Împăcare pentru art. 2015 alin. 1-3 Cod penal cu art. 5 Cod penal, aplicarea art. 81 Noul Cod penal

Împăcare pentru art. 2015 alin. 1-3 Cod penal cu art. 5 Cod penal, aplicarea art. 81 Noul Cod penal

Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău la data de 04.07.2013  în dosarul nr. …/P/2011 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatei DC sub aspectul săvârşirii infracţiunilor  de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată , prevăzute de art. 215 alin. 1 – 3 şi art.290 cod penal .

 S-a reţinut în esenţă prin actul de sesizare a instanţei că  inculpata uzând de calitatea de reprezentant a SC Cassa Gotty SRL Buzău, radiată din baza de date a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului în baza sentinţei comerciale nr. …/24.06.2009 a Tribunalului Buzău , a semnat în fals , la data de 21.07.2010 cu partea vătămată DV promisiunea bilaterală – chitanţă având ca obiect vânzarea/cumpărarea unui apartament pe care proprietarul nu intenţiona să-l înstrăineze şi în legătură cu care inculpata avea doar un drept de folosinţă , cu consecinţa obţinerii pentru sine a sumei de 17.200 lei.

Inculpata a recunoscut  în tocmai faptele reţinute în sarcina sa , solicitând judecarea cauzei pe baza procedurii simplificate, conform art. 320/1  Vechiul Cod de procedură penală .

Analizând întregul material probator administrat în cauză , respectiv: înscrisurile olografe falsificate , înscrisuri ORC de pe lângă Tribunalul Buzău, raportului de constatare tehnico-ştiinţifică criminalistică nr. …/24.11.2011, procura din data de 24.04.2014,  instanţa va reţine următoarele:

SC CASSA GOTTY SRL a fost înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Buzău sub nr. …./1004/2005, …, având ultimul sediu social declarat în mun. ….., şi obiect principal de activitate „activităţi imobiliare pe bază de contract sau comision”. În cadrul acestei societăţi comerciale  inculpata a fost asociat, asigurând totodată şi administrarea societăţii.

Începând cu data de 24.06.2009, urmare a parcurgerii procedurii falimentului prevăzut de Legea nr. 85/2006, prin sentinţa comercială nr. …/2009, s-a dispus radierea SC CASSA GOTTY SRL Buzău, din baza de date a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, aşa cum rezultă şi din adresa Oficiului Registrului Comerţului Buzău nr. …./14.11.2011 .

În cursul lunii iulie 2010, persoana  vătămată DV intenţiona să achiziţioneze un apartament pe raza mun. Buzău, sens în care, studiind anunţurile din ziarele locale, a apelat telefonic pe inculpată, care după ce s-a recomandat ca fiind administratorul SC CASSA GOTTY SRL, i-a comunicat că poate să-i prezinte mai multe apartamente expuse spre vânzare de către proprietari.

Astfel, urmare indicaţiilor primite de la inculpată , persoana  vătămată s-a deplasat în mun. Buzău, pe str. …, unde funcţiona ca şi agenţie imobiliară SC CASSA GOTTY SRL Buzău, deşi aşa cum arătam mai sus, începând cu data de 24.06.2009, această entitate juridică îşi încheiase existenţa prin radierea sa din baza de date a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.

În cursul aceleiaşi zile, persoana  vătămată împreună cu inculpata  DC a vizionat apartamentul din mun. …., aceasta din urmă spunându-i că este expus spre vânzare de către proprietar. După vizionarea acestui apartament, persoana  vătămată şi-a manifestat intenţia de a achiziţiona acest imobil, negociind cu inculpata  DC, preţul vânzării apartamentului pentru suma de 115.000 lei, precum şi comisionul agenţiei în sumă de 2200 lei .

Persoana vătămată a fost de acord atât cu comisionul cuvenit agenţiei, cât şi cu preţul vânzării apartamentului, astfel că a doua zi, mai precis 21.07.2010, a revenit la punctul de lucru al agenţiei. Cu această ocazie,  inculpata DC a scris, semnat şi ştampilat în numele SC CASSA GOTTZ SRL Buzău înscrisul intitulat „promisiune bilaterală chitanţă” .

Potrivit acestui înscris, promitentul-vânzător SC ALBA CONF SRL Râmnicu Sărat se obliga să vândă către promitentul cumpărător DV, apartamentul compus din 3 camere, situat în mun. …..

Tot din acest înscris mai rezultă faptul că persoana  vătămată a remis inculpatei  suma de 15.000 lei, reprezentând parte din preţul vânzării imobilului, urmând ca diferenţa până la concurenţa sumei de 115.000 lei să fie achitată până la data de 15.11.2010.

În pagina a doua a aceluiaşi înscris, potrivit menţiunilor olografe efectuate de către învinuita DC, până la data de 25.08.2010, persoana  vătămată ar fi urmat să achite suma de 70.000, iar diferenţa până la data de 15.11.2010. Tot până pe data de 25.08.2010, ar fi trebuit să revină în România şi proprietarul apartamentului de ocazie cu care ar fi urmat să fie încheiat un act în formă autentică. Termenul pentru achitarea de către persoana  vătămată a sumei de 70.000 lei, a fost modificat succesiv de două ori, până la data de 29.09.2010, pe considerentul că proprietarul apartamentului, cetăţean de origine italiană, nu a revenit în România.

Din verificările efectuate a rezultat faptul că apartamentul în cauză, obiect al tranzacţiei, aparţine cetăţeanului de origine italiană PS, aşa cum rezultă din extrasul de carte funciară ataşat la dosarul cauzei .

Realizând că ceva nu este în ordine, persoana  vătămată DV l-a contactat telefonic pe proprietarul apartamentului, care i-a comunicat că apartamentul îi aparţine, însă nu intenţionează să-l înstrăineze şi că cheile de la acest apartament se află în posesia inculpatei, aceasta ocupându-se doar de administrarea acestuia. Mai trebuie precizat faptul că, la momentul încheierii actului sub semnătură privată din data de 21.07.2010, persoana  vătămată a mai remis  inculpatei DC şi suma de 2200 lei, reprezentând comisionul de intermediere al agenţiei.

După discuţia pe care a avut-o cu proprietarul imobilului, persoana  vătămată i-a solicitat inculpatei  să-i restituie suma de 17.200 lei, achitată în condiţiile arătate.

Astfel, în data de 22.10.2010, printr-un înscris olograf redactat de către inculpată , intitulat „Declaraţie, Chitanţă de mână”, aceasta remitea persoanei  vătămate suma de 5000 lei şi se obliga să achite şi diferenţa de 12.200 lei, până la concurenţa sumei de 17.200 lei, stabilindu-se de comun acord termen pentru data de 01.11.2010, termen care însă nu a fost respectat de către inculpată.

Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică criminalistică nr. …./24.11.2011, întocmit de specialiştii din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Buzău – Serviciul de Investigaţii Criminale, semnăturile aplicate la rubrica „promitent-vânzător” din documentul purtând titulatura de „promisiune bilaterală” – chitanţă a fost executat de către  inculpata DC.

De asemenea semnăturile aplicate pe acelaşi document la rubrica „reprezentantă” SC CASSA GOTTY SRL, precum şi pe documentul intitulat „declaraţie Chitanţă de mână” au fost executate tot de către inculpată.

La termenul  de judecată din 22.04.2014 , în prezenţa apărătorului inculpatei, aceasta din urmă şi  persoana vătămată DV , au arătat în mod expres că au ajuns la o înţelegere pe care urmează s-o definitiveze, astfel că la termenul din 03.06.2014 avocatul inculpatei a depus un act autentic numit „procură” prin care era împuternicit de către clienta sa să se împace cu persoana vătămată, aspect ce s-a realizat la acel termen, manifestările de voinţă ale părţilor, inclusiv al persoanei vătămate, fiind în acest sens.

 Văzând că în conformitate cu dispoziţiile art. 159 alin. 1 şi 2 Cod penal împăcarea înlătură răspunderea penală , instanţa va lua act de manifestarea de voinţă exprimată valabil de  persoana vătămată şi de inculpată şi  în baza art. 396 alin. (1), (6) raportat la art.16 alin. (1) lit. g) Cod procedură penală în referire la  art. 244 alin. 3 Cod penal  şi art. 5 Cod penal va înceta procesul penal pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune , prevăzută de art. 244 alin. 1 şi 2 Noul Cod penal (în vechea reglementare art.  215 alin. 1 -3 Cod penal ) pentru care a fost trimisă în judecată inculpata întrucât aceasta s-a împăcat cu persoana vătămată  DV.

Noul Cod penal prevede la art.159 alin. 1 şi 2 Cod penal că împăcarea poate interveni în cazul în care punerea în mişcare a acţiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă legea o prevede în mod expres , iar art. 244 alin. 2 Cod penal  prevede faptul că în cazul faptelor prevăzute de art. 244 Cod penal împăcarea înlătură răspunderea penală , astfel că sunt aplicabile dispoziţiile art. 5 din Noul Cod penal privind aplicarea  legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, în sensul că  împăcarea părţilor operează şi în acest caz.

În baza art. 25  alin. 5 Cod procedură penală va lăsa nesoluţionată latura civilă.

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals sub semnătură privată , instanţa va reţină că cele două  coduri penale , sub aspectul regimului sancţionator, prevăd  pedeapsa cu închisoarea, având limite speciale cuprinse între 3 luni şi 2 ani închisoare în vechea reglementare şi între 6 luni şi 3 ani închisoare în noua reglementare, ambele având prevăzută ca pedeapsă alternativă şi amenda  penală.

Rezultă că dispoziţiile Noului Cod  penal sunt mai favorabile deoarece  noua reglementare  prevede ca modalitate de executare şi renunţarea la aplicarea pedepsei spre care s-a orientat instanţa, astfel că vor fi aplicabile dispoziţiile Noului Cod penal ca lege penală mai favorabilă în ansamblu, având în vedere şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 06.05.2014 publicată în Monitorul oficial nr. 372 din 20.05.2014.

În drept, fapta inculpatei DC constând în aceea, a semnat în fals , la data de 21.07.2010 cu partea vătămată DV promisiunea bilaterală – chitanţă având ca obiect vânzarea/cumpărarea unui apartament pe care proprietarul nu intenţiona să-l înstrăineze, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de 322 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod  penal în vechea reglementare  art. 290 Cod penal

Aşa cum a precizat Curtea Constituţională în decizia menţionată mai sus, judecătorul este ţinut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea preponderent represivă a Vechiului Cod penal şi nici pe cea  preponderent preventivă a Noului Cod Penal.

Acţiunea inculpatei, astfel cum a fost reţinută realizează elementul material al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată .

Sub aspectul laturii subiective, inculpata a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei directe, întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale şi a urmărit producerea lui prin săvârşirea faptei.

Analizând materialul probator administrat în cauză instanţa constată că infracţiunea dedusă judecăţii prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura şi întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul şi împrejurările în care a fost comisă, motivul şi scopul urmărit, că  inculpata  s-a împăcat cu persoana vătămată pentru infracţiunea mai gravă realizată prin intermediul înscrisului falsificat, şi apreciază că,  în raport de persoana inculpatei ( cu studii superioare, muncind în prezent în Spania ), de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii ( a beneficiat de clemenţa organelor de cercetare penală în două rânduri , dispunându-se prin ordonanţele din 28.04.2009, respectiv 31.03.2010 sancţionarea acesteia cu amendă administrativă),  de posibilităţile sale de îndreptare, aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra persoanei acesteia.

Trebuie reţinut aici şi faptul că  fapta s-a săvârşit acum aproape 4 ani.

De asemenea din fişa de cazier judiciar a inculpatei, aflată la dosar rezultă că aceasta nu a fost condamnată ,  nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată şi nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor iar maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunea dedusă judecăţii este de 3 ani închisoare, valoare inferioară celei prevăzute de art. 80 alin. 2 lit. d Cod penal. 

Instanţa reţine faptul că raţiunea avută în vedere de legiuitor la momentul  adoptării Noului Cod penal  a fost aceea de a impune un tratament sancţionator mai blând pentru inculpaţii care se află la prima incidenţă cu legea penală ( viziunea preponderent preventivă), or acest aspect trebuie  reflectat ca atare  în adoptarea soluţiilor pronunţate.

În acest context,instanţa va reţine că renunţarea la aplicarea pedepsei este o măsură de individualizare a pedepsei care poate fi dispusă de instanţa de judecată atunci când constată că infracţiunea săvârşită de inculpat prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura şi întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul şi împrejurările în care a fost comisă, motivul şi scopul urmărit.

Renunţarea la aplicarea pedepsei constă în dreptul recunoscut instanţei de judecată de a renunţa cu titlu definitiv la aplicarea unei pedepse pentru o persoană găsită vinovată de comiterea unei infracţiuni, pentru îndreptarea căreia, ţinându-se seama de infracţiunea concret săvârşită, persoana infractorului şi de alte condiţii se consideră suficientă aplicarea unui avertisment, deoarece stabilirea, aplicarea sau executarea unei pedepse ar risca să producă mai mult rău decât să ajute la recuperarea inculpatului.

Renunţarea la aplicarea pedepsei este o instituţie nouă, care nu are corespondent în Codul penal din 1969.

Instituţia renunţării are drept temei încrederea legiuitorului şi apoi a judecătorilor în posibilitatea de îndreptare a persoanei care a săvârşit o infracţiune, fără a i se aplica o pedeapsă.

Astfel, se recunoaşte dreptul instanţei de judecată de a renunţa definitiv la aplicarea pedepsei, chiar dacă o persoană este vinovată de comiterea unei infracţiuni, raţiunea de a-l feri pe inculpat de nocivitatea pedepsei fiind mult mai puternică şi din acest motiv, pentru reeducarea lui, se găsesc alte mijloace, neprivative de libertate.

Instanţa a apreciat că  această măsură de individualizare este suficientă pentru îndreptarea inculpatei , în condiţiile în care  aceasta ( cu pregătirea profesională pe care o are , studii superioare) , pe parcursul procesului penal care durează de  aproximativ 2 ani şi jumătate, a conştientizat cu siguranţă pericolul social al faptei sale şi consecinţele acesteia, astfel ca pe viitor să nu mai săvârşească fapte de natură penală.

Aşa fiind, în contextul elementelor de fapt şi de drept reţinute, instanţa în baza art. 396 alin. 3 Cod  procedură penală  raportat la art. 80 Cod penal va renunţa la aplicarea pedepsei faţă de inculpata DC sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute de art.322 alin. 1 Noul Cod penal , cu aplicarea art. 5 Cod  penal,  în vechea reglementare art. 290 Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal va aplica inculpatei un avertisment,  atrăgându-i atenţia asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune în cazul în care va mai comite infracţiuni, respectiv lipsa posibilităţii de a mai beneficia de instituţia renunţării la aplicarea pedepsei, conform art. 80 alin. 2 lit. b) Cod  procedură penală.

 În baza art. 25 alin. 3 Cod procedură penală  în referire la art. 580 Cod procedură penală va anula înscrisul falsificat, respectiv promisiunea bilaterală – chitanţă, datată 21.07.2010 şi aflată în original la dosarul de urmărire penală , filele nr. 9-10. 

 În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură  penală va  obliga pe inculpată la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art.275 alin. 1 pct. 2 lit. d Cod procedură penală va obliga inculpata la  500 lei din care 200 lei onorariu apărător oficiu şi  partea vătămată la 100 lei  cheltuieli judiciare.

Domenii speta

Spete similare