Prin cererea înregistrată în data de 15.07.2013 pe rolul Judecătoriei M. sub nr. 3378/260/2013, reclamanta B. M. a formulat cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâţii I. D., I A., I. A.M. solicitând obligarea acestora la plata sumei de 50000 euro reprezentând daune morale şi materiale.
Acţiunea nu a fost motivată în drept.
În susţinerea acţiunii reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
În data de 19.02.2014 pârâţii au depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care au invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei M. solicitând declinarea cauzei la T. B., iar pe fond, respingerea acţiunii şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Potrivit art. 132 alin. 1 cod procedură civilă, când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, din oficiu sau la cererea părţilor, ea este obligată să stabilească instanţa judecătorească competentă.
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată reiese că reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 50000 euro, sumă ce reprezintă 221160 lei calculată la cursul de schimb valabil în data de 15.07.2013, data introducerii acţiunii.
Potrivit art. 94 alin. 1 lit. j) cod procedură civilă, judecătoriile judecă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, iar potrivit art. 95 cod procedură civilă, tribunalele judecă, în primă instanţă, toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe.
De asemenea, instanţa reţine că, potrivit art. 106 alin. 1 cod procedură civilă, instanţa legal investită potrivit dispoziţiilor referitoare la competenţă după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior investirii, intervin modificări în ceea ce priveşte cuantumul valorii aceluiaşi obiect.
Prin urmare, chiar dacă la termenul din 22.05.2014, reclamanta şi-a modificat acţiunea în sensul că a arătat că solicită obligarea pârâţilor la plata sumei de 45000 euro, instanţa reţine că raportat la valoarea iniţială a obiectului acţiunii de 500000 euro, respectiv 221160 lei, T. B. este instanţa competentă material să soluţioneze prezenta cauză raportat la dispoziţiile art. 94 alin. 1 lit. j), art. 95 coroborat cu art. 106 cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, instanţa va admite excepţia necompetenţei materiale a J. M. şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea T. B.-secţia a I-a civilă.
Judecătoria Odorheiul Secuiesc
Somaţie de plată.
Curtea de Apel București
Cheltuieli de judecată
Curtea de Apel Timișoara
Alocaţia de plasament, raportat la art. 128 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 Aplicarea principului „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus”
Curtea de Apel Pitești
CONTROL FINANCIAR-FISCAL. TERMEN DE PRESCRIPŢIE. SCUTIRE DE PLATA PENTRU ANUMITE CATEGORII DE OBLIGAŢII BUGETARE.
Judecătoria Zalău
Somaţie de plată