Anulare act administrativ. Decizie de excludere la plată emisă de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură

Modificarea condițiilor de eligibilitate după depunerea cererii de plată a ajutorului specific. Neretroactivitatea legii. Principiul previzibilității legii. 

- H.G. nr. 796/2012, Anexa 1,  art. 5 alin. 1 lit. f

 - H.G. nr. 341/2013

 - Constituția, art. 15 alin. 2

În contextul în care, la data depunerii cererii de plată pentru anul 2012 a ajutorului specific acordat producătorilor de lapte și de carne de vită din zonele defavorizate, condiția de eligibilitate, reglementată de art. 5 alin. 1 lit. f din H.G. nr. 796/2012 și înscrisă la pct. 46 din Anexa 1 la acest act normativ, referitoare la menținerea animalelor în exploatație timp de cel puțin 8 luni, anterior depunerii cererii, nu era prevăzută de lege și nici nu era solicitată de A.P.I.A., nefiind adusă la cunoștința fermierilor o astfel de condiție, cererea nu putea fi analizată (cu privire la această condiție de eligibilitate), prin raportare la modificarea conținutului art. 5 alin. 1 lit. f din H.G. nr. 796/2012 – și, în mod corespunzător a Anexei 1 -, prin H.G. nr. 341/2013, intrată în vigoare la 7 iunie 2013.

O altă abordare încalcă principiul neretroactivității legii, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție și principiul previzibilității legii, confirmat prin jurisprudența C.E.D.O. și C.J.U.E. „Manualul de proceduri”, avizat de ministrul de resort, nu răspunde exigenței previzibilității legii, în condițiile în care, actul normativ aplicabil, în speță, respectiv H.G. nr. 796/2012, care a stabilit, în mod expres și imperativ, conținutul cererii de plată pentru anul 2012 a ajutorului specific acordat producătorilor de lapte și de carne de vită din zonele defavorizate, precum și actele care trebuiau anexate, respectiv condițiile de eligibilitate cu privire la ajutorul solicitat pentru anul 2012, nu conținea condiția suplimentară referitoare la menținerea animalelor în exploatație timp de cel puțin 8 luni, până la momentul depunerii cererii. Pe de altă parte, Curtea reține că un „manual de proceduri” nu are forța juridică a unei hotărâri de Guvern pe care, așadar, nu este apt să o modifice – legiuitorul realizând această modificare prin H.G. nr. 341/2013.

Prin Sentinţa nr. 940/25 februarie 2014, Tribunalul Mureş a hotărât: admiterea în parte a acţiunii formulate de reclamantul S. I. – Î. F., în contradictoriu cu pârâta A. N. P. I. A.  – Centrul Judeţean Mureş; anularea Deciziei nr. MS1113/13 iunie 2013, cu anexa integrantă, emisă de pârâtă; obligarea pârâtei să emită o nouă decizie, prin care să dispună acordarea ajutorului specific producătorilor de lapte și carne de vită din zonele defavorizate, pe anul 2012; respingerea cererii de acordare a daunelor materiale; obligarea pârâtei să-i plătească reclamantului suma de 450 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată

În considerentele Sentinţei, Tribunalul a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:

• prin Decizia de excludere de la plată nr. MS1113/13 iunie 2013, pârâta l-a exclus pe reclamant de la plata sumei reprezentând ajutorul specific producătorilor de lapte și carne de vită din zonele defavorizate, pentru anul 2012, stabilind o sancțiune multianuală care urma să se recupereze în următorii 3 ani calendaristici, dar din Decizie nu rezultă motivul concret al măsurilor aplicate; în anexă s-a arătat că rasa de taurine nu a fost menținută 8 luni în exploatație, condiție prevăzută de art. 5 lit. f din H.G. nr. 796/2012; contestația formulată de reclamant a fost respingă prin Procesul verbal de soluționare a contestației nr. 5734/19 iulie 2013, pe motiv că nu au fost respectate prevederile legale și manualele de proceduri; 

• cererea de acordare a ajutorului specific a fost formulată la data de 19 septembrie 2012, referindu-se la sume aferente anului 2012, iar potrivit art. 5 lit. f din H.G. nr. 796/2012, animalele pentru care se solicita ajutor specific trebuiau să fie deținute de beneficiar cel puțin o perioadă de 8 luni de la data intrării în exploatație a acestora și „până în momentul ieșirii”; reclamantul are un lot de 50 de taurine intrate în exploatare la data de 28 aprilie 2012, fiind exploatate și în prezent – la data controlului, 7 ianuarie 2013, bovinele aflându-se în exploatație; H.G. nr. 796/2012 a fost modificat numai la data de 4 iunie 2013, prin H.G. nr. 341/2013, fiind necesară deținerea, de către beneficiar, a animalelor pentru care se solicită ajutor specific, cel puțin o perioadă de 8 luni de la data intrării în exploatație a acestora și „până în momentul ieșirii/până la data depunerii cererii, după caz”; deci, la data soluționării cererii, pârâta a luat în considerare un act normativ care nu era în vigoare la data depunerii cererii, încălcând principiul neretroactivității legii, prevăzut de art. 15 alin. 2 din Constituție, în condițiile în care dreptul reclamantului s-a născut la momentul formulării cererii și a fost definitivat la data împlinirii celor 8 luni de menținere a animalelor în exploatație, neputând fi înlăturat prin intrarea în vigoare a unui act normativ ce prevede o condiție suplimentară care nu era necesară la momentul depunerii cererii;

• petitul vizând daunele materiale a fost respins, ca neîntemeiat, deoarece reclamantul va beneficia de ajutorul specific, fiind, astfel, înlăturat prejudiciul suferit – dar, fiind lipsit de o sumă de bani, prin fapta pârâtei, reclamantul poate beneficia de dobânda legală aferentă acestei sume, și nu de o altă compensație globală.

Împotriva Sentinţei nr. 940/25 februarie 2014 a declarat recurs pârâta A. N. P. I. A. , invocând disp. art. 488 alin. 1 pct. 8, pct. 6 Cod proc. civ., solicitând a se dispune casarea în parte a hotărârii, cu consecinţa respingerii integrale a cererii de chemare în judecată. În esenţă, recurenta a susţinut următoarele motive: prima instanţă a reţinut neretroactivitatea prevederilor HG nr. 341/2013 – potrivit cărora una din condiţiile autorizării la plată consta în deţinerea animalelor (specia bovine, taurine de carne) pentru o perioadă de minim 8 luni în exploataţie, anterior depunerii cererii, dar motivarea este incompletă, neindicând raţionamentul pentru care nu s-a ţinut cont de faptul că pârâta a soluţionat cererea reclamantului în baza unei proceduri interne de lucru, avizate la nivelul ministrului de resort, care a fost iniţiatorul actului normativ aplicabil schemei de plată, în toate formele sale; decizia administrativă atacată a fost fundamentată pe un act normativ în vigoare la momentul emiterii; dreptul reclamantului de a primi subvenţii s-a născut (şi s-a definitivat) la momentul finalizării tuturor controalelor administrative şi la data emiterii deciziei de autorizare – până atunci putându-se vorbi doar despre vocaţia de a primi subvenţii (condiţionată sub multe aspecte); nu se poate concepe ca „soarta” unei cereri administrative să se decidă încă la momentul depunerii acesteia, ci trebuie luate în considerare toate condiţiile legale la data adoptării măsurii; fiind în termen de autorizare, actul normativ de modificare nu apare astfel încât să invalideze vreo decizie administrativă anterioară intrată în circuitul civil prin comunicare (luată sub imperiul legii vechi), suprimând vocaţia la subvenţie; stabilirea condiţiilor specifice de acordare a subvenţiilor este atributul suveran al Statului, acesta având dreptul de a cuantifica şi concretiza politicile publice în domeniul agriculturii deoarece, în speţă, nu avem de a face cu un contract între A.P.I.A. şi fermier, ci cu o vocaţie de a primi subvenţii; actul normativ în forma în vigoare la data depunerii cererii reclamantului-intimat nu acoperea în mod expres o ipoteză posibilă (referitoare la condiţia existenţei animalelor în exploataţie, de cel puţin 8 luni de zile, la data depunerii cererii), dar ipoteza normativă de menţinere a animalelor cel puţin 8 luni între momentul intrării şi cel al ieşirii din exploataţie se referea în mod clar la un termen fix care se raporta la data depunerii cererii, numai în acest caz fiind îndeplinită condiţia de eligibilitate, concluzie care rezultă din interpretarea sistematică a disp. art. 5 alin. 1 lit. e, coroborat cu art. 5 alin. 1 lit. f din H.G. nr. 796/2012; în lipsa unui text de lege explicit (care a apărut mai târziu – H.G. nr. 341/2013), sintagma „după caz”, la care se referă art. 5 alin. 1 lit. e trimitea clar şi spre cel puţin alt caz posibil faţă de ipoteza că animalele au ieşit din exploataţie – acest caz posibil fiind că animalele nu au ieşit din exploataţie, logic, dar menţinându-se condiţia fixă de deţinere anterioară cel puţin 8 luni de zile, singurul caz posibil fiind ca această deţinere să fi existat până la data depunerii cererii, iar nu până la data autorizării la plată; în acest sens stipula şi manualul de proceduri emis în condiţiile art. 32 alin. 1 lit. j din Legea nr. 1/2004, între cele două acte (hotărârea de Guvern şi manualul de procedură) neputând exista contradicţie; sancţiunile multianuale sunt un efect legal care pleacă de la terminologia „supradeclarării”, în speţă, situaţia fiind delicată şi necesitând interpretare juridică de nuanţă, A.P.I.A, ca instituţie publică responsabilă de implementarea politicilor în domeniu excluzând, faţă de raporturile cu reclamantul-intimat (mai ales că acesta a demonstrat că menţine animalele în exploataţie, ulterior depunerii cererii), o intenţie de fraudă şi chiar consideră că intima convingere că îndeplineşte condiţiile legale l-a determinat pe reclamantul-intimat să depună cererea pentru anul 2012; în condiţiile în care acesta a dovedit că îndeplineşte condiţiile de acordare a subvenţiei începând cu anul 2013, nu ar mai trebui să resimtă efectele sancţionării multianuale, aşa încât, pentru anul 2012, cererea sa de subvenţii ar trebui respinsă şi Decizia nr. MS1113/13 iunie 2013 trebuie să rămână în vigoare.

Prin întâmpinarea depusă la 6 octombrie 2014, intimatul S. I. – Î. F. a solicitat a se dispune respingerea recursului, invocând, în esenţă, următoarele apărări: în speţă nu este incidentă disp. art. 488 alin. 1 pct. 6 Cod proc. civ., hotărârea atacată cuprinzând motivarea detaliată a raţionamentului instanţei, neputându-se susţine că nu este motivată sau că ar conţine motive contradictorii; de altfel, recurenta a recunoscut că a invocat acest text de lege „nu în sensul literal al acestui act normativ”, ci în sensul nemotivării respingerii argumentelor pârâtei, intimatul subliniind că hotărârea judecătorească trebuie să conţină argumentele de fapt şi de drept care susţin soluţia, şi nu analiza punctuală a admiterii sau respingerii fiecărui argument adus de pârâtă în apărare; nici prevederea art. 488 alin. 1 pct. 8 nu este incidentă, în speţă, nelegalitatea Deciziei nr. MS1113/13 iunie 2013 reieşind din aplicarea greşită, în mod retroactiv, a prevederilor O.M.D.R. nr. 37/2013, în dauna intimatului, deşi la data depunerii cererii de plată a ajutorului specific, adică la data de 19 septembrie 2012, acest Ordin nu era în vigoare; cele 50 de taurine din rase de carne, enumerate în anexa la Decizie, au fost menţinute în exploataţie din data de 28 aprilie 2012 şi până în prezent, aşa cum rezultă din Registrul Naţional al Exploataţiilor şi din paşaportul animalelor, depus la dosar, precum şi din Raportul de control nr. MS0102, întocmit de specialişti din cadrul recurentei; potrivit art. 5 lit. f din H.G. nr. 796/2012, animalele pentru care se solicita ajutor trebuiau deţinute de beneficiar cel puţin o perioadă de 8 luni de la data intrării în exploataţie şi până la momentul ieşirii, iar nu până la momentul formulării cererii, această condiţie fiind îndeplinită de reclamantul-intimat; la data depunerii cererii (19 septembrie 2012) nu exista nicio prevedere legală care să impună condiţia deţinerii animalelor în exploataţie o perioadă de cel puţin 8 luni anterior formulării cererii, prevăzându-se doar obligaţia beneficiarului subvenţiei de a menţine în exploataţie timp de 8 luni animalele pentru care se solicita ajutor specific; în acest fel trebuia interpretată dispoziţia cuprinsă în art. 5 lit. f,dovada constituind-o faptul că, prin H.G. nr. 341/2013, textul a fost modificat, stabilindu-se condiţia menţinerii animalelor în exploataţie cel puţin o „perioadă de 8 luni de la data intrării în exploataţie a acestora şi până la momentul ieşirii/până la data depunerii cererii, după caz”; modificarea intervenită la 7 iunie 2013 nu poate retroactiva; recurenta, în calitate de autoritate publică având competenţa soluţionării cererilor de ajutor specific pentru obţinerea de subvenţii, trebuia să analizeze îndeplinirea, de către solicitant, a condiţiilor legale în vigoare la data depunerii cererii, această analiză neputând, în niciun caz, să fie făcută cu privire la aspecte implicând o interpretare retroactivă a legii; manualul de proceduri la care a făcut referire recurenta nu îi este opozabil intimatului, nefiind un act normativ.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel – învestită cu soluţionarea recursului potrivit motivelor invocate, precum şi potrivit limitelor stabilite prin disp. art. 499 teza I Cod proc. civ. -, a reţinut următoarele aspecte:

În ce privește limitele învestirii instanței, Curtea a constatat că pârâta-recurentă nu a formulat critici referitoare la dispoziția de respingere a petitului având ca obiect obligarea la plata daunelor materiale - A. N. P. I. A.  – Centrul Judeţean Mureş neavând, de altfel, interes să atace o dispoziție care îi este favorabilă -, iar reclamantul nu și-a exercitat dreptul de recurs. În consecință, Curtea a constatat că nu a fost învestită cu analizarea modalității de soluționare a petitului menționat – cu privire la care nu a identificat motive de ordine publică a căror invocare constituie o facultate a instanței, potrivit disp. art. 489 alin. 3 Cod proc. civ.

Prin Decizia de excludere la plată nr. MS1113/13 iunie 2013, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (A.P.I.A.) – Centrul Judeţean Mureș l-a exclus pe reclamantul-intimat S. I. – Î. F. de la plata ajutorului specific acordat producătorilor de lapte şi carne de vită din zonele defavorizate, pentru anul 2012, stabilind „suma de plată de 0 (zero) lei”, cu titlu de ajutor specific - art. I din Decizie -, în art. IV făcând referire la o sancţiune multianuală care „se va recupera în următorii 3 ani calendaristici”, cu menţiunea că „explicaţii privind modul de calcul sunt prezentate în anexa la prezenta decizie”, suma înscrisă în Anexă, cu titlu de sancţiune multianuală (Valoare SM 2012) fiind de 15.000 lei.

În Decizie nu s-a precizat motivul excluderii reclamantului-intimat de la plata ajutorului specific acordat producătorilor de lapte şi carne de vită din zonele defavorizate, pentru anul 2012, nefiind menţionat nici motivul aplicării sancţiunii multianuale, specificându-se doar că suma de plată este „0 (zero) euro/lei datorită neîndeplinirii condițiilor de eligibilitate stabilite de H.G. nr. 796/2012 privind schema de ajutor specific acordat producătorilor de lapte și carne de vită din zonele defavorizate pentru anul 2012, cu modificările și completările ulterioare”, precum și faptul că „neregulile care au condus la reduceri pentru cererea depusă în anul 2012 sunt prezentate în anexa la prezenta decizie ca parte integrantă din aceasta”.

Anexa cuprinde o singură explicaţie, şi anume „taurina din rase de carne/metisul cu rase de carne nu a fost menţinută 8 luni în exploataţie conform prevederilor art. 5 lit. f) din H.G. nr. 796/2012, cu modificările şi completările ulterioare”.

Contestaţia reclamantului-intimat, formulată împotriva Deciziei de excludere la plată nr. MS1113/13 iunie 2013, a fost respinsă, astfel cum rezultă din Procesul verbal de soluționare a contestației nr. 5734/19 iulie 2013, singurul motiv fiind că 50 TC nu respectă perioada de retenție de 8 luni (nu sunt existente în exploatație de minim 8 luni la data depunerii cererii.

Curtea a constatat că reclamantul-intimat a depus, la data de 19 septembrie 2012, Cerere de plată pentru anul 2012 a ajutorului specific acordat producătorilor de lapte și de carne de vită din zonele defavorizate, în „lista cu animalele pentru care se solicită ajutorul specific în anul 2012” fiind enumerate 76 de bovine, cu indicarea, la fiecare poziție din listă, a numărului de identificare, a speciei, a rasei, a datei nașterii și a codului A.N.S.V.S.A. al exploatației.

Printre condițiile de eligibilitate menționate în formularul de cerere, pus la dispoziția fermierilor de AGENŢIA DE PLĂŢI ŞI INTERVENŢIE PENTRU AGRICULTURĂ (A.P.I.A.) în anul 2012, la pct. 46. – Angajamente și declarații, subpct. 1. – Am luat la cunoștință asupra condițiilor de eligibilitate pentru c) crescătorii de taurine de rase de carne și metișii acestora (COD: TC), conform reglementărilor europene și naționale, pe care mă angajez să le respect, există o singură condiție referitoare la menținerea animalelor în exploatație, cu următorul conținut: deținerea în exploatație a animalelor pentru care se solicită ajutor specific anual, cel puțin o perioadă de 8 luni de la data intrării în exploatație a acestora și până la momentul ieșirii (f. 47, dos. Tribunalului Mureș).

Acest formular elaborat de A.P.I.A. respecta modelul cererii de plată a ajutorului specific acordat producătorilor de lapte şi de carne de vită din zonele defavorizate, care constituia Anexa 1 la H.G. nr. 796/2012 – în forma de la data publicării în Monitorul Oficial nr. 544/3 august 2012.

Curtea a constatat, de asemenea, că, în formularul de cerere pus la dispoziția fermierilor pentru anul 2013, conform Anexei 1 la H.G. nr. 796/2012 – în forma aplicabilă începând cu data de 7 iunie 2013 -, s-a adăugat, în mod expres, un nou element, la condiția de eligibilitate vizând menținerea animalelor în exploatație, înscrisă la pct. 46 – Angajamente și declarații, subpct. 1 - Am luat la cunoştinţă asupra condiţiilor de eligibilitate pentru c) crescătorii de taurine de rase de carne și metișii acestora (COD: TC), conform reglementărilor europene și naționale, pe care mă angajez să le respect, așa încât această condiție avea, începând cu data de 7 iunie 2013, următorul conținut: deţinerea în exploataţie a animalelor pentru care se solicită ajutor specific anual, cel puţin o perioadă de 8 luni de la data intrării în exploataţie a acestora şi până în momentul ieşirii/până la data depunerii cererii, după caz.

În mod corespunzător, formularul de cerere pentru anul 2013, postat pe site-ul A.P.I.A. – la câmpul Ajutoare specifice comunitare și de stat,  Măsuri de sprijin finanţate din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) - Ajutor specific pentru producătorii de lapte de vacă şi respective carne de vită din zone defavorizate, Anexa 1 – Cererea de plată, conținea condiția de eligibilitate în forma prevăzută de Anexa 1 la H.G. nr. 796/2012, începând cu data de 7 iunie 2013.

Așadar, la data depunerii cererii de către reclamantul-intimat S. I. – Î. F., adică la data de 19 septembrie 2012, condiția de eligibilitate referitoare la menținerea animalelor în exploatație timp de cel puțin 8 luni, anterior depunerii acestei cereri, nu era prevăzută de lege și nici nu era solicitată de A.P.I.A., nefiind adusă la cunoștința fermierilor o astfel de condiție.

Împrejurarea punctuală relevată corespunde voinței legiuitorului – exprimată prin conținutul Anexei 1 la H.G. nr. 796/2012, după distincțiile anterior menționate -, modificarea disp. art. 5 alin. 1 lit. f din H.G. nr. 796/2012 intervenind numai la data de 7 iunie 2013, când a avut loc publicarea în Monitorul Oficial nr. 335 – și, deci, intrarea în vigoare – a H.G. nr. 341/2013.

Curtea a constatat, așadar, că, dacă, începând cu data de 7 iunie 2013, textul art. 5 alin. 1 lit. f din H.G. nr. 796/2012 avea conținutul animalele pentru care se solicită ajutor specific trebuie să fie deţinute de beneficiar cel puţin o perioadă de 8 luni de la data intrării în exploataţie a acestora şi până în momentul ieşirii/până la data depunerii cererii, după caz, anterior acestei date, norma specială avea conținutul animalele pentru care se solicită ajutor specific trebuie să fie deţinute de beneficiar cel puţin o perioadă de 8 luni de la data intrării în exploataţie a acestora şi până în momentul ieşirii.

Prin urmare, susținerile recurentei referitoare la momentul nașterii „vocației” la ajutorul specific și la momentul nașterii „dreptului” la acest ajutor nu au relevanța pe care A. N. P. I. A.  – Centrul Judeţean Mureş dorește să le-o atribuie, în defavoarea reclamantului-intimat, de vreme ce, la data de 19 septembrie 2012, legiuitorul stabilise, în mod expres și într-o anume formă, aria de aplicare a condiției de eligibilitate cuprinse în art. 5 alin. 1 lit. f din H.G. nr. 796/2012, iar analizarea cererii de ajutor specific prin raportare la o condiție suplimentară intrată în vigoare după aproape 9 luni (adică la 7 iunie 2013) – care nu era menționată nici în formularul de cerere pus de A.P.I.A. la dispoziția fermierului -, rămâne fără suport legal, încălcând, principiul neretroactivității legii, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție.

De asemenea, abordarea recurentei încalcă exigența previzibilității legii, confirmată prin jurisprudența C.E.D.O. (bunăoară, Hot. C.E.D.O. – cauza Rotaru v. România, publicată în M.O. nr. 19/11 ianuarie 2001), aceasta impunând ca autoritățile publice să normeze relațiile sociale prin adoptarea de acte normative care să intre în vigoare după trecerea unei anumite perioade de timp, astfel încât să permită oricărei persoane să poată recurge la consultanță de specialitate și să își corecteze conduita. De asemenea, Curtea de la Luxemburg a impus instituțiilor europene, din motive de securitate juridică, obligația de a avertiza operatorii economici, de o manieră clară și precisă, atunci când intenționează să se îndepărteze de o anumită practică în anumite domenii de activitate, cu scopul ca destinatarii normelor să nu resimtă șocul unor schimbări imprevizibile, care i-ar putea vătăma (Ordonanța Președintelui Curții, cauza C-152/88 R, Sofrimport v. Comisia, 1988), în mod constant, această instanță europeană sancționând nerespectarea principiului previzibilității, declarând nule actele emise/adoptate în aceste condiții, cu motivația că sunt abuzive, lipsind destinatarii acestora de posibilitatea de a lua la cunoștință de ele într-un termen rezonabil și de a-și adapta conduita în funcție de schimbările aduse de acestea (Hot. C.E.J., cauza 368-89, Crispoltoni v. Fattoria Tabacchi di Citta di Castello, 1991).

În acest sens, instanța a constatat că trimiterea pârâtei-recurente la „manualul de proceduri” și la faptul că acesta a fost avizat de ministrul de resort, nu răspunde exigenței previzibilității legii, în condițiile în care, actul normativ aplicabil, în speță, respectiv H.G. nr. 796/2012, care a stabilit, în mod expres și imperativ, conținutul cererii de plată pentru anul 2012 a ajutorului specific acordat producătorilor de lapte și de carne de vită din zonele defavorizate, precum și actele care trebuiau anexate, respectiv condițiile de eligibilitate cu privire la ajutorul solicitat pentru anul 2012, nu conținea condiția suplimentară referitoare la menținerea animalelor în exploatație timp de cel puțin 8 luni, până la momentul depunerii cererii. Pe de altă parte, Curtea a reţinut că un „manual de proceduri” nu are forța juridică a unei hotărâri de Guvern pe care, așadar, nu este apt să o modifice – legiuitorul realizând această modificare prin H.G. nr. 341/2013 (cu referire la disp. art. 5 alin. 1 lit. f din H.G. nr. 796/2012, text normativ incident, în speță).

În fine, faptul că taurinele înscrise în lista cuprinsă în cererea de plată depusă de reclamantul-intimat îndeplineau condiția de eligibilitate prevăzută de art. 5 alin. 1 lit. f din H.G. nr. 796/2012 rezultă din Raportul de control nr. MS0102/7 ianuarie 2013 și din Lista de verificare a datelor din Raportul de control la fața locului, întocmită de A.P.I.A. – Centrul Județean Mureș la 13 martie 2013, la aceste date animalele (taurinele) pentru care s-a solicitat ajutorul specific aflându-se în exploatația reclamantului-intimat, termenul de 8 luni fiind respectat, de vreme ce animalele au intrat în exploatație la data de 28 aprilie 2012 (împrejurare necontestată de pârâta-recurentă).

Referitor la disp. art. 488 alin. 1 pct. 6 Cod proc. civ., Curtea a constatat, pe de o parte, că recurenta a invocat acest temei, „însă nu în sensul literal al acestui text normativ, ci în sensul nemotivării respingerii argumentelor… prezentate în cuprinsul întâmpinării depuse la instanța de fond” și, pe de altă parte, Curtea a constatat că prima instanță a procedat la cercetarea fondului cauzei, motivarea hotărârii satisfăcând exigenţele analizei raportului juridic dedus judecăţii, mai exact a actului administrativ atacat, din perspectiva aspectelor de nelegalitate evocate, în cauză. În acest sens, Curtea a ținut seama de faptul că instanţa poate să răspundă, chiar şi grupat, motivelor expuse de părți, o astfel de abordare respectând exigențele art. 6§1 CEDO, astfel cum au fost dezvoltate prin jurisprudenţa Curţii E.D.O. (e.g., Hot. din 9 decembrie 1994, cauza Ruiz Torija, Hot. din 15 februarie 2007, cauza Boldea).

Având în vedere considerentele anterior expuse, Curtea a reținut că prevederile art. 488 alin. 1 pct. 6, 8 Cod proc. civ. nu sunt incidente, în cauză și, în consecință, a respins recursul pârâtului ca nefondat – art. 496 alin. 1 teza a II-a Cod proc. civ. În temeiul disp. art. 453 alin. 1 Cod proc. civ., recurenta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei (onorariu avocațial probat cu factura fiscală nr. 0009448/16 decembrie 2014 și cu chitanța nr. 0009517/16 decembrie 2014 – f. 29, dos. Curții de Apel Tg.-Mureș), în favoarea intimatului.

Domenii speta

Spete similare