Loviri si alte vatamari

Aspra cauzei penale, deliberând, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 977/P/2012 din data de 10.12.2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti a fost trimis în judecată inculpatul B.L. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.180 alin.2 din Codul penal, constând în aceea că la data de 12.04.2012, împreună cu tatăl său B.V. au agresat partea vătămată  A.N., care a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale.

Situaţia de fapt descrisă în actul de sesizare a instanţei a fost reţinută având în vedere următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale: declaraţie persoană vătămată, Adresă,declaraţie învinuit B.L., declaraţiile martorilor. şi fişa de cazier judiciar pe numele inculpatului.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 3922/P/2012 din data de 14.11.2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti a fost trimis în judecată inculpatul B.L. pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzute de art.180 alin.2 din Codul penal, constând în aceea că la data de 12.04.2012, împreună cu tatăl său B.V. au agresat partea vătămată  A.N., care a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Moineşti la data de 06.12.2014 sub nr. 5451/260/2013.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 13.01.2014, definitivă la data de 06.03.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.

La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, inculpatul şi persoana vătămată, după identificare şi legitimare, s-au împăcat şi au dat declaraţii în acest sens, declaraţii depuse la dosarul cauzei.

Faţă de intrarea în vigoare, la 01.02.2014, a Noului Cod penal, instanţa apreciază că Legea nr. 286/2009 privind Codul penal este mai puţin favorabilă decât Codul penal de la 1968, dat fiind faptul că nu se mai reglementează posibilitatea împăcării părţilor în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, precum şi datorită limitelor speciale de pedeapsă mai mari.

Instituţia plângerii penale prealabile este o excepţie de la principiul oficialităţii şi constă în posibilitatea oferită de lege persoanei vătămate de a decide dacă sesizează sau nu organele competente în vederea tragerii la răspundere a făptuitorului. Principiul oficialităţii ce domină procesul penal este ştirbit şi prin posibilitatea pe care o are partea vătămată de a-şi retrage plângerea prealabilă sau de a se împăca cu făptuitorul.

Potrivit art. 132 alin. 1 C. pen. cu aplicarea art. 5 alin.1 Noul C. pen., împăcarea părţilor în cazurile prevăzute de lege înlătură răspunderea penală şi stinge acţiunea civilă, situaţie care constituie, conform art.396 alin. (1), (6) raportat la art.16 alin. (1) lit. g) Noul C. proc. pen., o cauză de stingere a acţiunii penale.

Având în vedere manifestarea de voinţă a părţilor de a se împăca cu privire la plângerea penală prealabilă formulată împotriva inculpatului, instanţa va dispune încetarea procesului penal în baza art. 396 alin. (1), (6) raportat la art.16 alin. (1) lit. g) Noul C. proc. pen, cu privire la infracţiunea de lovirea sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. 1 C. pen. cu aplicarea art. 5 alin.1 Noul C. pen.,,faţă de inculpat.

Astfel, faţă de dispoziţiile art. 132 alin. 1 C. pen. cu aplicarea art. 5 alin.1 Noul C. pen., potrivit cărora împăcarea înlătură răspunderea penală şi stinge acţiunea civilă şi produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanţei, instanţa, în baza art. 396 alin. (1), (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) Noul C. proc. pen., va înceta procesul penal având ca obiect săvârşirea de către inculpatul B.L., a infracţiunii  de lovire sau alte violenţe,  prevăzute de art. 180 alin.1 C. pen., ca urmare a împăcării părţilor.

În baza art. 397 alin. 1 Noul C.proc.pen., instanţa va lua act că persoana vătămată A.N. nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

Prin adresa nr.3002/19.03.2014, S.A.B. s-a constituit parte civilă pentru suma de 425,60 lei reactualizată la data executării, privind transportul persoanei vătămate A.N., reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport la data de 12.04.2012 din comuna BT la Spitalul Judeţean de Urgenţe B, din vina numitului B.V.. Cu toate acestea, instanţa constată că prin sentinţa penală nr. 385/09.10.2013 în dosarul nr. 83/260/2013 a Judecătoriei Moineşti, în baza art.14 şi art.346 Cod procedură penală, art.1357 şi urm. Cod civil, s-a admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă S.A.J.B şi a fost obligat inculpatul B.V. la plata sumei de 425,60 lei, cu titlu de daune materiale, către S.A.J.B.

Date fiind aceste considerente, în baza art. 397 alin. 1 Noul C.proc.pen., instanţa va lua act că S.A.J.B.  nu s-a constituit parte civilă faţă de inculpatul B.L..

În baza art. 275 alin. (1) pct. (2) lit. d), alin. (4) C. proc. pen. va obliga pe persoana vătămată şi pe inculpat la plata a câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Domenii speta

Spete similare