Aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiţionată potrivit Codului penal din 1969, mai favorabilă decât aplicarea unei măsuri educative privative de libertate potrivit Codului penal din 1.02.2014

„În aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. 1 Cod penal şi art. 17 din Legea 187/2012, condamnă pe inculpatul V.I., fără antecedente penale, cu aplicarea prevederilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, la pedeapsa de un an şi 3 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 şi art. 234 alin. 1 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 113 alin. 3 Cod penal, precum şi a art. 109 alin. 1 din Codul penal din 1969.

În temeiul dispoziţiilor art. 81 alin. 1 din Codul penal din 1969 dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului V.I., pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 3 luni.”

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriu s-a reţinut următoarea situaţie de fapt: în seara zilei de 4.12.2013, în jurul orei 18,00, pe timp de noapte, pe trotuarul unui drum public din satul Uricani, inculpaţii V.I. şi A.G. l-au lovit cu pumnii şi picioarele pe P.I., deposedându-l de un telefon mobil Samsung, cauzându-i un prejudiciu de 150 de lei.

Ambii inculpaţi au optat pentru procedura recunoaşterii învinuirii.

În drept, faptele inculpaţilor întruneau la data comiterii lor elementele constitutive ale infracţiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b şi c, alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c pentru A.G., respectiv a art. 99 alin. 3 Cod penal pentru V.I..

Instanţa a reţinut ca lege penală mai favorabilă, potrivit art. 5 alin. 1 Cod penal, dispoziţiile penale intrate în vigoare la data de 1 februarie 2014, întrucât limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de tâlhărie comisă de acesta sunt reduse faţă de cele prevăzute de art. 211 alin. 2 ind. 1 din Codul penal din 1969. Prin urmare, faptele deduse judecăţii întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 şi art. 234 alin. 1 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 113 alin. 3 Cod penal pentru V.I., respectiv a art. 77 lit. d Cod penal pentru A.G..

Potrivit art. 17 din Legea nr. 187/2012,  în aplicarea dispoziţiilor referitoare la legea penală mai favorabilă intervenită în cursul procesului, o pedeapsă cu suspendarea executării, aplicabilă potrivit Codului penal din 1969, este considerată mai favorabilă decât o măsură educativă privativă de libertate prevăzută de Codul penal.

Instanţa, ţinând cont de gravitatea faptei comise de inculpatul minor V.I., de intensitatea, numărul şi durata actelor de violenţă pe care acesta le-a comis, împreună cu inculpatul major, şi de împrejurările în care a fost adoptată hotărârea infracţională, de comportamentul inculpatului V.I. atât după comiterea faptei, constând în aruncarea cartelei SIM, cât şi după depistarea sa, când a aruncat telefonul sustras într-un spaţiu verde, apreciază că s-ar impune, în aplicarea art. 114 Cod penal, luarea faţă de acesta a unei măsuri educative privative de libertate. De aceea, în aplicarea art. 17 din legea de punere în aplicare a Codului penal, reţinând ca încadrare juridică a faptei tâlhăria calificată prevăzută de art. 234 Cod penal, instanţa i-a aplicat, cu aplicarea dispoziţiilor art. 109 alin. 1 din Codul penal din 1969 privind reducerea limitelor de pedeapsă la jumătate, care nu au corespondent în actuala reglementare, o pedeapsă cu închisoarea în limitele, reduse cu jumătate, apoi cu o treime, prevăzute de Codul penal în vigoare pentru majori. La stabilirea acesteia, instanţa a avut în vedere gravitatea faptei, urmările actelor de violenţă asupra persoanei vătămate, locul şi motivele comiterii faptei, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului şi datele din referatul de evaluare.

Instanţa nu a aplicat inculpatului V.I. vreo pedeapsă complementară sau accesorie, având în vedere că recurgerea la aplicarea unei pedepse este strict rodul aprecierii instanţei că gravitatea faptei reclama aplicarea unei măsuri educative privative de libertate, fiind vorba de aplicarea principiului legii penale mai favorabile,.

În temeiul dispoziţiilor art. 81 alin. 1 din Codul penal din 1969 instanţa a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului Velişcu Iulian Alexandru, pe durata unui termen de încercare calculat potrivit art. 82 din Codul penal din 1969, şi a atras inculpatului atenţia asupra dispoziţiilor art. 22 alin. 4 din Legea nr. 187/2012, privind revocarea suspendării executării pedepsei în cazul comiterii din nou a unei infracţiuni în termenul de încercare.

Domenii speta

Spete similare