Plati

Prin cererea înregistrată sub nr.439/260/2014  la data de 11.02.2014 , pe rolul Judecătoriei Moineşti, reclamanta SC Compania Regională de Apă Bacău SA a chemat în judecată pe pârâta  MD , solicitând instanţei să oblige pârâta la plata sumei  de 174,14 lei, din care  172,04 lei reprezentând contravaloare servicii prestate şi neachitate şi 2,10 lei penalităţi de întârziere calculate până la data de 30.11.2013 si pana la plata efectivă a debitului şi la cheltuieli de judecată.

Acţiunea a fost timbrată cu 50 lei taxă judiciară de timbru

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a prestat pârâtei  servicii de apă – canal, conform contractului de prestări servicii nr.L.8376 din 10.07.2013  încheiat între SC COMPANIA REGIONALĂ DE APĂ BACĂU SA şi pârâtă.

Reclamanta a arătat că şi-a îndeplinit cu exactitate obligaţia de alimentare cu apă, fiind întocmite în acest sens facturi fiscale, acestea nefiind contestate de către pârât.  Pârâta nu şi-a îndeplinit însă obligaţia asumată prin contract şi nu există dovezi privind stingerea obligaţiei.

În temeiul contractului, reclamanta a emis facturi fiscale pentru contravaloarea serviciilor prestate, respectiv facturile fiscale ataşate la dosar.

Reclamanta a calculat cuantumul penalităţilor datorate, conform prevederilor contractuale şi art.30 alin.4 din Legea nr.241/2006.

Reclamanta a susţinut că a înştiinţat pârâta , prin adresă trimisă cu confirmare de primire cu privire la debranşarea pentru neplata la termen a facturilor, în conformitate cu prevederile art. 32 alin. 2 din Legea nr. 241/2006, taxa poştală aferentă fiind de 4,90 lei. A arătat că această cheltuială nu ar fi fost efectuată dacă obligaţiile de plată ar fi fost onorate la timp de către pârâtă, fapt pentru care solicită obligarea pârâtului la plata acestei taxe, considerând-o justificată în aceste condiţii.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art.1350, art.1516, 1719 şi art.1771 Cod civil, ale Legii nr.51/2006 – legea serviciilor comunitare de utilităţi publice, ale Legii nr.241/2006 – legea serviciului de alimentare cu apă şi canalizare, ale Regulamentului de organizare şi funcţionare a serviciului de alimentare cu apă şi canalizare în oraşul Moineşti, aprobat prin Hotărârea Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară Bacău nr.44/23.11.2010 şi Hotărârea Consiliului Local Moineşti nr.128/19.11.2010.

În probaţiune, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, depunând la dosar înscrisurile la care face referire în acţiune. Nu a solicitat să aibă loc o dezbatere orală a cauzei.

Pârâta , deşi i s-a comunicat un exemplar al formularului de cerere completat de către reclamantă, însoţit de un exemplar al înscrisurilor ataşate cererii, un exemplar al formularului de răspuns, nu a comunicat formularul de răspuns completat şi nu a înţeles să formuleze apărări sau să-şi precizeze poziţia procesuală.

Având în vedere că reclamanta nu a solicitat o dezbatere orală a cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art.411 alin.2 Cod procedură civilă, instanţa  a reţinut cauza spre soluţionare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Reclamanta a formulat o cerere în temeiul titlului X din Noul Cod de procedură civilă referitor la procedura cu privire la cererile de valoare redusă care este scrisă şi se desfăşoară în integralitate în camera de consiliu.

În cauza de faţă instanţa constată că procedura este admisibilă, având în vedere că valoarea obiectului cererii nu depăşeşte valoarea de 10.000 lei prevăzută de dispoziţiile art.1025 Cod procedură civilă iar raportul juridic pe care pretenţia litigioasă se întemeiază nu exclude aplicarea acestei proceduri.

Din probele administrate de instanţă, respectiv din înscrisurile depuse de reclamanta la dosarul cauzei, instanţa reţine că între părţi s-au desfăşurat relaţii contractuale în baza contractului de prestări servicii nr L.8376 din 10.07.2013  încheiat între SC COMPANIA REGIONALĂ DE APĂ BACĂU SA şi pârâtă.

Prin contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă reclamnata şi-a luat angajamentul de furniza servicii de alimentare cu apă potabilă către utilizatorul MD , pârâta din prezenta cauză, aceasta obligându-se să achite contravaloarea serviciilor la termenele stabilite de părţi.

Aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, respectiv facturile fiscale necontestate de pârâtă şi contractul încheiat între pârâtă şi furnizor, serviciile la care operatorul s-a obligat au fost efectuate, neexistând însă vreo dovadă că pârâta ar fi achitat contravaloarea acestora. Astfel, reclamanta a prestat în favoarea pârâtului servicii constând în furnizarea apei potabile, în perioada  august 2013  – noiembrie  2013, acesteia din urmă revenindu-i obligaţia corelativă de plată a contravalorii acestor servicii.

În executarea acestor raporturi, reclamanta a emis facturi fiscale în cuantum total de 174,14 lei, din care  172,04 lei reprezentând contravaloare servicii prestate şi neachitate şi 2,10 lei penalităţi de întârziere calculate până la data de 30.11.2013, ataşate de către reclamantă la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul. Totodată, pârâta nu a tăgăduit nici existenţa şi întinderea debitului invocat de reclamantă şi nici natura juridică a obligaţiei sale de plată.

Facturile nu au fost acceptate expres de către pârâtă, dar prin coroborarea documentelor depuse la dosar (contractul incheiat intre furnizorul serviciului de alimentare cu apa si utilizator) rezultă natura raporturilor juridice încheiate de părţi.

Coroborând probele administrate, instanţa reţine că pârâta  nu a achitat contravaloarea serviciilor prestate de reclamantă, acesta neprezentând dovada efectuării acestor plăţi.

La suma datorată potrivit facturilor emise, reclamanta a calculat penalităţi de întârziere în suma de 2,10  lei calculate până la data de 31.11.2013, la valoarea neachitată, potrivit dispoziţiilor contractuale – art.15 din contract, pentru fiecare zi de întârziere, în procent egal „cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare”, aşa cum rezultă din facturile fiscale anexate privind calcul penalităţilor. Procentul de 0,04 % aplicat de reclamantă este procentul legal perceput pentru neachitarea la termen a obligaţiilor fiscale, în conformitate cu dispoziţiile OG 92/2003.

Astfel instanţa reţine că reclamanta care avea sarcina dovedirii existenţei obligaţiei pârâtului de plată a serviciilor prestate, obligaţie derivată din raporturile contractuale derulate între părţi, a făcut pe deplin această dovadă, iar pârâtul nu a făcut dovada achitării acestor obligaţii sau a neexecutării, la rândul său de către reclamantă a obligaţiilor contractuale, deşi sarcina dovezii în acest caz revenea acestuia.

În drept, instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art.969 C.civ., „convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante” iar conform art.1073 C.Civil creditorul are dreptul la îndeplinirea exactă a obligaţiei şi, în caz contrar, are dreptul la dezdăunări. De asemenea, conform dispoziţiilor art.1270 din Noul Cod civil, „contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante” iar potrivit art.1350 din Noul Cod civil „orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat. Atunci când, fără justificare nu îşi îndeplineşte această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii”. Art.1516 din Noul Cod civil prevede „creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei”.

Faţă de aceste considerente şi având în vedere textele legale menţionate, instanţa va admite acţiunea şi va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei totale de 174,14 lei, din care  172,04 lei reprezentând contravaloare servicii prestate şi neachitate şi 2,10 lei penalităţi de întârziere calculate până la data de 31.11.2014 şi în continuare până la plata efectivă a debitului.

În temeiul art.1031 C.proc. civ., reţinând culpa procesuală a pârâtei, instanţa va dispune obligarea acesteia la plata către reclamantă a sumei de 54,9 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată şi taxe poştale

Domenii speta

Spete similare