Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 04.07.2012 sub nr. 1406/255/2012, petentul B.L. a solicitat anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 2 din data de 23.04.2012 încheiat de P.C.A., apreciind că a fost nelegal întocmit.
Plângerea nu a fost motivată în fapt şi în drept.
Pentru susţinerea pretenţiilor petentul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, depunând la dosar în acest sens, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 2 din data de 23.04.2012 (filele 2-4) şi procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 1 din data de 12.03.2012 (filele 13-15).
Cererea este scutită de plata taxei de timbru şi a timbrului judiciar, conform dispoziţiilor art. 36 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 raportat la art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997.
La termenul din data de 24.10.2012 au avut loc dezbaterile asupra fondului cauzei, instanţa amânând pronunţarea soluţiei pentru data de 31.10.2012.
Prin sentinţa civilă nr. 151/31.10.2012 instanţa a respins plângerea formulată de petentul B.L. ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe petentul a formulat recurs, înregistrat la Judecătoria Marghita la data de 18.12.2012.
În faţa instanţei de recurs recurentul a depus certificat de atestare fiscală pentru persoane fizice privind impozitele şi taxele locale şi alte venituri ale bugetului local A. (fila 13 dos. recurs) şi plan de situaţie pt. imobil (fila 14 dos. recurs).
Prin decizia nr.1211/R/CA/19.05.2014, Tribunalul Bihor, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de recurentul B.L., a casat sentinţa nr. 151/31.10.2012 pronunţată de Judecătoria Marghita şi a trimis cauza spre rejudecare, arătând că hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 17.07.2014 sub nr. 1406/255/2012*.
Prin încheierea din data de 06.08.2014 a fost admisă cererea de abţinere formulată de judecătorul căruia i-a fost repartizată în mod aleatoriu cauza, având în vedere cazul de incompatibilitate prev. de art. 24 alin. 1 C.pr.civ. 1865.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 2 din data de 23.04.2012, petentul B.L. a fost sancţionat cu o amendă contravenţională în cuantum de 1000 lei.
În fapt, s-a reţinut că petentul nu a dus la îndeplinire măsurile dispuse prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 1 din data de 12.03.2012.
În drept, instanţa reţine că, potrivit art. 34 alin. 1 din Ordonanţa de Guvern nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa verifică legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de contravenţie, pronunţându-se, de asemenea, şi cu privire la sancţiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
Potrivit art. 137 alin. 1 şi 2 C.pr.civ., instanţa va delibera cu prioritate asupra excepţiei prescripţiei aplicării sancţiunii amenzii pentru săvârşirea contravenţiei de executare fără autorizaţie a anexelor gospodăreşti, invocată de petent, iar după soluţionarea acesteia, şi în funcţie de efectele ei, instanţa va trece la judecarea fondului cauzei.
Analizând excepţia invocată, instanţa observă că aceasta priveşte sancţiunea aplicată prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 1/12.03.2012, iar nu cea aplicată prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 2/23.04.2012, care de altfel face obiectul prezentei cauze. În consecinţă, instanţa apreciază că excepţia invocată de petent este inadmisibilă, urmând să o respingă ca atare şi, având în vedere soluţia dată asupra excepţiei, va trece la analizarea fondului cauzei.
Analizând conţinutul procesului-verbal de contravenţie contestat, având în vedere probele administrate în cauză, instanţa constată, pentru considerentele ce urmează a fi arătate, că procesul verbal nu este întocmit cu respectarea normelor legale.
Astfel, instanţa reţine că există contradicţii între descrierea stării de fapt şi încadrarea în drept a faptei reţinute în sarcina petentului.
Instanţa observă că fapta imputată petentului este aceea de a nu fi dus la îndeplinire măsurile dispuse prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 1 din 12.03.2012, încadrată în drept la art. 26 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, dispoziţii care prevăd că executarea sau desfiinţarea, totală ori parţială, fără autorizaţie a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepţia celor menţionate la lit. b), de către investitor şi executant constituie contravenţie.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina petentului, instanţa apreciază că indicarea greşită a temeiului de drept nu afectează valabilitatea procesului-verbal, putând fi considerată o eroare materială, atunci când fapta este descrisă în mod corect şi riguros.
În prezenta cauză însă, se impune o abordare mai nuanţată a acestui aspect, având în vedere că fapta de a nu îndeplini, la termenul stabilit, măsurile dispuse de Inspectoratul de Stat în Construcţii la controlul anterior constituie contravenţia prevăzută în art. 26 alin. 1 lit. k) din actul normativ menţionat, iar potrivit art. 26 alin. 2 din acelaşi act normativ, cele două contravenţii sunt sancţionate în mod diferit în ceea ce priveşte limita maximă a amenzii – 100.000 lei pentru contravenţiile prev. la lit. a), respectiv 5.000 lei pentru contravenţiile prev. la lit. k).
Reţinând că petentul a fost sancţionat cu amendă în valoare de 1.000 lei, care reprezintă cuantumul minim al amenzii pentru ambele contravenţii, instanţa apreciază că prin indicarea greşită a temeiului de drept nu s-a produs petentului vreo vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal.
Pe de altă parte, prin încadrarea faptei reţinute în sarcina petentului în prevederile art. 26 alin. 1 lit. k) din Legea 50/1991, instanţa constată că aceasta nu întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei, lipsind elementul material.
Potrivit art. 1 teza a II-a din O.G. nr. 2/2001, constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţă, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
Instanţa subliniază că Legea nr. 50/1991 stabileşte ca şi contravenţie şi sancţionează ca atare neîndeplinirea la termenul stabilit, a măsurilor dispuse de Inspectoratul de Stat în Construcţii la controlul anterior. Or, în speţa de faţă, măsurile au fost dispuse de primarul comunei A, la controlul anterior al funcţionarului responsabil de urbanism din cadrul Primăriei Comunei A., iar nu al Inspectoratului de Stat în Construcţii, entitate distinctă de Direcţia Urbanism şi Amenajarea Teritoriului, ce aparţine Primăriei.
Chiar dacă funcţionarului responsabil de urbanism din cadrul Primăriei Comunei A. are ca şi atribuţie efectuarea controlului de stat al calităţii în construcţii şi lucrărilor publice, pentru ca fapta reţinută în sarcina petentului să constituie contravenţie, era necesar să se fi efectuat un control de către Inspectoratul de Stat în Construcţii din cadrul Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, în baza atribuţiilor stabilite prin Hotărârea de Guvern nr. 272 din 14 iunie 1994 pentru aprobarea Regulamentului privind controlul de stat al calităţii în construcţii.
Aşadar, având în vedere că neîndeplinirea la termenul stabilit, a măsurilor dispuse de primarul unităţii administrativ-teritoriale cu ocazia controlului anterior al funcţionarului responsabil de urbanism din cadrul Primăriei, nu este prevăzută ca şi contravenţie, urmează că procesul-verbal atacat încalcă prevederile art. 1 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora contravenţia este o faptă prevăzută de lege sau de alt act normativ dintre cele menţionate în acest text legal, fiind lovit de o cauză de nulitate absolută virtuală.
Faţă de considerentele expuse, instanţa urmează să admită plângerea contravenţională, să anuleze procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 2 din data de 23.04.2012, iar pe cale de consecinţă, să exonereze petentul de la plata amenzii contravenţionale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Respinge excepţia prescripţiei aplicării sancţiunii contravenţionale invocată de petent ca inadmisibilă.
Admite plângerea contravenţională formulată de către petentul B.L., domiciliat în ... în contradictoriu cu intimata P.C.A.
Anulează procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 2 din data de 23.04.2012 întocmit de către intimată şi, în consecinţă, exonerează petentul de la plata amenzii contravenţionale.
Cu recurs în termen de 15 de zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11.09.2014.
Preşedinte Grefier
Judecătoria Satu Mare
Plângere contravenţională
Judecătoria Târgu Jiu
Daune civile
Tribunalul Caraș Severin
Anulare proces verbal de contravenţie
Judecătoria Târgu Secuiesc
SENTINŢA CIVILĂ NR. 757
Tribunalul Prahova
DOUĂ SAU MAI MULTE CONTRAVENŢII CONSTATATE PRIN ACELAŞI PROCES VERBAL DE CONTRAVENŢIE. APLICAREA UNEI SINGURE SANCŢIUNI.