea nr.85/2006. Se mai arată că textul invocat nu este aplicabil recurentei deoarece aceasta este o creditoare înscrisă în actele contabile şi lichidatorul judiciar avea obligaţia de a verifica actele arătate.

Se maia arată că recurenta întruneşte condiţiile prevăzute de art.103 Cod procedură civilă pentru admiterea cererii de repunere în termenul de declarare a creanţei deoarece a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa să formuleze cererea arătată.

I. Nu este fondat recursul declarat de SC Ţ L IFN SA.

Nu sunt fondate criticile recurentei, încadrate corect de aceasta în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Curtea reţine că în speţă nu este aplicabil art.7 alin.3 din Legea nr.85/2006, având în vedere că administratorul judiciar a comunicat creditoarei notificarea prevăzută de art.61-62 din aceeaşi lege în interiorul termenului de declarare a creanţelor, mai precis în ultima zi fixată de judecătorul-sindic pentru depunerea cererilor de declarare a creanţelor, respectiv 23.11.2012.

În plus, prin comunicarea notificării în interiorul termenului arătat este cert că recurenta era înscrisă în actele contabile ale debitoarei, acesta fiind un alt argument al inaplicabilităţii art.7 alin.3 citat mai sus.

În acest context, Curtea constată că recurenta a fost împiedicată să formuleze cererea de declarare a creanţei în termen legal, însă aceasta nu a respectat termenul de formulare a cererii de repunere în termen. Potrivit alin.2 din art.103 Cod procedură civilă, cererea de repunere în termen trebuie formulată în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării. În speţă, recurenta a primit notificarea comunicată de administratorul judiciar la 23.11.2012, aşa cum se recunoaşte în cererea de recurs. Cererea de declarare a creanţei şi de repunere în termen a fost formulată la 21.12.2012 (fila 64 – copie dosar instanţă fond). În consecinţă, recurenta a depăşi termenul de formularea  cererii de repunere în termen şi de depunere a cererii de declarare a creanţei.

În concluzie, soluţia instanţei de fond este corectă, însă cu motivarea reţinută de Curte.

Văzând şi dispoziţiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, s-a respins recursul declarat de SC Ţ L IFN SA, ca nefondat.

II. Este fondat recursul declarat de SC Impuls Leasing România IFN SRL.

Curtea reţine că în speţă nu este aplicabil art.7 alin.3 din Legea nr.85/2006, având în vedere că administratorul judiciar a comunicat creditoarei notificarea prevăzută de art.61-62 din aceeaşi lege în interiorul termenului de declarare a creanţelor, mai precis în ultima zi fixată de judecătorul-sindic pentru depunerea cererilor de declarare a creanţelor, respectiv 23.11.2012.

În plus, prin comunicarea notificării în interiorul termenului arătat este cert că recurenta era înscrisă în actele contabile ale debitoarei, acesta fiind un alt argument al inaplicabilităţii art.7 alin.3 citat mai sus.

Fiind notificată la data arătată, creditoarea s-a aflat, în adevăr, în imposibilitatea de a depune în aceeaşi zi cu primirea notificării, cererea de declarare a creanţei. În aceste condiţii, formularea cererii de declarare a creanţei la 05.12.2012 (fila 11 copie dosar instanţă fond) este formulată peste termen, însă întârzierea nu se datorează culpei recurentei, ci imposibilităţii în care s-a aflat aceasta pentru motivul arătat mai sus.

Curtea consideră că în speţă este aplicabilă regula de repunere în termen prevăzută de art.103 alin.2 Cod procedură civilă.

Verificând îndeplinirea condiţiilor regulii arătate Curtea constată că recurenta creditoare a formulat cererea de declarare a creanţei şi de repunere în termen la 05.12.2012, adică în intervalul celor 15 zile arătate mai sus, întârzierea exercitării dreptului nefiindu-i imputabilă.

Văzând şi dispoziţiile art.312 alin.5 Cod procedură civilă s-a admis recursul acesteia şi s-a casat în parte încheierea din 12.03.2013 prin admiterea cererii de repunere în termen formulată de SC I L R IFN SRL şi s-a trimis cauza pentru continuarea judecăţii, urmând ca judecătorul-sindic să verifice temeinicia cererii de declarare a creanţei.

Domenii speta

Spete similare