Art. 180 Vechiul Cod penal

Art. 180 Vechiul Cod penal

Prin rechizitoriul  Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău cu nr. …./P/2011 din 22.04.2013 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului  AV pentru săvârşirea infracţiunii de lovire , prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut faptul că inculpatul ,  în seara zilei de 02.10.2011, în incinta cluului „OK” din localitatea Şarânga, comuna Pietroasele, judeţul Buzău a lovit partea vătămată VA , cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 17-18 zile de îngrijiri medicale.

Inculpatul nu s-a prevalat de dispoziţiile art.320/1 Vechiul Cod procedură penală

Analizând întregul material probator administrat în cauză , respectiv: declaraţiile inculpatului, declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorilor : …., certificatul medico legal nr. …./04.10.2011, referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Buzău, instanţa va reţine următoarele:

Inculpatul  AV ( 27 ani) are domiciliul în comuna Breaza, judeţul Buzău,  iar partea vătămată VA ( 29 ani) în municipiul Ploieşti .

În seara zilei de 02.10.2011, în jurul orelor 23,00, partea vătămată VA , însoţită de trei prieteni ( …. ) s-a deplasat la discoteca cu denumirea  „OK” situată în localitatea Şarânga , comuna Pietroasele, judeţul Buză, clubul respectiv funcţionând doar în zilele de vineri şi sâmbătă, fiind administrat de martorii SSSS.

La intrarea în local,  a avut loc o discuţie contradictorie între partea vătămată şi prietenii săi, pe de o parte şi inculpat , de cealaltă parte, acesta din urmă solicitându-le  bărbaţilor să se dezbrace de bluzele de trening.

În continuare, partea vătămată şi martorii ce o însoţeau s-au deplasat în zona barului unde au consumat diferite băuturi .

Inculpatul nu era angajat ca agent de pază, dar fiind prieten cu administratorii localului, îi ajuta pe aceştia la păstrarea ordinii.

Urmare primelor discuţii contradictorii purtate la intrarea în local, inculpatul s-a dus către partea vătămată, intrând din nou în nişte discuţii contradictorii în urma cărora i-a aplicat lui VA două lovituri cu pumnii în zona feţei .

Agresiunea a fost percepută de martorii DDDD, care au precizat că după lovituri, partea vătămată nu a căzut , doar s-a dezechilibrat.

Partea vătămată a ieşit apoi din club , fiind observat de martora CA care a sesizat faptul că VA avea un ochi umflat, iar acesta i-a relatat că fusese lovit de persoana care anterior le spusese să se dezbrace de bluzele de trening.

Conform certificatului medico-legal nr. …/04.10.2011, partea vătămată VA a suferit leziuni traumatice ( echimoză suborbitală dreapta; plagă prin contuzie buza superioară, epistaxis anterior drept ) ce au necesitat pentru vindecare un număr de 17-18 zile de îngrijiri medicale.

Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei, susţinând că la uşa de intrare în discotecă a observat o altercaţie  şi  când a mers să vadă ce se întâmplă , partea vătămată ar fi încercat să-l lovească, astfel că el s-a ferit, blocând atacul cu mâinile, iar partea vătămată ar fi căzut pe o boxă situată în apropiere.

Susţinerile inculpatului sunt contrazise de probele administrate, inclusiv de menţiunile certificatului medico legal unde se precizează că leziunile părţii vătămate au fost produse prin lovire cu corpuri dure şi nu de corpuri dure.

Doar martorii Sanie Ion şi Sanie Maria Mihaela au încercat să susţină ideea avansată de inculpat cum că partea vătămată a fost cea agresivă, dar nici susţinerile acestora nu sunt confirmate de alte probe care să nu  fie bănuite de subiectivitate.

În drept, fapta inculpatului AV care  în seara zilei de 02.10.2011, în incinta clubului „OK” din localitatea Şarânga, comuna Pietroasele, judeţul Buzău a lovit partea vătămată VA , cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 17-18 zile de îngrijiri medicale,  întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de  lovire prevăzută de art.180 al. 2 Vechiul  Cod penal( în  actuala reglementare art. 193 alin. 2  Cod penal).

Nu se poate reţine în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b Vechiul Cod penal, în condiţiile în care din probele administrate nu rezultă că inculpatul ar fi fost provocat de partea vătămată, pe de o parte, iar pe de altă parte.

Identificarea legii mai favorabile în cursul procesului , până la judecarea definitivă a cauzei , se realizează sub două aspecte. Astfel, într-o primă etapă este stabilită legea  mai favorabilă sub aspectul elementelor constitutive şi a pedepselor. În ceea ce priveşte aplicarea celorlalte instituţii ( unitate şi pluralitate de infracţiuni, minoritate, prescripţie, modalităţi de executare, etc) acestea sunt analizate distinct, ca instituţii autonome urmând a fi aplicată aceea dintre legile succesive identificată ca fiind mai favorabilă pentru fiecare dintre acestea.

Soluţia nu este consacrată legislativ în mod expres, dar rezultă în mod cert din analiza art. 16 şi 17 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Noului Cod penal.

Infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. 2 Vechiul Cod penal  , este prevăzută în actuala reglementare de art. 193 alin. 2 Noul Cod penal, limitele de pedeapsă fiind diferite , respectiv de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă , pentru prima reglementare şi  6 luni  la 5 ani închisoare sau amendă,  pentru cea de a doua, astfel că  se va reţine ca lege penală mai favorabilă  Vechiul  Cod penal..

Aşadar, reţinând vinovăţia inculpatului care a fost dovedită cu certitudine, instanţa îl va condamna în baza situaţiei de fapt şi a textului incriminator, la stabilirea şi dozarea pedepsei având în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Aşa fiind, în contextul elementelor de fapt şi de drept reţinute, instanţa în baza art. 180 alin. 2 Vechiul Cod penal ( în  actuala reglementare art. 193 alin. 2  Cod penal) în referire la art. 5 Noul Cod penal  va condamna inculpatul AV la o pedeapsă de  4 luni  închisoare , pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe(faptă din 02.10 .2011 ).

 În baza art. 12 Legea de punere în aplicare a Noului Cod penal  şi art.71 Cod penal va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a, b Cod penal cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la terminarea executării pedepsei.

În ceea ce priveşte pedepsele accesorii instanţa apreciază că nu se impune interzicerea în totalitate a dispoziţiilor art.64 lit. a Vechiul Cod penal , în condiţiile în care dreptul de a alege este consfinţit şi prin art.3 din Protocolul nr.1 la CEDO, iar fapta săvârşită de inculpat nu este de o gravitate deosebită astfel încât să conducă la interzicerea acestui drept. La aplicarea pedepselor accesorii s-a ţinut cont de criteriile de apreciere prevăzute în art.71 al.3 Vechiul Cod penal (Hotarărea CEDO, Hirst Vs GB şi Decizia I.C.C.J. nr. 74 din 5.11.2007).

Conform art. 12 alin. 1 din Legea de punere în aplicare a Noului Cod penal în referire la art. 65 alin. 1 Noul Cod penal, nu se  va aplica  pedepse accesorii. Astfel, art. 12 alin. 1 din Legea de punere în aplicare a Noului Cod penal prevede că „ în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă”.

Cum legea mai favorabilă a fost stabilită ca fiind Vechiul Cod penal şi cum acesta prevedea aplicarea de drept a  pedepselor accesorii pe lângă condamnarea la pedeapsa închisorii, instanţa a făcu aplicarea acestor dispoziţii.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, alegerea legii penale mai favorabile în situaţia în care  instanţa are de comparat  dispoziţiile referitoare la suspendarea condiţionată din vechea reglementare cu cele privitoare la amânarea aplicării pedepsei , se impune concluzia că legea veche este lege mai favorabilă prin prisma condiţiilor de acordare , singurul element prin prisma căruia ar fi mai favorabilă reglementarea nouă fiind durata termenului de încercare, dar acest element nu este suficient pentru a califica noua reglementare ca fiind mai favorabilă.

La această concluzie conduc şi prevederile art. 15 alin. 1 din Legea de punere în aplicare a Noului Cod penal  , unde se precizează că măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicată în baza Vechiului Cod penal se menţine şi după intrarea în vigoare a Noului Cod penal, astfel că legiuitorul a prezumat că vechea modalitate de executare este mai favorabilă, nefiind necesară modificarea acesteia ca efect al intrării în vigoare a dispoziţiilor privind amânarea. 

Pe de altă parte, art. 16 alin. 2 din Legea de punere în aplicare a Noului Cod penal prevede că „pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 din Codul penal, instanţa va avea în vedere sfera obligaţiilor impuse condamnatului şi efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate faţă de durata termenului de încercare sau supraveghere”, astfel că deşi textul se referă la suspendarea sub supraveghere, principiul instituit - prevalenţa conţinutului faţă de durata termenului de încercare - se aplică şi în ipoteza analizată în speţa dedusă judecăţii.

În consecinţă, în ceea ce priveşte modalitate de executare a pedepsei instanţa apreciază că scopul acesteia poate fi atins şi fără executare în regim de detenţie, având în vedere atitudinea inculpatului  mai ales înainte de săvârşirea faptei, faptul că actuala condamnare constituie un avertisment serios pentru ca inculpatul să nu mai săvârşească alte infracţiuni în viitor astfel că în baza art.81 Vechiul Cod penal în referire la art. 5 Noul Cod penal şi art. 15 din Legea de punere în aplicare a Noului Cod penal  va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe perioada unui termen de încercare de 2 ani şi 4 luni, prevăzut de art.82 Vechiul Cod penal.

În baza  art.83  Vechiul Cod penal va  atrage atenţia inculpatului că dacă în cursul termenului de încercare va săvârşi din nou o infracţiune pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.

În baza art.71 al. ultim Vechiul Cod penal va suspenda executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a , teza a -II- a, b Cod penal pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă nici în cursul urmăririi penale, dar nici în faţa instanţei, nici măcar o cerere formală până la închiderea dezbaterilor. Însă, în concluziile scrise depuse la dosar pentru pronunţare, apărătorul părţii vătămate a solicitat în numele acesteia  suma de 10.000 lei ca daune morale şi suma de 500 lei daune materiale, precum şi plata onorariului de avocat în sumă de 2.000 lei.

Instanţa va respinge cererea persoanei vătămate de constituire parte civilă în condiţiile în care aceasta nu a respectat dispoziţiile art. 15 alin. 2 din Vechiul Cod de procedură penală  ( constituirea ca parte civilă are loc până la citirea actului de sesizare în faţa instanţei) , respectiv art. 20 alin. 1 din Noul Cod de procedură penală ( constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătoreşti).

În baza art.274 Noul Cod de  procedură penală va obliga inculpatul să plătească 600 lei cheltuieli judiciare.

Va respinge cererea persoanei vătămate VA de acordare a cheltuielilor judiciare efectuate de acesta, respectiv onorariu apărător întrucât nu s-a depus la dosar nicio dovadă în sensul celor solicitate.

Domenii speta

Spete similare