Admiterea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive. temeinicie

PROCEDURĂ PENALĂ

ADMITEREA PROPUNERII DE PRELUNGIRE A MĂSURII ARESTĂRII PREVENTIVE. TEMEINICIE

ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 92/DLC/26 august 2014

Dosar nr. 2184/83/2014

CURTEA DE APEL O.

Secţia penală şi pentru cauze cu minori

În contestaţia declarată de Parchet a fost desfiinţată încheierea contestată. S-a admis propunerea formulată de Parchet şi s-a dispus prelungirea pe 30 de zile a măsurii arestării preventive a inculpaţilor.

În raport de gravitatea infracţiunilor de trafic de migranţi, măsura arestării preventive apare ca fiind proporţională cu gravitatea acuzaţiei şi necesară pentru buna desfăşurare a procesului penal, fiind îndeplinită în continuare cerinţa proporţionalităţii prevăzută de art. 202 alin. 3 Cod procedură penală.

Presiunea constantă a grupurilor infracţionale asupra frontierei şi amploarea deosebită a activităţilor ilicite din ultima perioadă aduc atingere inclusiv siguranţei naţionale a României şi riscă să afecteze relaţiile internaţionale cu statele vecine, din cauza aparenţei că autorităţile române nu reacţionează în mod adecvat împotriva acestui fenomen.

Prin încheierea penală nr. 44/CC/JDL din 22.08.2014, în baza art. 237 alin.1 Cod de procedură penală s-a respins propunerea de prelungire a arestului preventiv cu încă 30 zile formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul S. M.. În baza art. 237 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art.202 alin. 4 lit. b) - d) Cod procedură penală cu aplicarea art.211 Cod procedură penală, s-a înlocuit măsura arestului preventiv luată faţă de inculpaţii: G. F. şi L. G. cu măsura controlului judiciar, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

În baza art.215 alin. (1) Cod procedură penală li s-a impus inculpaţilor respectarea următoarelor obligaţii, pe durata măsurii:

a) să se prezinte la instanţa de judecată sau la organul de urmărire penală ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată instanţa sau organul de urmărire penală cu privire la schimbarea locuinţelor;

c) să se prezinte la sediul de Poliţie arondat domiciliului, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;

În baza art. 215 alin. (2) Cod procedură penală, pe timpul controlului judiciar, a impus inculpaţilor să respecte următoarele obligaţii:

a) să nu depăşească limita teritoriala a oraşului V. în ceea ce-i priveşte pe ceilalţi inculpaţi G. F., S. G., C. M.C., G. M.I., şi limita judeţului B. în ceea ce-l priveşte pe inculpatul L. G., decât cu încuviinţarea prealabilă a organului judiciar (cu excepţia deplasărilor în faţa organului de urmărire penală şi a instanţei de judecată);

b) să nu se apropie de martorii din prezenta cauză şi să nu comunice cu aceştia direct sau indirect, pe nicio cale; să nu ia legătura cu coinculpaţii din această cauză;

c) să comunice periodic, respectiv lunar informaţii relevante despre mijloacele sale de existenţă;

d) să nu participe la manifestări sportive sau culturale ori la alte adunări publice;

e) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte arme;

Li s-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 215 alin. (3) Cod procedură penală.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaţilor de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr. 13, 14, 15, 16 din data de 28.07.2014 precum şi mandatul nr. 17/30.07.2014 emise Tribunalul S. M., dacă nu sunt arestaţi în altă cauză.

În baza art.275 alin. (3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 300 lei, pe seama domnului avocat T. D., conform delegaţiei nr.1091/2014, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această încheiere, judecătorul de drepturi şi libertăţi a Tribunalului B. a reţinut următoarele:

Prin referatul cu propunere întocmit în dosar cu număr 326/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul S. M., din data de 22.08.2014 şi înregistrat pe rolul instanţei la data de 22.08.2014 sub dosar cu nr. de mai sus, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul S. M. a solicitat prelungirea duratei măsurii arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile a inculpaţilor L. G., S. G., C. M.C. şi G. M.I., şi începând cu data de 30.08.2014 până la data de 28.09.2014, inclusiv a inculpatului G. F.

În susţinerea propunerii, s-a reţinut că, la data de 27.07.2014, pe direcţia bornei de frontieră cu Ungaria nr. LXXX, în apropierea localităţii P., jud. S. M. un număr de cinci persoane, 3 cetăţeni afgani şi 2 cetăţeni iranieni, cu statut de azilant în România, au încercat să iasă ilegal din ţară, prin trecerea frauduloasă a frontierei de stat, în acest scop fiind transportaţi din loc, B. până în locul în care au fost depistaţi de către inculpaţii L. G., S. G., C. M.C. şi G. M., cu două autoturisme.

Din actele de urmărire penală efectuate în cauză rezultă probe privind săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost începută urmărirea penală şi a fost pusă în mişcare acţiunea penală, după cum urmează:

Din declaraţiile suspecţilor Y. M., A. M., F. F., K. K. şi O. E. rezultă că, după sosirea ilegală în România şi obţinerea statutului de azilant au încercat să continue călătoria spre una din ţările din vestul Europei. Au cunoscut un cetăţean iranian, vorbitor al limbii române care le-a făcut legătura cu un cetăţean român, domiciliat în B., descris de către suspecţi ca fiind o persoană corpolentă şi mică de statură ce urma să se ocupe de organizarea transportării lor din B. către zona de frontieră cu Ungaria.

În urma cercetărilor efectuate această persoană a fost identificată ca fiind inculpatul G. F. care, în data de 26 iulie 2014, a organizat transportarea celor cinci migranţi cu ajutorul a două autoturisme.

Pentru transport migranţii au plătit suma de 400 euro pentru fiecare din cele două maşini, în total 800 euro, către această persoană.

În aceeaşi zi, dar în locuri separate, au fost preluaţi în două autoturisme şi transportaţi către localitatea S. M., jud. S. M., în vederea trecerii ilegale a frontierei de stat de către inculpaţii L. G., S. G., C. M.C. şi G. M., aceştia fiind, conform declaraţiilor migranţilor, cei care le-au sugerat zona judeţului S. M. ca loc pentru trecerea ilegală a frontierei.

Conform declaraţiilor inculpaţilor L. G., S. G. şi C. M.C., în data de 26 iulie 2014, au fost solicitaţi de către o persoană cunoscută sub apelativul F., identificat ulterior în persoana inculpatului G. F., pentru a transporta nişte cetăţeni străini din B. în S. M..

Astfel, inculpaţii C. M.C. şi S. G. arată că, în data de 26 iulie 2014, au fost solicitaţi de către inculpatul G. F. să transporte un număr de 3 cetăţeni străini către localitatea S. M.. Cei trei migranţi au fost preluaţi de către inculpaţi, de la inculpatul G. F., din B., primind pentru transport suma de 300 euro, de la inculpatul G. F. care şi-a păstrat suma de 100 euro din cei 400 euro plătiţi de migranţi.

Pe drumul spre S. M., în localitatea Zalău, jud. Sălaj, au fost sunaţi de către o persoană care s-a prezentat ca fiind taximetrist ce transportă spre S. M. persoane aflate în relaţie de cunoştinţă cu cele transportate de ei şi cu care au stabilit să se întâlnească şi să se deplaseze împreună spre destinaţie.

Din loc. Zalău s-au deplasat împreună cu vehiculul în care se aflau inculpaţii L. G. şi G. M. cu alţi doi migranţi.

În apropierea frontierei de stat cu Ungaria., în loc. P., jud. S. M., au fost identificaţi de către organele de poliţie de frontieră.

Inculpatul L. G. a declarat că în data de 26 iulie 2014, a fost solicitat telefonic de către inculpatul G. F. să facă o cursă spre S. M.

A preluat doi migranţi din B.- Gara B., urmare îndrumărilor primite de la inculpatul G. F. după care l-a solicitat pe inculpatul G. M. să-l însoţească în cursă. Migranţii au venit însoţiţi de un conaţional ce cunoştea foarte puţin limba română şi au plătit pentru cursă echivalentul în lei a 400 euro.

Pe traseu, în loc. Zalău, la o benzinărie, urmare unui apel telefonic primit de la o persoană care s-a prezentat cu apelativul G., s-au întâlnit cu autovehiculul în care se aflau inculpaţii C. M.C. şi S. G. împreună cu trei migranţi, drumul către S. M. fiind efectuat în coloană de către cele două vehicule.

În apropierea frontierei de stat cu Ungaria, în loc. P., jud. S. M., au fost identificaţi de către organele de poliţie de frontieră.

Inculpaţii declară că nu aveau cunoştinţă de faptul că migranţii intenţionau să treacă ilegal frontiera de stat.

Din materialul probator administrat rezultă însă că inculpaţii L. G., S. G., C. M.C. şi G. M.I. cunoşteau care este scopul deplasării celor cinci migranţi către S. M., respectiv trecerea ilegală a frontierei de stat şi că au acţionat activ pentru realizarea acestei activităţi, în scopul obţinerii de sume de bani.

În declaraţiile lor migranţii arată că zona judeţului S. M. le-a fost indicată de către cei patru inculpaţi cetăţeni români ca zonă propice pentru trecerea ilegală a frontierei şi că aceştia aveau cunoştinţă de intenţia de a se trece ilegal frontiera.

Mai mult, din declaraţiile date de inculpatul S. G. rezultă că, la momentul preluării migranţilor, inculpatul G. F. i-a comunicat inculpatului C. M.C. că mai sunt aproximativ 50 de persoane ce aşteaptă să fie transportaţi în diferite zone ale ţării, respectiv în O., N. şi S. M., acestea fiind indicii privind existenţa unei rezoluţii infracţionale cu perspectiva continuităţii în timp a activităţii.

Fiind audiat, inculpatul G. F. a arătat că a mai efectuat o cursă cu migranţi, împreună cu o persoană neidentificată, prezentată doar cu apelativul D., înaintea celei ce a format obiectul sesizării în prezenta cauză, migranţi pe care i-a transportat până în judeţul B., într-o comună.

Ulterior a mai fost apelat de migranţi pentru a efectua astfel de transporturi dar, deoarece a realizat că aceştia intenţionează să iasă ilegal din ţară, a dat cursele celorlalţi inculpaţi din prezenta cauză, inculpaţi care, conform declaraţiilor sale, cunoşteau care este scopul deplasării către zona de frontieră.

Declaraţiile migranţilor s-au coroborat cu elemente de fapt rezultate din cercetarea penală, respectiv cu faptul că, deşi iniţial era stabilit ca loc de oprire o locaţie situată între localităţile L. şi M., ulterior s-au deplasat către localitatea A.

Din declaraţiile inculpaţilor a rezultat că, pentru a ajunge la destinaţie, au utilizat serviciile unui aparat GPS. Serviciile acestui aparat indică foarte clar limita teritorială a României, inculpaţii având posibilitatea de a cunoaşte faptul că, locul în care transportă persoanele este situat în imediata apropiere a liniei de frontieră.

Locul în care au fost identificaţi, la aproximativ 400 de metri de linia de frontieră, la ieşirea din localitatea P., jud. S. M., indică fără dubii intenţia de trecere ilegală a frontierei de stat precum şi faptul că inculpaţii au cunoscut despre aceasta.

Având în vedere că inculpaţii se află în situaţia prevăzută de art. 223 alin. (2) din Cod procedură penală iar comiterea faptelor rezultă din probatoriul administrat în cauză, aşa cum a fost el expus mai sus.

Se mai arată că, temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate a inculpaţilor. În raport cu prevederile art. 5 din CEDO, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârşit o infracţiune sau există motive temeinice de a crede în posibilitatea săvârşirii de noi infracţiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal.

Din probatoriul administrat a rezultat că a fost îndeplinită şi această condiţie necesară detenţiei preventive a inculpaţilor.

S-a constatat că, din probe a rezultat suspiciunea rezonabilă că au săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care aceştia provin, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestora, se constată că privarea lor de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

La înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică, avem în vedere modul coordonat de săvârşire a faptelor, datele referitoare la existenţa altor acte materiale posibil a fi fost săvârşite, precum şi gravitatea situaţiei generată de fenomenul migraţiei ilegale care se manifestă în mod repetat în zona judeţului S. M., privarea de libertate fiind necesară pentru înlăturarea stării de pericol la care este supusă ordinea publică.

A continua cercetarea cu inculpaţii în stare de libertate ar putea acredita în conştiinţa publică ideea că activităţile de trafic de migranţi sunt tolerate şi nu sunt apreciate la adevărata lor periculozitate.

Prelungirea măsurii arestării preventive este motivată de faptul că urmărirea penală este în desfăşurare, obiectivele acesteia fiind, pe lângă strângerea întregului probatoriu referitor la inculpaţi şi la faptele pentru care a fost deja pusă în mişcare acţiunea penală şi identificarea şi probarea altor activităţi infracţionale săvârşite de inculpaţi şi a altor persoane implicate, cu privire la acestea existând date ce au rezultat atât din declaraţiile inculpatului G. F. cât şi din actele de urmărire penală efectuate după luarea măsurii arestării preventive, respectiv din datele de trafic ale telefoanelor mobile utilizate de inculpaţi, date obţinute urmare autorizaţiei nr. 8/S/2014 emisă de Judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului S. M..

Înlăuntrul perioadei în care inculpaţii au fost arestaţi preventiv au fost efectuate:

- s-au dispus măsuri asiguratorii în vederea confiscării speciale a sumelor de bani obţinute prin săvârşirea infracţiunii

- au fost solicitate datele de trafic ale telefoanelor mobile utilizate de inculpaţi

- au fost efectuate activităţi investigative în vederea identificării altor acte materiale şi a altor persoane implicate în săvârşirea acestor infracţiuni

Cercetările ce se vor efectua în continuare vizează :

- analizarea şi valorificarea datelor provenite din traficul telefoanelor mobile utilizate de inculpaţi

- audierea inculpaţilor ori de câte ori va fi necesară pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele;

- extinderea urmăririi penale cu privire la alte fapte şi alte persoane

Faţă de inculpaţii L. G.,S. G.,C. M.C. şi G. M. Ion a fost luată măsura preventivă a arestului pe un termen de 30 zile, din data de 28.07.2014 până la data de 26.08.2014, inclusiv, prin încheierea nr.37/CC/28.07.2014 a Judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului S. M. iar faţă de inculpatul G. F. a fost luată măsura preventivă a arestului pe un termen de 30 zile, din data de 31.07.2014 până la data de 29.08.2014, inclusiv, prin încheierea nr.38/JDL/30.07.2014 a Judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului S. M..

Alăturat propunerii a fost înaintat şi dosarul de urmărire penală nr. 326/P/2014 al Parchetului de pe lângă tribunalul S. M., în copie certificată.

Examinând actele şi lucrările dosarului s-a constatat următoarele:

Prin ordonanţa din data de 27 iulie 2014 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracţiunea de trafic de migranţi, prev. de art.263 alin.2 lit. a) Cod penal şi tentativă la trecerea frauduloasă a frontierei de stat, prev. de art. 32 Cod penal rap. la art.262 alin.1 Cod penal.

Prin ordonanţa din data de 27 iulie 2014 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale cu privire la această faptă faţă de suspecţii :L. G., S. G., C. M.C. şi G. M.I., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi, prev. de art.263 alin.2 lit. a) Cod penal; Y. M., A. M., F. F., K. K. şi O. E., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la trecerea frauduloasă a frontierei de stat, prev. de art. 32 Cod penal. rap. la art.262 alin.1 Cod penal.

Prin ordonanţa din data de 28 iulie 2014 s-a pus în mişcare a acţiunea penală împotriva inculpaţilor L. G., S. G., C. M.C. şi G. M.I., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi, prev. de art.263 alin.2 lit. a) Cod penal

Prin ordonanţa din data de 29 iulie 2014 s-a dispus extinderea urmăririi penale în prezenta cauză faţă de G. F., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi, prev. de art. 263 alin.2 lit. a) Cod penal.

Prin ordonanţa din data de 30 iulie 2014 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de G. F. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi, prev. de art. 263 alin.2 lit. a) Cod penal.

În fapt, s-a reţinut că, la data de 27.07.2014, pe direcţia bornei de frontieră cu Ungaria nr. LXXX, în apropierea localităţii P., jud. S. M. un număr de cinci persoane, 3 cetăţeni afgani şi 2 cetăţeni iranieni, cu statut de azilant în România, au încercat să iasă ilegal din ţară, prin trecerea frauduloasă a frontierei de stat, în acest scop fiind transportaţi din loc, B. până în locul în care au fost depistaţi de către inculpaţii L. G., S. G., C. M.C. şi G. M., cu două autoturisme.

Inculpaţii L. G., S. G., C. M.C. şi G. M. au fost arestaţi preventiv prin încheierea penală nr. 37/CC/28.07.2014 pronunţată de Tribunalul S. M., pentru o durată de 30 de zile, de la 28.07.2014 şi până la data de 26.08.2014, inclusiv, iar inculpatul G. F. a fost arestat preventiv prin Încheierea penală nr.39/CC/30.07.2014 pronunţată de Tribunalul S. M. pentru o durată de 30 de zile, începând cu data de 31.07.2014 până la data de 29.08.2014 inclusiv.

În cauză s-a constatat cu acea ocazie că sunt incidente dispoziţiile art. 202 şi ale art. 223 alin. 2 Cod procedură penală.

Analizând propunerea Ministerului Public în raport cu actele şi lucrările dosarului dar şi cu dispoziţiile legale menţionate, s-a apreciat că aceasta a fost neîntemeiată, şi a fost respinsă pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 234 alin. (1) Cod procedură penală, „arestarea preventivă a inculpatului poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, dacă temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau există temeiuri noi care justifică prelungirea măsurii”.

Astfel, potrivit art. 202 din NOUL COD DE PROCEDURĂ PENALĂ măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că persoana a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.

În raport de împrejurările concrete ale cauzei, judecătorul de drepturi şi libertăţi a apreciat că scopul măsurilor preventive astfel cum este prevăzut în art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, poate fi atins şi prin măsura controlului judiciar. În plus, în cadrul acestui control este suficient a se impune în sarcina inculpaţilor obligaţia de a nu depăşi limita teritorială a oraşului V. în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii G. F., S. G., C. M.C., G. M.I., şi limita judeţului B. în ceea ce-l priveşte pe inculpatul L. G., alături de celelalte obligaţii prevăzute în mod obligatoriu conform art. 215 alin. 3 Cod procedură penală. Măsura arestării preventive şi-a atins, din punctul de vedere al instanţei scopul în vederea căreia a fost dispusă, respectiv constatarea la timp şi în mod complet a faptelor ce constituie infracţiuni şi care impune o reacţie energică şi imediată din partea autorităţilor judiciare, faţă de persoanele care încalcă valorile sociale prevăzute de legea penală.

Există în condiţiile şi obligaţiile impuse de conţinutul controlului judiciar suficiente garanţii care să respecte scopul măsurilor preventive enunţat în art. 202 Cod de procedură penală, acela de a-i pune pe inculpaţi la dispoziţia organelor judiciare, împiedicându-i pe aceştia să săvârşească noi infracţiuni.

Prin urmare simpla bănuială de participare la săvârşirea altor infracţiuni precum ori simpla temere de recidivă nu legitimează prin ea însăşi menţinerea stării de detenţie preventivă (a se vedea în acest sens jurisprudenţa CEDO în cauza Tomasi/France seria A nr. 241 – A/27.08.1992; precum şi cauza nr. 225/17.03.1997).

Mai mult, în consens şi cu prevederile art. 5 paragraful 3 din CEDO, autorităţile, în analizarea punerii în libertate sau arestării unei persoane, au obligaţia de a lua în considerare si măsurile alternative existente. Acest articol nu cuprinde numai dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil, ci face referire si la punerea în libertate care poate fi condiţionată de garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere, considerente pentru care se impune înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă, apreciat fiind că măsura controlului judiciar este aptă să asigure buna desfăşurare a procesului penal pe viitor.

În mai multe cauze Curtea Europeană a arătat că avantajele pe care le prezintă detenţia preventivă sunt cunoscute şi nu pot fi negate: să împiedice persoana suspectă să fugă, să evite distrugerea unor probe, să împiedice săvârşirea unor noi infracţiuni. În aceeaşi măsură însă, detenţia provizorie prezintă şi numeroase inconveniente: reprezintă o atingere adusă prezumţiei de nevinovăţie, produce o ruptură de mediul familial şi profesional şi poate constitui uneori un mijloc de presiune asupra inculpatului pentru a-l conduce să mărturisească.

Dincolo de toate aceste consideraţii teoretice, judecătorul de drepturi şi libertăţi a constatat că, de la ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale din 228 iulie, 29 iulie şi respectiv 30 iulie 2014, urmată de propunerea motivată de arestare preventivă a inculpaţilor, organul de urmărire penală nu a mai îndeplinit nici un act de urmărire pentru care menţinerea inculpaţilor în stare de detenţie preventivă să se fi justificat.

Din actele şi lucrările dosarului, judecătorul de drepturi şi libertăţi a reţinut că aceştia au dat declaraţii în care au recunoscut infracţiunile care li se reţin în sarcină, au fost audiaţi cetăţenii străini pe care aceştia i-au transportat, temeiurile pentru care se solicită prelungirea stării de arest preventiv, nu sunt suficiente în opinia judecătorului pentru a determina detenţia preventivă a inculpaţilor.

Astfel, se solicită prelungirea stării de arest în vederea analizării şi valorificării datelor provenite din traficul telefoanelor mobile utilizate de inculpaţi, audierea acestora ori de câte ori va fi necesară pentru lămurirea cauzei şi extinderea urmăririi penale cu privire la alte fapte şi alte persoane.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi a reţinut că, pentru efectuarea tuturor acestor acte controlul judiciar instituit în sarcina inculpaţilor este suficient pentru a realiza scopul prevăzut în art. 202 alin.1 Cod procedură penală, acela de a asigura buna desfăşurare a procesului penal, de a împiedica sustragerea inculpaţilor de la urmărirea penală sau de la judecată sau de a preveni săvârşirea unei alte infracţiuni.

La luarea acestei măsuri instanţa a avut în vedere că din ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale rezultă suficiente motive de bănuială, în sensul art. 5 lit. c) din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, că inculpaţii sunt implicaţi în săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală şi, faţă de gradul de pericol social al infracţiunilor reţinute în sarcina acestora prin actul de inculpare ce rezultă din împrejurările şi modalitatea concretă de comitere a infracţiunilor, şi de limitele ridicate ale pedepselor prevăzute de legiuitor pentru aceste fapte, această măsură preventivă este pe deplin justificată.

Pe durata măsurii preventive dispuse, instanţa de fond le-a impus inculpaţilor, în temeiul art.211 alin.(2) din Codul de procedură penală, respectarea obligaţiilor imperative prevăzute de art. 215 alin.3 din Codul de procedură penală, precum şi a unora dintre obligaţiile facultative reglementate de art.215 alin.2 din Codul de procedură penală, astfel cum apar ele indicate în dispozitivul încheierii.

În temeiul art.215 alin.(3) Cod de procedură penală, instanţa le-a atras atenţia inculpaţilor că, în caz de încălcare, cu rea-credinţă, a măsurii preventive dispuse sau a obligaţiilor care le revin, se va lua faţă de aceştia măsura arestării preventive.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Tribunalul S.M. solicitând admiterea acesteia şi, pe cale de consecinţă, admiterea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive.

Examinând contestaţia declarată prin prisma motivelor invocate şi a actelor şi materialului din dosarul cauzei, judecătorul de drepturi şi libertăţi a constatat că aceasta este fondată, pentru următoarele considerente:

Prin Încheierea penală nr.37/CC/28.07.2014 a Tribunalului S. M. s-a dispus arestarea preventivă pentru o durată de 30 de zile a inculpaţilor L. G., S. G., C. M.C. şi G. M.I., toţi cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi, prevăzută de art.263 alin.2 lit. a) Cod penal.

Prin Încheierea penală nr.39/CC/30.07.2014 a Tribunalului S. M. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului G. F., de asemenea cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi, prevăzută de art.263 alin.2 lit. a) Cod penal.

În esenţă, în sarcina persoanelor acuzate s-a reţinut că în cursul lunii iulie 2014, inculpatul G. F. a identificat persoane şi mijloace de transport pentru deplasarea unor cetăţeni afgani şi iranieni din B. în zona de frontieră a judeţului S. M., în scopul trecerii frauduloase a frontierei de către aceştia. De asemenea, din probele administrate a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpatul a coordonat modul de transportare a migranţilor şi a oferit indicaţii pentru reunirea grupului şi deplasarea acestora în zona unde urmau să treacă frontiera, urmărind obţinerea unor foloase patrimoniale prin desfăşurarea acestor activităţi.

În concret, la data de 27.07.2014, sub coordonarea inculpatului G. F., inculpaţii L. G., S. G., G. M.I. şi C. M.C. au transportat cu două autoturisme, din B. până în localitatea P. din judeţul S. M., pe direcţia bornei de frontieră cu Ungaria nr. LXXX, un număr de 5 persoane, 3 cetăţeni afgani şi 2 cetăţeni iranieni cu statut de azilanţi în România, care au încercat să iasă ilegal din România prin trecerea frauduloasă a frontierei de stat, fiind depistaţi de organele poliţiei de frontieră.

La momentul dispunerii măsurii arestării preventive, în cazul fiecăruia dintre inculpaţi s-a reţinut existenţa unor probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că au săvârşit faptele de care sunt acuzaţi şi că în raport de dispoziţiile art.223 alin.2 Cod procedură penală, privarea lor de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică şi totodată necesară pentru asigurarea scopului prevăzut de art.202 Cod procedură penală, respectiv buna desfăşurare a procesului penal.

Prin propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpaţilor formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul S. M. s-a susţinut că privarea de libertate a persoanelor acuzate este necesară în continuare în vederea finalizării cercetărilor, respectiv analizarea şi valorificarea datelor provenite din traficul ale telefoanelor mobile utilizate de inculpaţi, audierea acestora pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele şi extinderea urmăririi penale cu privire la alte persoane şi fapte.

În dezacord cu argumentele expuse prin încheierea atacată, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel O. a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaţilor impun în continuare privarea lor de libertate, propunerea de prelungire a măsurii preventive fiind întemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art.234 Cod procedură penală, arestarea preventivă poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, dacă temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertatea inculpatului sau există temeiuri noi care justifică prelungirea măsurii.

Dispoziţiile legale evocate impun astfel, ca în cadrul procedurii de soluţionare a propunerii de prelungire a măsurii preventive să fie reluat examenul de oportunitate şi al caracterului necesar al măsurii pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, inclusiv sub aspectul înlăturării unei stări de pericol pentru ordinea publică.

De asemenea, aceleaşi dispoziţii legale nu impun judecătorului de drepturi şi libertăţi sarcina de a verifica dacă administrarea probelor de către organul de urmărire penală implică în mod imanent privarea de libertate a persoanei acuzate, ci de a examina dacă măsura este necesară pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică pe care o prezintă lăsarea acesteia în libertate şi asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal. Buna desfăşurare a procesului penal la care face referire art. 202 alin. 1 Cod procedură penală nu se rezumă la administrarea unor probe de către organul de urmărire penală, ci are un caracter mai larg, incluzând şi prevenţia generală a comiterii de alte infracţiuni şi educarea cetăţenilor în spiritul respectării legilor.

În cauza de faţă, deşi considerentele expuse prin încheierea atacată privind jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului sunt corecte în esenţa lor, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că privarea de libertate a inculpaţilor nu contravine principiului instituit în interpretarea dispoziţiilor art.3 paragraful 1 lit. c) din Convenţie, iar măsura arestării preventive se impune a fi menţinută. Curtea a statuat în jurisprudenţa sa constantă asupra obligaţiei de a analiza la momentul dispunerii măsurilor preventive de libertate asupra caracterului suficient al altor măsuri alternative, fără însă a nega faptul că anumite infracţiuni din cauza gravităţii lor sau a reacţiei pe care o pot determina în rândul membrilor societăţii justifică, cel puţin pentru o perioadă determinată privarea de libertate a persoanei acuzate.

Or, în cauza de faţă trebuie acceptat că din cauza amplorii cunoscute în ultima perioadă de timp a fenomenului infracţional legat de securitatea frontierei de stat a României si care de cele mai multe ori are drept corolar comiterea altor infracţiuni de fals sau corupţie, faptele care se circumscriu elementului material al infracţiunii de trafic de migranţi prezintă un caracter grav, iar combaterea promptă şi fermă a acestora reprezintă singurul mijloc de descurajare a altor persoane să comită infracţiuni similare.

În acest context, în lipsa unei reacţii ferme a autorităţilor judiciare, riscul ca alte persoane să se implice în activităţi infracţionale similare şi să fie generat în rândul membrilor societăţii un sentiment de indignare şi de neîncredere în activitatea de înfăptuire a justiţiei corespunde noţiunii de „tulburare socială” la care se face referire de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în interpretarea art.5 paragraful 1 lit. c) din Convenţie şi justifică, cel puţin pentru încă o perioadă determinată privarea de libertate a inculpaţilor.

Astfel, aşa cum s-a arătat anterior şi cum în mod corect s-a reţinut prin încheierea atacată, din probele administrate în cauză a rezultat suspiciunea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit infracţiunea de trafic de migranţi de care sunt acuzaţi, infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani. Limitele ridicate de pedeapsă prevăzute de lege sunt justificate de valorile sociale care sunt periclitate prin comiterea acestui tip de infracţiuni şi care privesc atât securitatea frontierei de stat a României, inclusiv din perspectiva angajamentelor şi relaţiilor internaţionale, dar şi potenţialul risc la adresa valorilor sociale corelative infracţiunilor contra persoanei.

În raport de gravitatea infracţiunii presupus a fi fost săvârşită de inculpaţi şi care este reflectată de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, măsura arestării preventive apare ca fiind proporţională cu gravitatea acuzaţiei şi totodată, necesară pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, fiind astfel îndeplinită în continuare cerinţa proporţionalităţii prevăzută de art. 202 alin. 3 Cod procedură penală.

De asemenea, în raport de dispoziţiile art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă în continuare un pericol concret şi actual la adresa ordinii publice, pericol care constă în afectarea climatului de încredere în activitatea de înfăptuire a justiţiei, prin generarea unui sentiment de nesiguranţă în rândul opiniei publice şi potenţiala încurajare a altor persoane să comită infracţiuni similare. Judecătorul de drepturi şi libertăţi a reţinut că din perspectiva angajamentelor internaţionale asumate de România în ultimii ani, infracţiunile care privesc securitatea frontierei de stat capătă valenţe grave. Presiunea constantă a grupurilor infracţionale asupra frontierei şi amploarea deosebită a activităţilor ilicite din ultima perioadă aduc atingere inclusiv siguranţei naţionale a României şi riscă să afecteze relaţiile internaţionale cu statele vecine, din cauza aparenţei că autorităţile române nu reacţionează în mod adecvat împotriva acestui fenomen. Or, aceste valori sociale apărate de legea penală se circumscriu noţiunii de ordine publică la care face referire art. 223 alin. 2 Cod procedură penală şi care se adaugă aspectelor expuse anterior privind afectarea climatului de încredere în activitatea de înfăptuire a justiţiei.

Considerentele expuse sunt valabile în cazul fiecăruia dintre inculpaţi, iar la aprecierea pericolului faptelor de care sunt acuzaţi şi a periculozităţii acestora ca indivizi nu trebuie omisă împrejurarea că din actele şi lucrările dosarului au rezultat indicii temeinice că activităţile infracţionale presupus a fi fost comise de aceştia au o amploare mai mare şi erau extrem de minuţios organizate, aspecte a căror clarificare urmează a fi realizată în cadrul cercetărilor.

Prin prisma acestor argumente, împrejurările invocate de inculpaţi privind lipsa antecedentelor penale, sinceritatea şi cooperarea deplină cu autorităţile judiciare şi conduita anterioară corespunzătoare în societate nu afectează oportunitatea şi necesitatea măsurii arestării preventive, ele urmând a fi avute în vedere la judecarea în fond a cauzei.

În acelaşi context şi din aceleaşi motive, dispunerea unor măsuri preventive mai puţin severe faţă de inculpaţi ar fi lipsite de eficienţă şi nu ar asigura realizarea scopului prevăzut de art.202 Cod procedură penală, buna desfăşurare a procesului penal impunând în prezenta cauză privarea de libertate a persoanelor acuzate.

În consecinţă, în temeiul art.425 indice 1 alin. 7 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală raportat la art.204 Cod procedură penală, s-a admis contestaţia declarată de Parchetul de pe lângă Tribunalul S. M. împotriva încheierii penale nr. 44/CC/JDL/ 22.08.2014 a Tribunalului S. M., pe care a desfiinţat-o în întregime şi, în consecinţă:

În temeiul art.236 Cod procedură penală raportat la art.234 Cod procedură penală, a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul S. M. şi a dispus prelungirea pentru o durată de 30 de zile a măsurii arestării preventive a inculpaţilor G. F., faţă de care s-a dispus arestarea preventivă prin Încheierea penală nr. 39/CC/ 30.07.2014 a Tribunalului S. M., începând cu data de 30.08.2014 şi până la data de 28.09.2014 inclusiv; L. G., faţă de care s-a dispus arestarea preventivă prin Încheierea penală nr. 37/CC/ 28.07.2014 a Tribunalului S. M., începând cu data de 27.08.2014 şi până la data de 25.09.2014 inclusiv; S. G., faţă de care s-a dispus arestarea preventivă prin Încheierea penală nr.37/CC/ 28.07.2014 a Tribunalului S. M., începând cu data de 27.08.2014 şi până la data de 25.09.2014 inclusiv; C. M.C., faţă de care s-a dispus arestarea preventivă prin Încheierea penală nr.37/CC/ 28.07.2014 a Tribunalului S. M., începând cu data de 27.08.2014 şi până la data de 25.09.2014 inclusiv; G. M.I., faţă de care s-a dispus arestarea preventivă prin încheierea penală nr. 37/CC/ 28.07.2014 a Tribunalului S. M., începând cu data de 27.08.2014 şi până la data de 25.09.2014 inclusiv.

Conform art.275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei a sumei de 300 lei către dl. avocat M. R., reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, conform delegaţiilor nr. 3703, 3704, 3705 din data de 26.08.2014 emise de Baroul B.

Domenii speta

Spete similare